In doctrina s-a opinat:
Chiar dacă dispoziţiile ...din Codul muncii nu fac referire la normele de comportament atunci când definesc abaterea disciplinară, nimic nu se opune ca prin regulamentul intern să se reglementeze obligaţia de a se respecta normele de comportament în unitate. Obligaţia de respectare a normelor de comportament în unitate se referă la comportamentul salariatului în toate structurile unităţii, adică inclusiv la club, cămin, cantină. De regulă, obligaţia de a respecta normele de comportament nu vizează comportamentul salariatului în afara unităţii. Prin excepţie, încălcarea normelor de comportament în afara unităţii va fi luată în considerare la salariaţii care, potrivit dispoziţiilor legale sau ale contractului colectiv ori individual de muncă, trebuie să se bucure de o reputaţie impecabilă. (Ion Traian Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 508)
Deşi Codul muncii nu face referire la normele de comportament, acestea trebuie respectate de salariat, sub sancţiunea răspunderii disciplinare. Obligaţia de a respecta normele de comportare se deduce, pe de o parte, din ansamblul dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte din prevederile art. 5 din Codul muncii, care consacră principiul egalităţii de tratament, precum şi din dispoziţiile art. 6 din acelaşi cod, relative la respectarea demnităţii şi conştiinţei salariatului. (Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 665)