DoruD a scris:
Acele intelegeri scrise incheiate in momentul casatoriei cum ca niciunul din soti nu are pretentii sa-l mosteneasca pe celalalt sunt respectate?
Sunt egale cu zero. Sunt lovite de nulitate absolută. Nu se pot face înțelegeri asupra unei moșteniri nedeschise încă (adică înainte de a fi murit cel despre a cărui moștenire este vorba, căci moștenirea se deschide prin moarte).
Convențiile matrimoniale (dacă la acestea vă referiți) nu pot să conțină renunțări la viitoarele moșteniri ale soților. Asemenea "înțelegeri" (clauze din convenție) ar fi nule absolut (în caz că ar exista vreun notar care ar accepta să le și scrie, mai întâi).
Moștenitorii dvs. sunt:
- soția... (dacă nu pleacă ea prima pe lumea ailaltă) - cu o cotă de 1/4 din moștenirea dvs.
- și descendenții dvs. (copiii dvs. indiferent dacă sunt din căsătorie ori din afara ei sau indiferent dacă sunt din prima ori din a "n"șpea căsătorie). Ei primesc, în mod egal, restul de 3/4 din moștenirea dvs.
Sunt moștenitori copiii defunctului, nu copiii altora!
Copiii viitoarei dvs. soții nu sunt copiii dvs. și ei nu vă vor moșteni. Dacă nu îi adoptați, ca să devină și copiii dvs. prin adopție, atunci nu au cum să "participe" la succesiunea după dvs. Dar ei își vor moșteni mama. Iar dacă mama lor va fi soția dvs. supraviețuitoare, atunci pătrimea ce va fi moștenită de ea din averea dvs. va trece apoi, la moartea ei, la copiii ei, dacă ceea ce ea a moștenit va mai exista în patrimoniul ei până la moartea ei. Sunt mulți de "dacă" până acolo...
Dacă vreți, puteți să faceți un testament prin care să lăsați copiilor dvs. nuda proprietate și soției dvs. uzufructul viager. Acest uzufruct, după cum îi sună și numele -"viager"- se va stinge la moartea titularului dreptului de uzufruct. Stingându-se prin moarte, nu va fi moștenit de copiii ei. La moartea ei, copiii dvs. vor deveni proprietari deplini asupra bunului pe care dvs. I-ați lăsat soției in uzufruct. Dacă ea moare prima, atunci testamentul dvs. devine caduc.