Aveti dreptul , conform legii, de a da declaratiii , nefiind o indaatorire.
Daca veti refuza , refuzul dvs. se va consemna intr-un proces verbal . Cutoate acestea, este posibil ca alegand aceasta varianta ,sa fiti dezavantajat. Dand declaratia, puteti sa expuneti faptele asa um s-au petrecut, sa fiti sincer, sa va manifestati regretul , lucrui ce s-ar putea cuantifica ca fiind anumite cauze de atenuare a unei eventuale pedepse. In plus, daca veti da o declaratie ,fie ea in scris sau orala , aveti dreptul de a fi asistat de un aparator , astfel incat sa nu declarati lucrui ce ar putea sa se intoarca impotriva dvs.
DA, puteti fi obligat sa dati o declaratie pe proprie raspundere si in deplinatatea facultatilor mintale. Preferabil sa cereti sfatul unui avocat. Nu vorbiti mai mult decat este necesar, orice vorba poate fi interpretabila si se poate intoarce impotriva dvs. ca un bumerang.
. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul are dreptul de a nu face nici o declaraţie, chiar dacă acest drept, înscris în art. 70 alin. (2) C. proc. pen. în cazul ascultării învinuitului sau inculpatului în cursul urmăririi penale, nu este prevăzut expres şi în art. 323 din acelaşi cod referitor la ascultarea inculpatului în cursul cercetării judecătoreşti, întrucât dreptul inculpatului de a nu face nici o declaraţie în cursul cercetării judecătoreşti constituie, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, una dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Nerespectarea dispoziţiilor privind dreptul învinuitului sau al inculpatului de a nu face nici o declaraţie este prevăzută sub sancţiunea nulităţii relative, potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen. Această sancţiune nu este incidentă atunci când, în cursul urmăririi penale, învinuitului sau inculpatului i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a nu face nici o declaraţie, acesta consimţind cu privire la ascultare sa în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, iar în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la ascultare, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul menţinându-şi atitudinea procesuală iniţială.
Si oricum, acele declaratii pot servi la aflarea adevarului doar in masura in care sunt coroborate si cu alte probe. In privinta prinicipiilor la care faceti referire, fiti convins ca organele ce de cercetare vor face aplicarea lor, nici nu s-ar putea altfel, iar aflarea adevarului se face numai pe baza administrarii probelor.
Nu sunteti obligat sa dati declaratii la organul de cercetare penala,dar daca sunteti cercetat intr-un dosar penal pentru comiterea unei infractiuni si nu declarati ce stiti,iar ulterior se dovedeste ca sunteti vinovat de comiterea acelei infractiuni,atunci puteti fi acuzat de tainuire si de obstructionarea justitiei, pedeapsa amplificanduse proportional cu gravitatea infractiunii comise.
Eu va raspund exact la ceea ce ati intrebat dvs: nu puteti fi obligat sa dati o declaratie dar sunteti obligat sa va prezentati daca sunteti citat! Refuzul dvs de a da declaratie scrisa se va consemna si materializa printr-un proces verbal intocmit de organul de cercetare. Mai departe , daca exista sau nu probe , in functie de dovezile existente , procurorul va decide daca se incepe sau nu urmarirea penala !