Disparut de la domiciliu

O persoana fizica ce lipseste de la domiciliul sau o vreme mai indelungata poate fi declarata disparuta (sau in stare de disparitie), prin hotarare judecatoreasca, in situatia in care a trecut cel putin un an de la data ultimelor stiri ce atestau ca acea persoana era in viata.. Instanta competenta sa declare disparitia este judecatoria ultimului domiciliu al disparutului.
Pentru declararea morţii ar trebui în prealabil să existe o hotărâre judecătorească de declarare a dispariţiei, de la a cărei dată au trecut cel puţin de 4 ani.

Decretul nr. 31/1954 a reglementat distinct doua cazuri de declarare judecatoreasca a mortii:

1. Declararea mortii celui care a disparut in conditii exceptionale
Potrivit art. 16, aln. 3, Decretul 31/1954: “Cel disparut in cursul unor fapte de razboi, intr-un accident de cale ferata, naufragiu sau intr-o alta imprejurare asemanatoare, care indreptateste a se presupune decesul, poate fi declarat mort fara a se declara, in prealabil disparitia sa, daca a trecut cel putin un an de la data imprejurarii in care a avut loc disparitia”.
Textul enumera aceste imprejurari speciale doar cu caracter exemplificativ, ceea ce inseamna ca moartea unei persoane se poate declara potrivit art. 16, aln. 3 si atunci cand intervin alte imprejurari exceptionale care indreptatesc a se presupune decesul persoanei.
In al doilea rand, textul precizeaza ca, in acest caz, nu este necesara declararea prealabila a disparitiei persoanei si aceasta, deoarece declararea judecatoreasca a disparitiei este o procedura ce trebuie urmata doar in cazul declararii mortii persoanei care lipseste de la domiciliu si care este reglementata tot de art. 16, aln. 2.
In al treilea rand, singura conditie ceruta pentru a se putea declara moartea in acest caz este ca, de la data imprejurarii in care a avut loc disparitia, sa fi trecut cel putin un an. In cazul in care ziua in care a avut loc disparitia nu se poate stabili, va fi avut in vedere ultima zi a lunii in care respectiva imprejurare s-a produs, iar in cazul in care nu se poate stabili nici luna, se va avea in vedere ultima zi a anului in care s-a produs imprejurarea.
Textul nu contine nici o dispozitie privitoare la procedura care trebuie urmata pentru declararea mortii, insa din dispozitiile Decretului 32/1954 rezulta ca procedura de declarare a mortii este echivalenta cu procedura de declarare a disparitiei, reglementata de lege pentru cel de-al doilea caz de declarare a mortii.

2. Declararea mortii persoanei care lipseste de la domiciliu
Acest caz se distinge de cel ulterior in primul rand prin faptul ca procedura judecatoreasca de declarare a mortii trebuie sa fie precedata de procedura prealabila a declararii disparitiei.
Potrivit art. 16, aln. 1, Decretul nr. 31/1954: “Cel care lipseste de la domiciliul sau poate fi declarat disparut prin hotarare judecatoreasca, putandu-se institui curatela, daca a trecut 1 an de la data ultimelor stiri din care rezulta ca era in viata”. Prin urmare, prima conditie pentru declararea disparitiei unei persoane este ca aceasta sa lipseasca de la domiciliul sau. Insa, e de observat ca nu orice lipsa de la domiciliu poate sa justifice pornirea procedurii de declarare a disparitiei, ci doar o lipsa nejustificata si care dureaza mai mult de un an.
Lipsa nejustificata de la domiciliu trebuie sa fie insotita de lipsa oricaror stiri care ar arata ca persoana este in viata. Cererea de declarare a disparitiei poate fi facuta de oricare persoana interesata, iar solutionarea este de competenta tribunalului in circumscriptia caruia si-a avut respectiva persoana ultimul domiciliu. Judecatorii acestei cereri vor parcurge trei etape: a) Etapa prealabila judecatii propriu-zise, in cadrul careia se urmareste obtinerea de date si informatii cu privire la cel disparut. b) Etapa judecatii propriu-zise, care se desfasoara dupa procedura de judecata obisnuita si cu citarea celui care urma a fi declarat disparut si a mandatarului sau general, daca acesta exista. c) Etapa ulterioara judecatii care este una de publicitate si se realizeaza prin afisarea timp de 30 de zile a hotararii de declarare a disparitiei la instanta si la primaria ultimului domiciliu al celui disparut.

