Renuntarea sau neacceptarea mostenirii Eu tot nu inteleg ceva ...

Declaratia de renuntare si Declaratia de neacceptare nu sunt sinonime, sunt doua chestiuni juridice diferite, insa da, in anumite situatii pot avea sa spunem efecte finale similare.
In codul civil, aceste notiuni de mai sus acopera situatii de fapt diferite, astfel renuntarea la mostenire vs. acceptarea mostenirii, sunt drepturi de optiune succesorala care se exercita in termen de un an de la deschiderea mostenirii (sa spunem de la deces).
Ce este declaratia de neacceptare? Declaratia de neacceptare este acel intrument juridic prin care, succesibilul sau acela care intentioneaza sa indeplineasca un act ce poate avea semnificatia acceptarii mostenirii (sa zicem de acceptare tacita a mostenirii), dar care totusi doreste sa nu fie considerat acceptant de mostenire, poate sa dea, anterior indeplinirii acelui act, o declaratie notariala de neacceptare a mostenirii.

Acum, faptul ca in practica aceste notiuni se folosesc aiurea si faptul ca fiecare intelege ce vrea din ele si faptul ca oamenilor nu li se explica ce-i cu una si ce-i cu alta, si de fapt este si greu de explicat si inteles, toate acestea conduc in mod evident la erorile de intelegere.

Multumesc pentru raspuns. Sa inteleg ca, pe cale de consecinta, in lumina celor explicate de dvs., daca un succesor da declaratie de neacceptarea mostenirii, la masa succesorala nu va putea ulterior veni altul, din urmatoarea clasa succesorala, cum se intampla in caz de renuntare?

Nu, nu am spus asa ceva. Am spus ca declaratia de neacceptare se da in momentul in care un sucesibil (adica unul care are vocatie la mostenire, dar nu vrea sa fie considerat succesor/mostenitor) vrea sa faca/sa indeplineasca un act ce poate avea semnificatia acceptarii mostenirii, si nu doreste sa nu fie considerat acceptant de mostenire prin acel act indeplinit. Declaratia de neacceptare se da inainte de indeplinirea acelui act.
De pilda, daca persoana da acea declaratie de neacceptare dupa ce a indeplinit actul respectiv (spre exemplu dupa ce a vandut sau a arendat un teren din mostenire), acea declaratie nu produce efecte, intrucat persoana deja a acceptat tacit succesiunea si nu mai poate renunta la ea ulterior, nici chiar prin acea declaratie de neacceptare.
V-am spus sunt niste nuante fine aici, nuante care de multe ori scapa si unor specialisti ai dreptului, sens in care in practica aceste notiuni au ajuns sa se foloseasca de-a valma si sa fie intocmite acte (chiar notariale) in mod, hai sa zic, neprofesionist. Acte care insa, atata vreme cat nu sunt contestate, isi produc efectele si raman in circuitul civil.
Moment dupa care, o persoana care a dezbatut o mostenire chiar si asa, intr-un mod mai putin procedural, vine si zice ca asa se face (pentru ca ea, persona, asa a facut). Simplu.

Va multumesc din nou.
Ce parere aveti de un caz concret : sotia supravietuitoare vrea sa dezbata succesiunea cu singurul care are vocatie succesorala in momentul de fata, fiul din alta casatorie al sotului decedat. Acesta nu a dat declaratie de renuntare in termenul de un an, desi cunostea faptul ca tatal sau a decedat si el e succesor privilegiat. Acum, dupa ce a trecut acel termen de un an, e dispus sa dea acea declaratie notariala de neacceptare. In atare situatie, sotia supravietuitoare va ramane cu toata masa succesorala sau ea va trebui sa dezbata
succesiunea cu urmatorul in grad succesoral, respectiv, fratele sotului decedat ?

In aceasta situatie trebuie vazut daca, cine si cum (expres sau tacit) a acceptat mostenirea in termenul de optiune succesorala de un an, adica fiul defunctului sau fratele defunctului, si analizata situatia la modul concret.
Si doi, trebuie vazut daca fiul defunctului vrea sa o ajute sau nu il intereseaza pur si simplu de soarta sotiei supravietuitoare.
Da, in anumite circumstante exista un risc ca in locul fiului renuntator sa vina la mostenire fratele defunctului in concurs cu sotia supravietuitoare, la fel cum exista si posibilitatea ca in alte circumstante sotia supravietuitoare sa culeaga toata mostenirea de pe urma defunctului.
Insa analiza, in concret, nu trebuie facuta incercand sa intelegeti si sa epuizati legea si apoi mergand catre situatia de fapt, ci trebuie plecat de la situatia de fapt pe care sa aplicati doar acele norme incidente.
Ca ultima varianta, pentru siguranta, daca exista un risc de imparteala cu fratele sotului decedat si daca nimeni nu isi doreste asta, atunci fiul defunctului sa accepte partea si sa o cedeze sotiei supravietuitoare.