Am divorțat în Septembrie 2011 definitiv și irevocabil. Am introdus acțiunea de partaj în anul 2013. Care este legislația aplicabilă partajului ?

Revin cu precizarile necesare

Ne-am casatorit la Bucuresti in 2001. In 2002 ne-am mutat in strainatate. Ne-am construit o casa in strainatate in 2003, pentru care am contractat un credit ipotecar. In perioada cit am fost casatoriti, sotia mea nu a lucrat niciodata si nici nu a avut nici un venit. Mentionez ca din casatorie nu au rezultat copii comuni, fiecare avind un copil din casatoriile anterioare, iar eu am contribuit financiar la intretinerea copilului ei care nu locuia cu noi.

In 2006 am introdus actiunea de divort in strainatate, in cadrul careia am cerut incetarea comunitatii si partajarea bunurilor. Datorita faptului ca era imposibil sa convietuim, amandoi am cerut si am obtinut o separare prin decizie judecatoreasca. Pentru ca sotia mea nu avea niciun venit, i s-a acordat dreptul de a locui singura in imobil pe perioada procesului, eu cu fiul meu dintr-o casatorie anterioara, trebuind sa parasim locuinta.

Datorita avansarii foarte greoaie a procesului in strainatate, in anul 2008 am intentat actiune de divort in Romania. Dupa multe peripetii, inclusiv suspendari pentru litispendenta, divortul din RO a ramas definitiv si irevocabil in septembrie 2011. Urmare a acestei decizii, procesul de divort din strainate a fost sters de pe rol.

Dupa pronuntarea definitiva si irevocabila a divortului, i-am cerut fostei sotii, prin mai multe scrisori oficiale, sa imi plateasca lunar o suma de bani, drept compensatie pentru lipsa de folosita a imobilului comun. Nu a dat niciodata curs acestei cereri.

Avind in vedere ca imobilul comun este situat in strainatate si autoritatile romane nu au competenta, in anul 2013 am introdus actiunea de partaj in strainatate. Instanta a admis ca procesul sa se faca dupa legislatia romana. Am cerut ca actiunea de partaj sa se efectuze in baza noului cod civil roman, care era in vigoare la data introducerii actiunii de partaj. In 2017, dupa multe actiuni dilatatorii din partea fostei sotii, judecatorul strain a pronuntat o decizie in care a considerat ca noul cod civil nu este aplicabil deorece divortul a ramas irevocabil la 2 zile inaintea intrarii in vigoare a noului cod civil. Totodata judecatorul strain a adresat autoritatilor romane un set de intrebari foarte generale cu privire la legislatia aplicabila partajarii bunurilor comune pentru un divort pronuntat in 2011 (NU a unui partaj introdus in 2013). In aceste intrebari foarte generale nu s-a precizat niciodata ca eram separati in fapt printr-o decizie judecatoreasca, nici ca actiunea de partaj a fost introdusa in 2013, nici ca eu eram singurul care a contribuit la achizitia bunurilor comune, singurul care rambursam datoriile comune chiar daca ea folosea in excluisivitare imobilul comun.

Autoritatile romane au raspuns ca legislatia aplicabila este codul familiei (legea 4/1953), cod care a fost abrogat in 2011 cu 2 ani inainte de introducerea partajului. Au furnizat autoritatii straine citeva articole din codul familei precum si din codul de procedura civila. Nu au furnizat nicio informatie cu privire la stabilirea cotelor parti in cazul in care contributia sotilor a fost inegala.

Ca urmare instanta straina a decis :
1, In ciuda faptului ca am fost separati in fapt, prin decizie judecatoreasca, comunitatea de bunuri inceteaza la data raminerii definitive si irevocabila a divortului.
2. Chiar daca in perioada casatoriei eu am fost singurul care a contribuit financiar, iar fosta sotie nu a adus nimic in comunitate, nu mi s-a acordat o cota parte mai mare.
3. Fosta sotie nu imi datoreaza nici o compensatie pentru ca a folosit in exclusivitate imobilul comun. Nici macar pentru perioada de dupa divort, respectiv perioada 2011-2018 nu mi- s-a acordat nicio compensatie pentru lipsa de folosire a proprietatii.
4 S-a decis sa se scoate imobilul la licitatie, sa se plateasca ipoteca, restul sa se imparta in mod egal.

Mentionez ca in toata aceasta perioada 2003- in prezent (in perioada casatoriei, in perioada divortului, cit si dupa divort), eu am fost cel care am contribuit in exclusivitate la plata ipotecii, si a altor cheltuieli legate de imobilul in care nu locuiam, respectiv asigurare, impozite etc. Nu am avut nici o posibilitate legala sa intrerup plata ipotecii si/sau a alor cheltuieli, sau sa oblig banca sa ii opreasca si fostei sotii jumatate din ipoteca si nici sa ma instalez in imobilul comun.

As dori parerea dvs fata de cele de mai sus precum si:
1 Daca aplicarea Codului familiei abrogat in 2011 este legislatia corecta
2 Ce as putea invoca in cadrul recursului pentru a obtine un rezultat echitabil.

Va prezint scuze pentru lungimea postului si va multumesc anticipat pentru raspunsuri.

Cred că ... glumiți. Sau aveți împresia că avocații ar fi un fel de ghicitorii în stele.

