Cand voi fi mare vreau sa fiu copil

Demisie – autor necunoscut

Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum in mod abuziv.
Dupa o analiza detailata a situatiei m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva dar la care am renuntat cu prea mare usurita.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care-i asteapta.
Vreau sa fiu mandru de bicicleta mea rosie fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pentru anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca se pot manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada si cu ochii la norii pufosi care se alearga pe cer intrebandu-se de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla; atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si glasul mamei care ma chema la masa atunci cand nu imi era foame. Vreau in vremea cand nu imi pasa cat de putine lucruri stiu pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea aceasta e fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am facut mare. A fost, cu siguranta, un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce n-ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahahala, frati invrajbiti pentru bani, ura, barfa, mame denaturate care-si vand copilele in varsta de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie...
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea e un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Vreau desene animate cu Donald Duck, Tom si Jerry... Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur e fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec timpul catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta sau citind in coliba, injghebata din ramuri si frunze de fag, din spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca n-o sa-mi mai pese de facturile pentru telefoane, cablu TV, Internet, gaze, curent, gunoi, apa, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietati, credit-carduri, computerul virusat...
Va asigur ca n-o sa fiu pus in incurcatura atunci cand voi fi intrebat: ”Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa visez frumos, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, cu hernia de disc, alergiile, medicamentele scumpe si dinti de portelan...
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de adult. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, in lumea cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate...
Vreau sa am iarasi sase ani! Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa fiu MIC!