Fotografiile cu persoane reprezintă date personale, iar postarea lor pe internet reprezintă procesare. Or, pct. 18 din considerente și art. 2 alin. (2) lit. c) din Regulament prevăd că procesarea datelor cu caracter personal poate fi făcută fără formalitățile impuse de Regulament numai când ar fi făcută de către o persoană fizică în cadrul unei activităţi exclusiv personale sau domestice, cum ar fi corespondența scrisă sau activitatea pe rețelele de socializare desfășurată pentru astfel de activități.
De amintit si că, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Regulament, prelucrarea datelor cu caracter personal este legală dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul pentru aceasta, care trebuie să fie exprimat pentru un anumit scop. Potrivit pct. 32 din considerente și art. 7 din Regulament, consimțământul poate fi dat verbal sau în scris, inclusiv în formă electronică și trebuie să poată fi demonstrat; în aceleași forme, consimțământul poate fi retras. În fine, potrivit art. 8 din Regulament combinat cu art. 41 și 43 din Codul Civil, în cazul copiilor care nu au împlinit 14 ani, consimțământul trebuie exprimat de părinte (sau alt reprezentant legal); pentru copiii cu vârsta între 14 și 16 ani consimțământul copiilor trebuie autorizat de către părinte; pentru persoanele de peste 16 ani este suficient doar consimțământul acestora.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis prin hotărârea din 20 iunie 2017 în cauza Bogomolova împotriva Rusiei că publicarea fotografiei unui minor fără consimțământul părinților încalcă art. 8 din Convenție. Astfel, Curtea de la Strasbourg a reamintit că imaginea unei persoane constituie unul dintre atributele principale ale personalității sale și că dreptul la protejarea imaginii este, astfel, o componentă esențială a dezvoltării personale. Ca atare articolul 8 din CEDO presupune dreptul de a controla utilizarea imaginii unei persoane, inclusiv dreptul de a refuza publicarea unei fotografii făcute cu consimțământ.
De altfel, și art. 73 Codul Civil românesc prevede că orice persoană are dreptul la propria imagine și că în exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.
In cazul dvs, daca nu au fost facute publice nu aveti nicio sansa decat poate discutii cu celalalt parinte, trasmiterea unei notificari in care sa aratati expres ca nu are consimtamantul dvs pentru a transmite imagini ale copilului, dar e greu de controlat si depistat.
De asemenea, poate exista si infractiune in conditiile art.226 Cpen
Art. 226 - Violarea vieţii private
(1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.