Suspectul/inculpatul poate să dea declarații fără să răspundă la interogatoriu?

Suspectul/inculpatul poate să dea o declarație referitoare la timpul în care s-a săvârșit fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, fără să răspundă la interogatoriu?
Nefiind obligat să își dovedească nevinovăția/vinovăția, poate să dea declarații în mod voluntar și să nu răspundă la întrebările organului de urmărire penală cu privire la fapta pentru care este cercetat?
Faptul că dă o declarație în legătură indirectă cu fapta care i-a fost comunicată și că nu răspunde la întrebările ulterioare (acestea ne având legătură cu conținutul declarației) poate avea consecințe asupra sa?
Speța este următoarea:
După îndeplinirea dispozițiilor articolelor 107 și 108 din Codul de Procedură Penală, suspectul este lăsat să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată. Suspectul declară că se afla la domiciliul său, referitor la momentul în care s-a săvârșit fapta ce i-a fost comunicată, menționând că în acel interval de timp era singur și desfășura o activitate casnică. După ce declară acestea încheie spunând că nu mai are nimic de declarat. Declarația sa este în contradicție cu declarațiile a 5 persoane care susțin că l-au văzut săvârșind fapta care face obiectul cauzei, la acestea adăugându-se un certificat medico-legal care atestă că fapta a fost comisă cu violență.
Suspectul nu are antecedente penale și este sănătos (nu există acte medicale care să ateste că suferă de vreo boală).