Când mi se admite cererea de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata onorariului avocatului la prima instanță într-un dosar unde am calitatea de pârât, de când începe să curgă termenul de depunere a întâmpinării?
Buna ziua, de la data comunicarii cererii de chemare in judecata nefiind relevanta data la care vi s-a admis ajutorul public. Avocatul rpeia dosarul din starea in care se afla.
Atunci care ar fi logica cererii de aj publ jud sub forma asistenței prin avocat, dacă pârâtul, fără pregătire juridică, trebuie să-și formuleze singur întâmpinarea unde trebuie scrise toate apărările sub sancțiunea decăderii din dreptul se a propune probe și excepții, ce nevoie să mai aibă de avocat?
Vă rog, d-na Pascu înainte de a da un răspuns eronat citiți cu atenție art. 13 din O.U.G. nr. 51/2008 unde deși se referă la calea de atac, prin analogie se regăsește regula de curgere a termenelui pentru depunerea întâmpinării.
MULȚUMESC TUTROR CELOR CARE M-AU AJUTAT PRIN TRIMITEREA PRIN MESAJ A O.U.G. 51/2008 actualizată, dar și a celor care mi-au trimis spețe identice din care rezultă TERMENUL DE DEPUNERE A ÎNTÂMPINĂRII ÎNCEPE SĂ CURGĂ DE LA DATA EMITERII DELEGAȚIEI DE ASISTENȚĂ OBLIGATORIE.
Dvs procedati cum considerati, eu va spun cum este legal. Avocatul din oficiu ia cauza in starea in care se gaseste, nu exista termen pentru intampinare pt avocat ci doar pt parti reprezentate/nu de avocat. Av din oficiu va reprezinta pe tot parcursul judecatii nu doar pt redactarea intampinarii, aceasta este utilitatea numirii sale dp expirarea termenului de intampinare.
romascanu
Moderator 4din 5 utilizatori consideră acest răspuns util
Stimate utilizator,
Habar n-am care este răspunsul „corect” la întrebare. Nu m-am gândit până acum, pentru că nu m-a interesat, din două motive:
1. clienții mei nu-s chiar așa lipsiți de mijloace.
2. am scris eu pe gratis (pro bono) apărarea/întâmpinarea pentru cine am considerat că merită, calculând termenul de la momentul comunicării cererii de chemare în judecată (fără să-mi pierd timpul cu cerșeala pe la statul român. Oricum mi se pare o mizerie ordonanța aceea).
Una dintre apărări, dragă sufletului meu, am scris-o pentru o copilă căreia i se pretindea o sumă de bani amețitoare (răspundere civilă) când singura ei „vina” era aceea de ai fi murit tatăl înainte de vreme. Întâmpinarea aceea a „mers singură” în instanță. Nici n-am semnat-o, nici nu m-am dus după ea (nu aveam contract). Și mi-e dragă fiindcă mă încântă și acum ideea că „maaarele” reclamant și-a luat-o fără să știe ... cine l-a izbit.
Pe de altă parte, aș da afară din birou, indiferent câți bani ar avea, pe oricine ar spune ce i-ați scris dvs. mai sus dnei av. („citiți cu atenție...”). Ca să nu mai zic că, scrisul cu majuscule are semnificația ...zbieratului din viața reală.
Ce ar fi să ne spuneți, cinstit, că instanța s-a pronunțat deja cu privire la excepția tardivității, în loc să vă vărsați frustrările pe aici, pe cine nu trebuie. (un om care s-a străduit, pe timpul lui, să-și spună punctul de vedere)
Dacă vreți să discutăm, poate chiar m-aș obosi să mă gândesc la o soluție.
Dacă vreți să învățați pe careva să citească, vă urez ... succes(uri).
Da. Instanța s-a pronunțat în sensul admiterii excepției tardivității depunerii întâmpinării considerând că termenul ar curge de la data la care mi-a fost comunicată cererea de admitere a aj publ, acuzându-mi avocatul care a formulat-o, de apărare prin viclenie și stabilind că nu ar merita nici in onorariu, în ciuda faptului că în alte 3procese cu aceleași părți și obiect aproape identic, acest mod de calcul al depunerii a fost considerat conform legii raportat la dispozițiile art. 13 din O.U.G. 51/2008.
Este adevărat că sunt în pragul disperării pe de-o parte pentru că îmi voi pierde tot ceea ce am și voi fi aruncată în stradă, fiind obligată la plata unei sume exorbitante prin necezurarea de către instanță a pretențiilor abuzive. Pe de altă parte fiind bolnavă necesitând mai multe intervenții chirurgicale, inapt temporar de muncă nu am nici un venit, am avut parte de a-mi fi desemnat un avocat extraordinar de bun, un gentleman adevărat de o vârstă venerabilă cu o experiență de o viață în instanță care a acceptat să mă ajute gratuit, cum
alți confrați nici nu se gândesc, a muncit foarte mult în acest dosar, și a primit doar jigniri de la
judecător, condiții în care mi-a spus că tot ceea ce își dorește este liniștea.