Cu sau fara ghilimele
Da, sa construiesc si sa muncesc,
pot; dar nu sa ma razboiesc
-in epigrame, evident-
cu clasicii. Pai ce dement
putea sa poarte asta lupta:
nu era unul, nici o suta;
veneau chiar toti, ca un bolid
si ma pusesera la zid...
Acuma, ma mai lupt cu ele,
si-om scapa si de ghilimele...
Indines
Venisi, sora jieneasca,
tot ca ploaia-ardeleneasca...
@lili stancu
lilistancu
vin acu
Stai.....sa-mi trag sufletu
Dupa farfurii de sters
si un suc baut din mers....
:D
Gata, soro sunt aci
Dar ce e cu clasicii ?
Sa-i lasam mai la o parte!
Veacul de ei,ne desparte
Sa traim, mai in prezent,
Sa facem timpul mai lent
Ca el fuge ca nebunul
trece-un an si.. inca unul.
Da`noi sa fim sanatoase
Sa nu avem junghi in oase
Si atunci de buna seama
Ne-om trata cu EPIGRAMA
Nui asa
sora mea ?
:dance3:
Nunta
La nunta ta, ca un copil,
Voiam sa joc, sa cant, sa strig;
Dar doctorii mi-au spus subtil:
Nici la a mea… nu mai ajung…
Ultimul bal… la spital
(Jurnal)
Uvertura (La internare )
E criza, in spital, de toate;
noroc c-am laptop permanent!
Am dat un ram pe trei prosoape,
doi pixeli pe un pansament,
si-un soft facut de mine-anume,
c-un miligram, conexiune,
pe un antibiotic rar,
de vad prin el, destul de clar…
Pe-un anestezic mi-au cerut
sa fac un pod de flori, pe Prut;
pentru dezinfectant – nitel –
le-am scos din Excel, un tabel;
de le-oi mai cere vreo pastila,
de laptop, de acum, mi-e mila…
Conflictul oper(ati)ei
Ei spun ca nu mai pot sa scriu,
unde m-or duce, nici nu stiu
si nici nu vreau. Imi trag din suflet
mausul si placa de sunet
si ma tarasc in carucior
pe nesfarsitul coridor…
N-am apucat nici sa dau save,
noroc cu un baiat superb,
dintr-un salon alaturat
(dulce, bland, intimidat)…
Acum zic sa le cer iertare,
si-n scris, dar si in gura mare,
celor pe care-am suparat.
Dar sunt prea multi, vai! am strigat;
chiar la toti? La toti, exact.
C-am facut-o… c-am trisat…
nu mai stiu, ca m-au drogat.
Pentru operatia finala,
le-am dat amprenta digitala !
iar cand pe masa m-au urcat,
mi-au luat o mufa, m-au cablat,
si-acolo, cu un bisturiu,
aproape m-au taiat pe viu,
ca n-am vrut, ca n-aveam de dat,
nici gram din site-ul ‘avocat’…
dar tot a scos ceva c-un cleste
(nu stiu ce, nici nu ma priveste),
tot sa ramana cu ceva,
din – vai, integritatea mea…
Acum, cand scriu, tastez cu frica:
mai am cinci inci de plasma mica;
iar la plecare, o blondina
m-alearga cu oxacilina:
mai am si pentru ea, vreo rima?
Nu mai am, nici de-un accent:
din laptopul permanent,
ramas-am, doar, c-un pansament…
Tablou final
Pe sub pat, o goanga roz
misuna, in sus… si-n jos…
ce frumos…
:love:
Cer scuze medicilor si asistentelor - care sunt minunati - pentru aceasta gluma facuta, asa, ca haz de necaz...