Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor – cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional a fost publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 761 din 09.11.2009.
Potrivit art. 78 din Constituția României „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.” Ca atare, Legea nr. 329/2009 a intrat in vigoare la 12 noiembrie 2009, data de la care își produce toate efectele.
Reducerea cheltuielilor de personal cu 15,5%
Potrivit art. 10 din aceasta lege, în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre masurile aratate la lit a)-d).
Legea prevede reducerea ca medie și proporțională cu timpul de lucru
Prevederea se referă la la diminuarea cheltuielilor de personal lunar cu 15,5% în medie, pentru perioada octombrie – decembrie 2009.
Având în vedere că în mod expres textul de lege se referă la o reducere a cheltuielilor de personal lunare, în medie cu 15,5%, rezultă ca intenția legiutorului a fost ca această reducere să opereze în raport direct cu timpul de lucru aferent lunii pentru care opereaza reducerea. De exemplu, luna octombrie ar fi avut 22 de zile lucrătoare, în timp ce luna noiembrie are doar 20 de zile lucrătoare, iar luna decembrie 21 de zile.
Astfel fiind, în luna octombrie reducerea de 15,5% ar fi însemnat echivalentul a 27, 28 ore de muncă, în luna noiembrie, privita întreagă, o reducere de 15,5% înseamnă echivalentul a 24,8 ore de muncă, iar luna decembrie 26,04 ore de muncă.
În medie, pentru cele 3 luni, echivalentul reducerii fondului de salarii cu 15,5% ar fi însemnat neplata, prin trimiterea în concediu fără plată sau altă modalitate, a 26,04 ore de lucru.
Legea se aplica doar pentru viitor, începând cu 12 noiembrie 2009
Potrivit unui principiu constituțional fundamental și deloc negociabil, legea civilă produce efecte doar pentru viitor, adică de la data intrării sale in vigoare, neputand afecta drepturile și raporturile juridice dobândite anterior existenței ei. Drepturile salariale aferente timpului de lucru efectuat de angajat până la 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de legea nouă.
În luna noiembrie reducerea este de 9,81%
Cum Legea nr. 329/2009 a intrat în vigoare la data de 12.11.2009, la o foarte simplă socoteală, rezultă că rămân un număr de 13 zile lucrătoare din luna noiembrie 2009. Astfel fiind, reducerea cheltuielilor de personal trebuie să opereze cu aceasta dată, adică pentru luna decembrie integral și partea rămasă din luna noiembrie de la momentul intrării în vigoare a legii și până la terminarea ei.
Aplicând această proporție, rezultă că pentru cele 13 zile lucrătoare din luna noiembrie reducerea cheltuielilor de personal care trebuie să opereze este de 9,81%, adică exact 15,69 ore lucratoare. Acest calcul a fost confirmat de Consiliul Superior al Magistraturii, în ședința din 19.11.2009 (pct. 19 al ordinii de zi). Alte instituții, dimpotrivă, și-au obligat angajații la efectuarea a 26 de ore libere fără plată.
Pentru luna noiembrie angajatii pot fi trimiși cel mult 2 zile în zile libere fără plată
In concluzie, până la sfârșitul lunii noiembrie angajații nu pot fi obligați la mai mult de 2 zile libere fără plată. Dacă însă aceștia accepta efectuarea a mai mult de 2 zile libere fără plată, atunci ei vor fi plătiți corespunzător cu timpul de muncă efectuat, fără ca ulterior să poată solicita recuperarea drepturilor salariale aferente zilelor libere pentru care nu exista obligația legală de a fi efectuate.
Recuperarea drepturilor salariale neplătite
Potrivit art 164 alin 1 din codul muncii, „nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.” Legea în vigoare acoperă pentru angajatori posibilitatea de a face rețineri reprezentând cel mult 9,81% din salariu, orice altă reținere constituind un abuz aflat sub incidența legii penale.
Pentru angajat, acceptarea fără rezerve a unei parți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor. Neplata integrală a salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului de către persoanele direct responsabile pentru calcularea eronată a drepturilor salariale.
Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
35388/1154/2009 DIRECŢIA LEGISLAŢIE, DOCUMENTARE ªI CONTENCIOS: 1) Punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios, nr. 34685/1154/2009, privind interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii ale Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
2) Punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios, nr. 34769/1154/2009, referitor la sesizarea Curţii de Apel Târgu Mureş în legătură cu modalitatea de punere în aplicare a dispoziţiilor art.10 din Legea nr. 329/2009, privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Solutie
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, analizând punctele de vedere formulate, a apreciat următoarele:
1. scopul reglementării cuprinse în Capitolul III al Legii nr. 329/2009 este de „reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar” pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a legii (respectiv 12 noiembrie 2009) şi 31 decembrie 2009, în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de criza economică;
2. sintagma „conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice”, utilizată la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, se interpretează în sensul că se referă la ordonatorii de credite, indiferent dacă este vorba de ordonatori principali, secundari sau terţiari;
3. mijloacele de realizare a scopului legii sunt reglementate, cu titlu exemplificativ, la art. 10 alin. (1) din actul normativ menţionat, fără a se institui o ordine de prioritate;
4. noţiunea de „cheltuieli de personal” nu se referă numai la fondul de salarii, ci şi la alte categorii de cheltuieli, cum ar fi: plata chiriilor, a transportului, a diurnelor de deplasare, a primelor, etc.;
5. pentru luna noiembrie, procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporţional cu perioada din această lună în care legea se aplică şi nu raportat la întreaga lună. În consecinţă, trebuie operată o reducere de 9,81% pentru această lună;
6. măsura de reducere a cheltuielilor de personal se alege după consultarea organizaţiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, cu acordul salariatului;
7. indiferent de măsura aleasă pentru reducerea cheltuielilor de personal, autorităţile şi instituţiile publice trebuie să asigure continuitatea serviciilor de interes public;
8. cu titlu de excepţie, în cazul în care reducerea cheltuielilor de personal nu se poate face decât prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 329/2009, şi lipseşte acordul salariatului ori nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul şi numărul de zile libere, precum şi reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituţiei publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună întreagă, iar diminuarea salariului (în această ipoteză) să nu depăşească media de 15,5% lunar;
9. poate fi o „măsură cu efect echivalent”, în sensul art. 10 lit. d) din Legea nr. 329/2009, de exemplu, o eventuală „compensare” parţială cu sumele cuvenite cu titlu de drepturi salariale (sporurile cumulate de 30% aplicabile de la 12 noiembrie 2009, pentru ordonatorii de credite care nu au fondurile necesare pentru plata imediată a acestora ori sumele restante cuvenite în temeiul unor hotărâri judecătoreşti executorii) sau amânarea plăţii unor categorii de cheltuieli de personal, altele decât salariile, după data de 31 decembrie 2009.