Buna ziua.
Nu exista un model.
Fiind o cerere care se adreseaza instantei, aceasta trebuie sa indeplineasca toate criteriile prevazute de codul de procedura civila, privind o actiune in instanta, fiind de fapt o cerere de chemare in judecata.
Cererea de chemare în judecată trebuie făcută în formă scrisă. Elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată sunt prevăzute de art. 112 C. proc. civ., şi anume:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
b) numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional; la cerere trebuie anexate actele din care să rezulte calitatea de reprezentant convenţional sau legal; c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă. Pentru identificarea imobilelor, se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, iar când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi
numărul topografic;
d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul. Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime. Dacă înscrisurile sunt scrise în limbă străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte. Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia. Când se va cere dovada cu martori, se va arăta numele şi locuinţa martorilor;
f) semnătura. De asemenea, legea mai cere ca cererea de chemare în judecată să conţină şi arătarea instanţei căreia îi este adresată; totodată, este necesar ca cererea să fie timbrată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
4) Dintre elementele arătate, următoarele sunt considerate a fi esenţiale pentru conţinutul cererii: numele părţilor, obiectul şi semnătura; lipsa lor este sancţionată eu nulitatea cererii. Lipsa semnăturii poate fi suplinită pe parcursul desfăşurării procesului. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea; dacă nu semnează, atunci instanţa va anula cererea.
5) În cazul în care cel ce a formulat cererea nu a menţionat împrejurarea că acţionează în calitate de reprezentant al titularului dreptului pretins, sancţiunea constă în respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Dacă s-a menţionat că se acţionează în calitate de reprezentant, dar nu se depune dovada calităţii de reprezentant, cererea va fi anulată în cazul în care această calitate nu a putut fi justificată în termenul acordat de instanţă în acest scop.
6) Legea prevede sancţiuni procedurale şi pentru lipsa altor elemente ale C.C.j. Astfel, neindicarea mijloacelor de probă în cererea de chemare în judecată determină, în principiu, aplicarea sancţiunii decăderii, dacă aceste vicii nu au fost remediate la prima zi de înfăţişare sau cel mai târziu până la împlinirea termenului acordat de instanţă în acest scop. Pentru celelalte elemente ale cererea de chemare în judecată, nulitatea cererii intervine numai dacă s-a cauzat părţii adverse o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, fiind necesar ca aceasta să dovedească vătămarea. întrucât normele legale ce stabilesc elementele cererea de chemare în judecată au caracter dispozitiv, sancţiunile procedurale prevăzute pentru lipsa acestor elemente devin operante numai dacă pârâtul invocă, pe cale de excepţie, acea lipsă.
7) Cererea de chemare în judecată se înregistrează la instanţa căreia îi este adresată, iar aceasta, învestindu-se cu soluţionarea ei, o comunică în copie pârâtului.
8) înregistrarea cererea de chemare în judecată produce mai multe efecte, şi anume:
a) învestirea instanţei cu judecarea pricinii şi odată cu aceasta naşterea raportului juridic procesual civil;
b) fixarea naturii şi a obiectului procesului, care, de acum, vor putea fi schimbate numai prin modificarea cererii, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;
c) fixarea competenţei teritoriale a instanţei;
d) stabilirea cadrului procesului cu referire la părţi;
e) crearea stării de litispendenţă;
f) întreruperea prescripţiei, chiar dacă cererea a fost depusă la o instanţă necompetentă;
g) dacă debitorul nu era pus în întârziere prin notificare sau nu era de drept în întârziere, introducerea C.C.j. operează punerea în întârziere a pârâtului, cu următoarele consecinţe: în cazul cererilor care au ca obiect executarea de către pârât a obligaţiei de a da un bun individual determinat, riscul pieirii fortuite ulterioare a bunului va fi suportat de către pârât; din momentul înregistrării cererii încep să curgă dobânzile pentru creanţele în bani, care până atunci nu erau purtătoare de dobânzi; tot din acest moment, în cazul acţiunilor reale imobiliare şi al celor mixte, încetează buna-credinţă a pârâtului posesor, care, devenind posesor de rea-credinţă, va fi obligat să restituie fructele de la data introducerii cererii;
h) dreptul ce se urmăreşte a fi valorificat prin introducerea cererea de chemare în judecată devine un drept litigios;
i) în materia obligaţiei de întreţinere, întreţinerea se acordă, de regulă, numai de la data introducerii cererii, prezumându-se că numai de la acea dată a apărut nevoia beneficiarului ei.