În procedura de diagnosticare se iau hotărâri?

Dacă un medic psihiatru hotărăște că o persoană suferă, așa trebuie să fie?

Desigur.
Nu este o procedură de diagnosticare, ci este un arest psihiatric de urgenţă în baza unei evaluări medicale de urgenţă.
Nu are nicio importanţă dacă pacientul are discernământ sau nu.
Medicul care observă o automutilare sau comportament psihotic periculos este obligat de lege să prezume că pacientul nu are discernământ şi să ia decizia arestului psihiatric.
Este arestul psihiatric şi internarea psihiatrică (sau detenţia medicală psihiatrică) motivate de starea de urgenţă, necesară pentru a proteja pacientul. Nu este timp pentru implicarea judecătorului sau pentru proceduri îndelungate. Viaţa pacientului, integritatea lui corporală sau a altora este în pericol iminent.

Sunt mai multe legi care reglementează lipsirea de libertate (voi folosi cuvânturi "arestare" cum e în europa) persoanelor care suferă tulburări psihice.

Poliţiştii, doctorii sau chiar orice persoană de pe stradă, orice simplu cetăţean poate aresta o persoană cu tulburări psihice (care ameninţă că se sinucide sau se automutilează sau face rău altora) şi o poate prezenta la serviciul de Urgenţă. Aceste persoane au un privilegiu legal (sunt în cadrul legii), de a aresta şi imobiliza persoana care manifestă tulburări psihice.
Atenţie, persoanele care arestează nu sunt obligate să pună niciun diagnostic, că nu sunt doctori, ci trebuie doar să observe, folosind standardul omului rezonabil, un comportament psihic anormal cu pericol iminent, al persoanei arestate.
Nu contează că "nebunul" se preface sau că face scandal intenţionat pentru a obţine ceva şi că în realitatea nu are nicio intenţie de sinucidere. Ce este importantă este convingerea subiectivă a persoanei care arestează că pacientul este în pericol iminent datorită unei afecţiuni psihice. E suficient.

O dată ajunsă la spital, internarea nevoluntară este hotărâtă, în urma unei evaluări iniţiale, de către un psihiatru care alertează Comisia de internare nevoluntară din spital în 24 ore.
Comisia spitalului CONFIRMĂ internarea nevoluntară.
După alte 24 ore Comisia notifică judecătoria locală care se pronunţă (în regim de urgenţă care înseamnă când vrea ea) asupra eliberării.
Desigur, persoana poate ataca imediat la instanţă arestarea psihiatrică pentru a solicita eliberare.

Este o procedură de urgenţă, temporară pentru protecţia suferinzilor.

Din păcate la noi există o confuzie uriaşă cu termenii folosiţi pentru ARESTARE (reţinere, conducere la secţie, arestare 30 zile, imobilizare). Toate aceste lipsiri de libertate sunt denumite la nivel european ARESTARE, adică persoana nu este liberă să plece, indiferent de perioadă sau de persoana care efectuează arestarea. Arestarea înseamnă oprire.
Ţineţi cont de această definiţie când citiţi textul comentariului meu.

Legea nr. 487/2002
Art. 5
În sensul prezentei legi:
a) prin persoană cu tulburări psihice* se înțelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanțe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică;
b) prin persoană cu tulburări psihice grave se înțelege persoana cu tulburări psihice* care nu este în stare să înțeleagă semnificația și consecințele comportamentului său, astfel încât necesită ajutor psihiatric imediat;
În lege nu este prevăzută definiția pentru ”persoană cu dezechilibru psihic” și pentru ”persoană insuficient dezvoltată psihic”, darămite pentru ”arestare”!

Legea nu este doar textul publicat in Monitorul Oficial.
Se intelege prin "lege" si interpretarile date de instante in jurisprudenta constanta.
Legea edictata de Parlament nu poate extrem de precisa deoarece situatiile practice pot fi infinite.
Legea nu se interpreteaza dupa DEX, adica dupa dictionarul scolar al limbii romane, ci dupa interpretarile date de judecatori.
Astfel, orice imobilizare, fortata sau nu a unei persoane de catre o alta persoana (de regula autoritati), se cheama in legislatia europeana "arestare".
Psihiatrul este cel care decide, confom standardelor medicale ale profesiei daca o persoana este dezechilibrata psihic si necesita internare.
Aceste definitii sunt total irelevante deoarece cand vezi o persoana ca se automutileaza, nu stai sa cercetezi codul civil si penal si legile organice, ci o "arestezi", adica o imobilizezi si o transporti la spital unde este este detinuta sub control psihiatric (internata nevoluntar).
Acestea sunt exemple de lipsiri de libertate legale (imobilizarea si detinerea in salonul de psihiatrie) deoarece servesc unui scop legitim al legii, si anume salvarea vietii "nebunului"
Iar "nebunul" nici nu trebuie sa fie nebun cu adevarat, ci trebuie sa "faca pe nebunul", adica sa dea impresia ca actioneaza periculos. Nu se cere ca intervenientul sa fie psihiatru si nici politistul nu este obligat sa aiba cunostinte medicale.

Oricum, concluzia este ca privind strict la norma de lege nu vei intelege nimic. Trebuie interpretata impreuna cu jurisprudenta si principiile generale ale dreptului si standardul medical profesional.

Albert Kurtyan a scris:

Poliţiştii, doctorii sau chiar orice persoană de pe stradă, orice simplu cetăţean poate aresta o persoană cu tulburări psihice (care ameninţă că se sinucide sau se automutilează sau face rău altora) şi o poate prezenta la serviciul de Urgenţă.

Dacă un simplu cetățean reține o persoană invocând faptul că aceasta face rău lui sau altora, din natura faptei invocate se deduce cazul unei infracțiuni flagrante.
În condițiile prevăzute de art. 310 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, persoana reținută trebuie să fie predată de îndată organelor de urmărire penală.

Albert Kurtyan a scris:

Legea nu este doar textul publicat in Monitorul Oficial.
Se intelege prin "lege" si interpretarile date de instante in jurisprudenta constanta.
Legea edictata de Parlament nu poate extrem de precisa deoarece situatiile practice pot fi infinite.

S-ar încălca principiul separației puterilor în stat dacă interpretările date de instanțe ar fi considerate legi. Constituția României prevede că nimeni nu este mai presus de lege, deci și judecătorii trebuie să respecte legea.