Potrivit art. 729 Cod civil, iesirea din indiviziune se poate cere daca nu a fost un act de imparteala, adica daca nu a avut loc un partaj voluntar, in conditiile art. 730 Cod civil, care produce efectele prevazute de art. 786, in temeiul caruia fiecare copartas este considerat ca detine bunul direct de la defunct.
Deschiderea procedurii succesorale se realizeaza la un notar public, care inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire. Pentru deschiderea unei succesiuni se completeaza o cerere in care vor fi mentionate urmatoarele: datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral. Cererea va fi insotita de certificatul de deces care face dovada decesului si a ultimului domiciliu.
Pe baza declaratiei mostenitorilor, se completeaza dosarul de succesiune, care se inainteaza Camerei Notarilor Publici de la ultimul domiciliu al decedatului. Dezbaterea succesiunii are loc la biroul notarului public, la ora stabilita si comunicata prin citatie mostenitorilor.
Calitatea de mostenitor si numarul acestora se stabilesc de catre notarul public prin acte de stare civila si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin inscrisuri sau alte mijloace de proba.
Notarul va stabili, de asemenea, calitatea mostenitorilor si intinderea drepturilor acestora, precum si intinderea masei succesorale. In cazul in care succesiunea priveste bunuri comune ale defunctului si ale sotului supravietuitor, cotele de contributie ale acestora la dobandirea bunurilor se stabilesc prin acordul mostenitorilor.
La fiecare termen acordat pe timpul dezbaterilor succesorale, notarul intocmeste un act, numit incheiere, care va cuprinde mentiunile referitoare la indeplinirea procedurii, declaratiile partilor, prezenta martorilor si masurile dispuse in vederea solutionarii cauzei. In succesiunea in care exista bunuri, s-a realizat acordul intre mostenitori si s-au administrat probe indestulatoare, notarul public va intocmi incheierea finala a procedurii succesorale.
Pe baza acestei incheieri finale, in termen de 20 de zile se va redacta certificatul de mostenitor ce va cuprinde constatarile din aceasta incheiere la masa succesorala, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. Un exemplar al certificatului de mostenitor se elibereaza fiecaruia din mostenitori, insa numai dupa achitarea taxelor succesorale si a onorariilor. Certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecarui mostenitor in parte.
In unele cazuri, este necesara luarea unor masuri speciale de inventariere si conservare a bunurilor succesorale. In acest sens, notarul public sau prin delegat va face inventarierea bunurilor succesorale, cererea de inventariere tine loc si de cerere de deschidere a acestei proceduri. Procesul verbal de inventariere va cuprinde enumerarea, descrierea si evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau in posesia defunctului la data decesului si mentiuni cu privire la pasivul succesoral.
In aceasta situatie, avind in vedere ca exista o intelegere a partilor, se poate opta pentru dezbaterea succesiunii la notariat, pentru a scurta timpul necesar indeplinirii acestor formalitati.
Va puteti adresa si instantei de judecata, urmind a finaliza procesul prin tranzactie (invoiala partilor), costurile sunt mai mici, dar dureaza putin mai mult.
Mult succes!
Ati zis ca bunurile care fac parte din masa succesorala sunt un apartament si o casa. Este interesant de stiut daca aceste bunuri nu au fost dobandite in timpul casatoriei, pentru ca in aceasta situatie doar jumatate din aceste bunuri vor face parte din masa succesorala, restul de jumatate revenind sotiei supravietuitoare. Zic aceste lucruri pentru ca nu de putine ori am intalnit in practica confuzia mostenitorilor cum ca bunurile ar fi ale sotului decedat si ca ar face parte din masa succesorala, insa acestea erau dobandite in timpul casatoriei sotilor si prin urmare erau bunuri comune si doar 1/2 din aceste bunuri faceau parte din masa succesorala.