Buna ziua. Poate suna a intrebare copilareasca si imi cer scuze daca va rapesc din timp cu aceasta intrebare naiva dar totusi ma macina mult. Am ramas singurul copil, fratele meu a murit intr-un accident la 38 de ani iar parintii mei tot timpul au avansat ideea ca in cazul decesului unuia din ei eu sa renunt la partea mea in favoarea celuilalt parinte. Ptr mine asta suna a lipsa de incredere mai ales ca in trecut am avut o experienta impreuna cand tatal meu mi-a facut act de vanzare cumparare pe un apartment apoi s-a suparat pe mine si mi-a 'cerut inapoi' apartmentul iar eu desii nu puteam fi obligata sa il 'dau inapoi' am mers la notar si i-am dat inapoi cu vanzare cumparare apartamentul eu plecand de la ideea ca oricum nu am contribuit cu nimic la el si daca el ca parinte regreta atunci nu am nevoie de nimic ... deci eu zic ca le-am demonstrat ca nu le urmaresc averea ei fiind destul de bine situati financiar. Eu nu am decat o masina si sunt plecata de 10 ani din tara tocmai ptr a incerca sa imi pot strange bani sa imi iau macar o garsoniera sa fie casa mea. NU inteleg de ce vor se renunt mai ales ca numai am frati , pretextul lor fiind ca daca renunt cand moare celalalt oricum imi ramane mie tot si atunci cu orice barbat as fi el nu are dreptul la nimic fiind mostenire( nu sunt casatorita dar sunt cu un baiat de 10 ani, baiat care nu e pe placul lor ) . De ce oare ei imi cer mereu sa renunt? eu desii nu am nimic al meu tot incerc sa ii ajut cat pot etc .din proprie initiativa ca sunt parintii mei si ii iubesc .. dar ei desii au cateva apartamente niciodata nu mi=au dat nimic al meu , au acceptat sa stau intr-unul din ele dar punandu-mi conditii in privirea baiatului cu care sunt ceea ce nu era posibil noi fiind un cuplu si atunci mi-au spus sa plec din apartament ca ei nu sunt de acord ca 'el' sa stea acolo daca eu nu sunt acolo ( daca el avea probleme in romania si tb sa vina sa le rezolve el nu putea locuii singur acolo in lipsa mea ci doar cu mine) ...si atunci am inchiriat un ap ani de zile doar sa ne tinem hainele si sa putem venii si pleca cum avem nevoie nefiind conditionati sa venim impreuna .. Eu sunt pregatita sa renunt la mostenire daca ei asta vor .. dar de ce oare imi cer asta? Doar stiu ca nu am nimic stau cu chirie si tot ce imi doresc e sa am si eu casa mea unde sa nu fiu data afara de proprietar( cum mi-au spus ei sa plec de 2 ori) ...
Va multumesc
p.s eu voi face ce vor ei ca sunt bunurile lor eu nu am contribuit cu nimic la ele dar tare mi-e teama ca nu imi vor lasa nimic si o sa raman pe strazi ptr ca sunt niste oameni foarte schimbatori si cu toane...
raluk0207
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Pentru ca nu au incredere in dvs, pentru ca probabil considera ca veti fi influentata in mod negativ de baiatul cu care sunteti sa vindeti tot, ca o sa se aleaga praful de munca lor, pentru ca stiti cum sunt persoanele ajunse la o anumita varsta...se tem sa nu fie dati afara din casa, pentru ca inca va considera un copil care nu se poate gestiona singur, care poate fi usor pacalit si in vizunea lor e mai bune ca averea sa fie sub administrarea unuia dintre ei etc etc.
Deocamdata nu aveti la ce renunta, ambii find in viata.
Daca o sa decedeze unul dintre ei, iar la acel moment nu aveti avea copii, declaratia dvs de renuntare, nu rezolva nimic. Alaturi de sotul supravietuitor vor fi chemate la succesiune rudele din clasa urmatoare (fratii si surorile sotului decedat, parintii, daca mai sunt in viata sau nepotii de la fratii si suroriel care au decedat inainte).
Nu exista rude din clasa a 2-a, vor fi chemate rudele din clasa a 3-a, apoi din clasa a 4-a.
Doar daca nu mai exista nici un fel de ruda pana la verii primari, inclusiv, poate ramane sotul supravietuitor unic mostenitor.
In plus, nu va obliga nimeni sa renuntati. Daca nu doriti, nu o faceti.
romascanu
Moderator 7din 7 utilizatori consideră acest răspuns util
Se numește control. Iar unii țin să controleze viața altora și de pe Lumea Ailaltă!
Psiholog nu sunt, dar -- la câte mi-a fost dat să aud în profesia mea -- aș zice că m-am calificat la locul de muncă...