Nici dacă v-ați fi judecat în instanța de lângă biroul meu și tot nu aș fi avut cum să vă spun ce anume ar fi de invocat în calea de atac, fără să cunosc elemente esențiale ale cauzei dvs., cum ar fi: capetele de cerere pe care l-ați formulat; apărările celeilate părți; probele propuse de dvs.; probele admise și administate în instanță dintre cele propuse etc. Și cel mai important aspect: ce anume conține motivarea instanței.
Darămite să vă spun ce ar fi de invocat în fața unei instanțe străine într-o cale de atac prevăzută de legea străină (unde străinătatea ar fi Europa, presupun, dar ... pe dreapta, că altceva nu ne-ați mai povestit).

Vă trebuie un avocat. (V-ar fi trebuit deja). De preferință unul care să lucreze în străinătatea despre care vorbiți. Dacă ar mai fi și român ori în colaborare cu un avocat român, ar fi și mai bine.

Atât în vechea cât și actuala legislație nu veți găsi decât o prezumție (cum ar fi prezumția relativă din art 30 c. fam - despre care presupun că i s-a povestit judecătorului străin în cadrul răspunsurilor pe care le-a solicitat).
Impropriu spus, dar sugetiv exprimat, i-a fost limpede că pleacă din 50-50 și a lăsat-o „echitabil”.
Ar fi trebuit să aveți un avocat care să aibă abilitatea de a administra probe care să conducă la răsturnarea acestei prezumții. Nu-i simplu, nu-i simplu de răsturnat nici pe malul Dîmboviței, darămite pe nu știu unde. Acolo ar mai fi de luptat și împotriva curentului - a tendinței instanței de a ... gândi din propria legislație, căci nu umblă pe nicăieri judecători cu două capete, dintre care unul dedicat legii străine.
Practic, ar fi trebuit să aveți un avocat care să-i ofere instanței străine... motivarea bine întemeiată pe probe (atât de bine încât să fi fost tentată să o copieze pe ici pe colo, prin părțile esențiale). Altminteri, zău așa, nu-i era mai simplu să se spele pe mâini ca un persoanaj biblic?

Dacă vă limitați la a-i cere unui avocat să vă spună legea aplicabilă, este ca și cum i-ați cere niscai făină, lapte și vreo două ouă (unele ingrediente). Mda, dar s-ar putea să nu reușiți să realizați același tort.

Multumesc pentru timpul alocat acestui raspuns. Apreciez foarte mult.

1. Cererile mele au fost atribuirea imobiluilui in integralitate sau in subsidiar o cota parte mai mare. 2. Acordarea unei compensatii pentru lipsa de folosire a imobilului, de la data la care ne-am separat, in subsidiar de la data la care am divortat definitiv si irevocabil.
Partea adversa s-a opus cotelor inegale, desi a admis faptul ca singurele venituri au fost ale mele si ca ipoteca a fost reimbursata de mine. S a opus acordarii oricarui tip de compensatie intrucit era co-proprietara imobilului si ca in legislatia romana nu exista acest tip de compensatia.

Evident ca in acest interval de timp (12 ani) am avut o echipa de avocati in strainatate si o echipa de avocati in Bucuresti. Asa cum foarte bine ati sugerat avocatii romani au oferit instanței străine o motivarea bine întemeiată aratind ca prezumtia de 50-50 poate fi rasturnata cu probe.

Din pacate in raspunsul autoritatilor romane, nu a existat nicio precizare cu privire la posibilitatea legala a acestei rasturnari. S-au referit doar la prezumtia de 50-50 si la lipsa necesitatii acordarii unei compesatii pentru lipsa de folosire a imobilului deoarece se asuma ca exista un acord intre sotii co-proprietari. Judecatorul a considerat ca raspunsul incomplet al autoritatilor romane este cel aplicabil si ca urmare a respins toate cererile mele, in ciuda faptului ca am dovedit cu probe ca am fost singurul care a contribuit financiar la achizitia bunurilor comune.

In ceea ce priveste compensatia pentru lipsa de utilizare a imobilului, aceasta nu mi s-a acordat nici macar pe perioada post divort, pe motiv ca nu s-a stabilit ca legislatia romana ar prevede posibilitatea cererii unei astfel de compensatii pentru perioada intre divort si partaj.

Va multumesc ca ati cerut informatii suplimentare. Teama de a nu pune un post prea lung m-a facut sa omit informatii esentiale.

Răspunsul strict la întrebarea formulată în titlu este acesta:

Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

Art. 66. - (1) ...
(2) De asemenea, dispoziţiile art. 669-686 din Codul civil se aplică şi partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Codului civil.

Mai departe, aș fi fost tentată să mai explic câte ceva, în stilul meu și ținând cont că suntem pe un forum, dar se pare că am deranjat pe dl. doctor în drept @ justitiabil-ro. Prin urmare, îi invit pe cei interesați de subiect să caute explicații în altă parte. Bunăoară, piața de carte este destul de generoasă.

Raspunzand pe scurt intrebarilor dvs:
1. In mod corect, legea aplicabila spetei dvs este codul familiei, cod ce a fost abrogat odata cu intrarea in vigoare a noului cod civil.
2. Legea instituie o prezumtie relativa de dobndire a bunurilor din timpului casatoriei in cote egale de 50%. Fiind relativa, aceasta prezumtie poate fi rasturnata in instanta cu argumente si probe care sa le susina. Motivele de nelegalitate pe care le puteti folosi in calea de atac nu va pot fi relevate pe un simplu site, printr-un simplu raspuns, cu atat mai mult cu cat nu se cunosc considerentele instantei, pe de o parte, iar pe de alta parte, calea de atac trebuie sa imbrace o anumita forma. De aceea, asa cum v-a fost sugerat, este indicat sa contactati un avocat din tara unde se desfasoara procesul care sa colaboreze cu un avocat din Romania.