Exista spete in care instanta a admis si a stabilit domiciliul minorului la parintele nerezident in situatia in care rezidentul l-a alienat/abuzat emotional ani de zile pentru a impiedica legaturile dintre copil si nerezident. Cum a reusit parintele sa demonstreze abuzul? Vorbesc de situatia in care rezidentul logic ca refuza orice fel de evaluare sau consiliere a minorului stiindu-se cu musca pe caciula.
Uneori aceasta teama poate fi intemeiata. La Protectia Copilului de exemplu sunt psihologica care cred in terapia cu ingeri sau alte ineptii. Nu as avea incredere in nici in raport de-al lor si nu as blama pe nimeni ca nu duce copilul acolo.
E o idee insa as filma intalnirile tata copil si as aduce in instanta drept martori renumiti psihologi sau oameni din domeniu absolut fara pata care sa plata explica judecatorului ce inseamna imaginile respective si unde se poate ajunge.
Puteti sa cereti si expertiza LA inml care va fi probabil acceptata.
Insasi refuzul poate constitui un indiciu, la fel modul de comportare al copilului, tot astfel si o evaluare facuta in cadrul gradinitei/scolii de psihologii acestora.
Insa depinde de situatia concreta, de varsta copilului, sunt greu de imaginat toate ipotezele.
Ca sa nu spun ca de foarte multe ori depinde si de interesul judecatorului in sensul implicarii acestuia in solutionarea dosarului si a lamuririi tuturor aspectelor, ca si de maiestria avocatului care redacteaza actiunea, stie cum sa puna problema si sa nu incarce inutil speta si instanta.
againstPAS
Utilizator 2din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Daca cumva exista sentinte publicate in acest sens si ma puteti ajuta cu un link. De acord ca fiecare speta este diferita, dar ar fi util din perspectiva abordarii instantei. Ideal ar fi ca abuzul sa fie oprit si in lipsa unei masuri radicale, dar uneori nu ai cum.
"Copiii sunt programati sa le fie fundamental loiali adultilor care ii ingrijesc chiar daca acestia ii abuzeaza. Teroarea nu face decat sa le amplifice nevoia de atasament, chiar daca sursa mangaierii e insasi sursa terorii lor. "(BK)
Eu nu sunt deloc de acord cu aceasta teorie.
Si un animal daca il terorizezi va fugi si acesta nu are inteligenta unui copil.
Mai mult de atat, daca exista abuzuri grave copilul isi poate si ucide parintele abuzator.Exista si astfel de cazuri.
Intre un copil si un animal exista anumite asemanari deoarece ambii au simturile foarte dezvoltate.Este unul dintre motivele pentru care animalele iubesc copii si copii animalele.
Instantele ignora in anumite cazuri atasamentul minorului fata de unul dintre parinti.Ma refer la un atasament real si bazat pe o afectiune reala a minorului.Desi din punct de vedere psihologic s-a stabilit ceea ce eu sustin de 30 de ani, si anume, ca un copil trebuie sa fie alaturi de parintele care se ocupa de el si fata de care este atasat, instantele in anumite cazuri fac niste motivari de-a dreptul halucinante de parca a fi un proces in curtea scolii.Sunt foarte rare astfel de cazuri dar exista.Se poate intampla asa atunci cand instanta efectiv nu are argumente pertinente dar se incapataneaza sa motiveze hotararea si nu se poate de fapt...in mod obiectiv...
Exista hotarari dar trebuie sa le cautati.
Unele sunt cumva voalalte...
Oricum, nu stiu cat v-ar ajuta...
Fiecare instanta pe familie are propriile sale convingeri si astfel de procese dupa parerea mea nu prea au legatura cu dreptul.Mai toate hotararile in care exista un just echilibru intre argumentele partilor, instanta practic nu analizeaza si nu motiveaza pe contraargumente atunci cand vrea sa dea dreptate uneia dintre parti.
Desi instanta este obligata sa inlature motivat argumentele si contraargumentele uneia dintre parti nu o face in concret desi este obligata de lege.
Este singura materie unde instantele pot sa dea hotarari ca sa nu prea aiba legatura cu dreptul...dupa observatiile mele atente...
In urma cu mai multi ani exista o obligativitate de a se motiva dar nici atunci nu existau hotarari motivate brici...
Ba este exact cum a spus domnul AgainstPas. Asta este problema cu abuzul psihologic si cu traumele emotionale, nu se vad imediat si nu se recunosc decat foarte greu.
De exemplu traiul cu un parinte narcisist reprezinta o trauma cumplita pentru un copil insa abia ca adult, poate isi va da seama ce I s-a intamplat. In majoritatea cazuri lor va considera ca totul a fost pentru ca el nu este suficient de bun.
Personal ma indoiesc ca in Romania sa existe asa ceva, caz in care instanta a decis mutarea domiciliului pentru abuz emotional. Atata timp cat intinzi copilului o farfurie de mancare, nu lasi semne vizibile pe corp si esti femeie, emotional iti poti abuza copilul cum vrei si cat vrei in tara noastra.