Efectele declararii disparitiei
Potrivit art. 19, Decretul nr. 31/1954: “Cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte”. Din acest fapt rezulta urmatoarele consecinte: a) Declararea judecatoreasca a disparitiei nu are nici un efect asupra capacitatii celui disparut din moment ce acesta este socotit a fi in viata. b) Este adeverit ca, o data cu declararea disparitiei, autoritatea tutelara poate sa numeasca un curator care sa-l reprezinte pe cel disparut si sa-i administreze bunurile, la fel cum poate numi un tutore pentru ocrotirea copiilor celui disparut, in cazul in care acestia sunt lipsiti si de ocrotirea celuilalt parinte. Insa, instituirea tutelei sau numirea unui curator nu sunt conditionate de declararea judecatoreasca a disparitiei, intrucat tutorele si curatorul pot fi numiti ca urmare a simplei disparitii de fapt a persoanei fara a fi necesara o hotarare judecatoreasca. c) Singurul efect al declararii judecatoresti a disparitiei este acela ca, o data cu ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti de declarare a disparitiei se deschide posibilitatea declararii judecatoresti a mortii celui care lipseste de la domiciliu.
Astfel, potrivit art. 16, aln. 2, Decretul 31/1954: “Cel declarat disparut poate fi declarat mort prin hotarare judecatoreasca daca de la data ultimelor stiri de la care rezulta ca era in viata au trecut patru ani. Declararea mortii nu poate fi hotarata mai inainte de implinirea unui termen de sase luni de la data afisarii extraselor de pe hotararea de declarare a disparitiei”.
Declararea mortii este, in acest caz, dublu conditionata:1) Trebuie sa existe o hotarare judecatoreasca definitiva de declarare a disparitiei.
2) De la data ultimelor stiri trebuie sa fi trecut cel putin patru ani, iar de la data afisarii hotararii de declarare a disparitiei, cel putin sase luni.
In cazul in care ziua ultimelor stiri nu poate fi stabilita va fi avuta in vedere ultima zi a lunii sau, daca este cazul, ultima zi a anului.
Termenul de sase luni va fi avut in vedere de catre instanta doar atunci cand, de la data afisarii hotararii de declarare a disparitiei si pana la implinirea termenului de patru ani au ramas mai putin de sase luni si atunci cand declararea disparitiei s-a facut dupa ce a trecut mai mult de patru ani de la data ultimelor stiri.
Procedura de declarare a mortii
Este identica cu cea de declarare a disparitiei. Una dintre mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda obligatoriu hotararea de declarare a mortii este cea referitoare la data mortii. Astfel, potrivit art. 18, Decretul nr. 31/1954: “De indata ce hotararea declarativa de moarte a ramas definitiva cel disparut este socotit ca a murit la data stabilita prin hotarare ca fiind cea a mortii”.
Prin urmare, data mortii nu coincide cu data pronuntarii hotararii judecatoresti de declarare a mortii si nici cu data ramanerii definitive si irevocabile a acestei hotarari. Potrivit art. 18, aln. 2, Decretul 31/1954: “Data mortii disparutului se stabileste potrivit cu imprejurarile”. Astfel, daca exista indicii indestulatoare, din care sa rezulte o data probabila a mortii, instanta va tine seama de aceste indicii, iar in lipsa de indicii indestulatoare, se va stabili ca data a mortii ultima zi a termenului dupa care se poate cere declararea judecatoreasca a mortii, respectiv ultima zi a termenului de patru ani si respectiv de sase luni.
Intrucat aceasta data a mortii nu se stabileste, de regula, pe baza unor probe, ci pe baza unor indicii, in aln. 4 al art. 18 din Decretul 31/1954 se dispune ca “Instanta judecatoreasca va putea rectifica, la cerere, data mortii, stabilita prin hotarare judecatoreasca, daca se va dovedi ca adevarata o alta data”.

Efectele declararii mortii
In privinta efectelor hotararii declarative de moarte, legea nu contine vreo dispozitie speciala, dar aceasta hotarare genereaza, practic, doua prezumtii: a) Potrivit careia, cel declarat mort a fost in viata pana la data stabilita prin hotarare judecatoreasca ca fiind data a mortii. b) Potrivit careia, cel declarat mort a incetat din viata la data stabilita prin hotarare judecatoreasca.
De la aceasta data se produc toate efectele mortii unei persoane, respectiv inceteaza drepturile viagere, casatoria, se deschide succesiunea etc.

Procedura declarării judecătoreşti a morţii PF
Dacă o PF dispare de la domiciliu, după trecerea unui an de zile de la obţinerea ultimelor date referitoare la aceasta, persoane interesate vor introduce la instanţele de judecată din raza teritorială a persoanei respective o cerere de declarare judecătorească a dispariiei acesteia. Instanţa va lua măsura afişării cererii de declarare judecătorească a dispariţiei timp de 45 zile la uşa judecătoriei, pe uşa ultimului domiciliu al PF dispărute şi la Primăria pe raza teritorială a domiciliului persoanei dispărute. La 45 zile de la afişare se stabileşte data şedinţei de judecată.
Hotărârea Instanţei de judecată de declarare a dispariţiei PF va fi afişată 30 zile la judecătorie şi primărie. Declararea nu produce modificarea capacităţii de folosinţă, deoarece dreptul civil prevede că persoana dispărută se consideră a fi în viaţă.
După scurgerea a cel puţin 6 luni de la data declarării judecătoreşti a dispariţiei PF, dacă au trecut cel puţin 4 ani de zile de la data obţinerii ultimelor ştiri referitoare la acea persoană, se poate introduce în mod legal cererea de declarare judecătorească a morţii acesteia.
Art.40 din D 31/1954 prevede că cererea de declarare judecătorească a morţii se depune la Tribunalul din circumscripţia teritorială a căreia dispărutul a avut ultimul domiciliu. Preşedintele Tribunalului va dispune informarea populaţiei cu privire la persoana dispărută prin intermediul organelor de poliţie şi Primărie

Si daca este declarat mort pot fi impartite bunurile celui care a fost declarat mort ?
Dar daca apare , ce se intampla ?
Se poate intampla ca sa fie certat cu familia din diverse motive , si acestia sa vrea sa-si insuseasca bunurile si sa-l declare mort , sau chiar sa dea semne de viata si sa existe interesul insusirii bunurilor pe care le are .
Ce se intampla in cazul asta ? :O

Mostenitorii aparenti (prezumtivi) sunt obligati sa restituie bunurile .