Părinții lasă moștenire ce au avut. Și dacă atâta au avut -- un set de nevoi și obligații încrucișate, cu ajutorul cărora făcură vreo două case -- atâta lasă. Nu pot lăsa ce n-au avut ori au văzut că nu e: iubire, încredere etc.
Uneori, mulțumesc cerului că am copilărit în casa străbunicii ... cu pământ pe jos. Au fost vremuri în care mi-am dorit să fi avut și ea de lăsat ... vreo câteva case. Dar când mă uit în urmă la adevăratele valori pe care le-am primit de la ea, de la bunicul ... (ăăă ... întru la 8.30 într-un dosar și am nevoie de altă stare...)
Strict juridic:
Deocamdată nu aveți la ce să renunțați, fiind amândoi părinții vii și încă neîngropați. Termenul de opțiune succesorală începe să curgă de la data morții celui despre a cărui moștenire este vorba. De la data morții primului dintre ei, veți avea la dispoziție un an pentru a decide dacă acceptați ori dacă renunțați la moștenirea celui decedat (Nu există alte variante, nu există „poate”, nu există „în parte”: este ori ... ori...)
Dreptul de moștenire vă este acordat de lege și nu are nicio legătură cu contribuția dvs. la dobândirea bunurilor lor.
Chemarea (vocația) dvs. la moștenirea lor are legătură cu calitatea dvs. de descendent (rudă de gradul I din clasa I de moștenitori legali).
Sau altfel spus, are legătură cu contribuția lor la ... executarea exercițiilor preliminare facerii copiilor și aducerea dvs. pe lumea aceasta. La vremea aceea, sigur nu v-au cerut părerea... Ar face bine să plece liniștiți, fără să vă ceară ... tot părerea lor...
Andreea56
Utilizator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
E foarte simplu: unii oameni nu pot fi multumiti niciodata si sunt absolut sigura ca daca renuntati la mostenire tot nu o sa le fiti pe plac...o sa luati de la capat si o va gaseasca alt cusur imediat! Cum spunea si doamna avocat, chiar este vorba de control! Ei simt ca nu detin controlul asupra vietii lor asa ca tin sa controleze vietile altora! Si cine este cel mai la indemana? Propriul copil!!! Care tace si accepta in cele mai multe dintre cazuri, nu? Strainii nu se simt obligati sa suporte abuz din partea altor straini, dar copiii cam da...Si sa stiti ca lor le este frica, de fapt, dorinta de control vine dintr-o frica, problemele lor din trecut - nerezolvate - care nu au legatura cu dvs...deci eu nu as renunta in nici un caz!
marian19
Utilizator 3din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Doamna, spuneti-le parintilor doar cateva vorbe. Spuneti-le ca atata timp cat nimeni, dar absolut nimeni, nu poate sti cand pleaca de pe acest pamant, cerinta lor este lipsita de morala si de bun simt, caci - sa-mi fie iertat - nimeni nu stie astazi: cine pe cine mosteneste! Spuneti-le sa-si faca testament unul-altuia, daca nu au increderer in dvs. "Potrivit Codului civil, moștenirea este de două feluri în România: cea legală, prin care se oferă anumite drepturi rudelor și soțului, (însă nu și concubinilor) și cea testamentară, care dă o formă concretă dorințelor celui care lasă moștenirea, indiferent de modul în care este actul întocmit". Nu puteti incheia o intelegere pe ceva ce astazi nu exista. Deoarece moştenirea se deschide prin moarte, data deschiderii succesiunii este cea a morţii celui care lasă moştenirea. La moartea unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite moştenitorilor săi legali sau testamentari.
Chiar dacă transmiterea patrimoniului celui care decedează operează din clipa morţii sale, această transmitere nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Legea reglementează că nimeni nu este obligat sa accepte o moştenire care i se cuvine. Prin urmare, moştenitorul (sau succesibilul) are dreptul să aleagă între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi desfiinţarea acelui titlu prin renunţarea la moştenire.
Despre parinti si copii- sunt parinte si menirea mea in aceasta limitata trecere pe acest pamant, a fost, este si va fi, sa transmit copiilor mei munca mea, agoniseala mea. Ce vor face ei cu mostenirea!? Este la latitudinea lor, o vor vinde daca vor fi in nevoi sau o vor pastra in amintirea mea. Ca pot fi altfel de copii ca "fiul risipitor", pot fi, dar parintele tot va taia "vitelul cel mai gras"! Am romantat mai mult pentru ca dvs. nu aveti nevoie, astazi, de cunostinte juridice, ci de afectiunea parintilor si de increderea lor in dvs., cat mai sunt si sunteti in viata - oricat de "risipitoare" puteti fi sau veti putea deveni - caci prin moarte dispare si iubirea si ura!
Mostenire
verginica73
in curtea parinteasca a ramas ocumnata deoarece fratele meu a murit si parintii sant morti demult, , cumnata nu are copii si nici acte asa ca avem toti fratii ... (vezi toată discuția)