Pot avea ONG-urile expres autorizate (drept urmare a aprobării statutului și a înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor prin încheierea judecătorului desemnat) calitate procesuală activă în vederea chemării în judecată a unor persoane fizice/juridice care încalcă diverse norme și prevederi legislative?
Cu excepția ONG-urilor din domeniul protecției mediului, care au calitate procesuală activă în probleme de mediu indiferent dacă și/sau cine a suferit prejudiciul din punct de vedere al legislației civile, care este situația celorlalte ONG-uri?
Spre exemplu:
1. Poate un ONG al bicicliștilor constituit special în acest scop să dea în judecată persoanele care „parchează” în mod repetat pe pistele de bicicletă, suplimentar față de sesizarea poliției, dacă prin această sesizare nu se rezolvă mai nimic?
2. Poate un ONG al persoanelor cu deficiențe locomotorii să dea în judecată pe șoferii care „parchează” pe trotuar făcând imposibilă deplasarea celor în scaun cu rotile, suplimentar față de sesizarea poliției, dacă prin această sesizare nu se rezolvă nimic?
3. Poate un ONG de urbanism să dea în judecată persoanele care și-au montat aparate de aer condiționat pe fațada dinspre stradă ale clădirii, deși acest lucru este interzis prin PUG, suplimentar față de sesizarea Disciplinei în Construcții sau dacă prin această sesizare nu s-a rezolvat nimic?
Cred că este destul clar la ce mă refer...
Dacă prin actul constitutiv/statut ONG-ul își propune în mod expres activități litigioase față de persoane fizice și juridice, suplimentar față de simpla sesizare a autorităților, va putea fi înființat, respectiv chiar va putea desfășura astfel de activități, fără a reprezenta o persoană concretă care este afectată de conduita nelegală a terților (similar cu ONG-urile de mediu)?
Alte ONG-uri care se bucură de calitate procesuală activa prin lege sunt cele în domeniul protecției consumatorului și de protecție a drepturilor omului.
Art. 50 – Protecţia persoanelor cu handicap
Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
~ final discuție ~