Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele;
1) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
2) gradul de vinovatie a salariatului;
3) consecintele abaterii disciplinare;
4) comportarea generala in serviciu a salariatului;
5) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Deşi Codul muncii nu face referire la normele de comportament, acestea trebuie respectate de salariat, sub sancţiunea răspunderii disciplinare. Obligaţia de a respecta normele de comportare se deduce, pe de o parte, din ansamblul dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte din prevederile art. 5 din Codul muncii, care consacră principiul egalităţii de tratament, precum şi din dispoziţiile art. 6 din acelaşi cod, relative la respectarea demnităţii şi conştiinţei salariatului. (Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 665) .
De asemenea, chiar daca dispozitiile art. 247 din Codul muncii nu fac referire la normele de comportament atunci cand definesc abaterea disciplinara, nimic nu se opune ca prin regulamentul intern sa se reglementeze obligatia de a se respecta normele de comportament.