Prin Decizia nr. 23/03.04.2017 în dosarul nr.3996/1/2016, ÎCCJ– Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a admis sesizarea formulată de Tribunalul Alba – Secţia I civilă, în dosarul nr. 173/191/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, a stabilit că:
„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza întâi şi art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic”.
Art. 1.279 alin. (3) teza întâi din Codul civil: De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.
Art. 1.669 alin. (1) din Codul civil: Când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.
Dacă a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare în privința unui bun imobil (construcție și/sau teren) și, ulterior acestui moment, oricare dintre părți (promitent-vânzător sau promitent-cumpărător) refuză să încheie contractul de vânzare-cumpărare promis, la notarul public, la cererea celeilalte părți care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, instanţa de judecată poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite, indiferent de forma antecontractului de vânzare-cumpărare, adică fie că acesta este un înscris autentic (încheiat la notarul public), fie că este un înscris sub semnătură privată (de exemplu: încheiat în cadrul unei agenții imobiliare).