Eu tot nu inteleg ceva legat de aceasta problema: daca mostenitorii unui defunct renunta la mostenire in termenul de un an prevazut de Noul Cod Civil, se va trece la urmatoarea clasa succesorala de mostenitori. Din cate am inteles, daca aceeasi mostenitori dau declaratie de neacceptarea mostenirii, dupa trecerea unui an de la deces, efectul neacceptarii este acelasi, urmatoarea clasa de succesori va avea chemare la mostenire.
Atunci, de ce legiuitorul a mai prevazut acest termen de un an, daca efectele renuntarii si neacceptarii succesiunii sunt aceleasi ?
Multumesc!
Nu, nici fiul defunctului, nici fratele acestuia nu au dat declaratie de acceptare. Fiul efectiv nu are nici o pretentie, intrucat nu vrea sa se incarce cu o parte dintr-un bun imobil care atrage raspundere ( intabulare, impozite, intretinere, etc ). Efectiv considera ca nu merita. Si, da are o relatie buna cu mama vitrega si ar vrea sa o ajute. Insa ambilor le e teama ca daca el da o declaratie de neacceptare, va fi convocat la succesiune urmatorul cu vocatie succesorala, respectiv, fratele. Acesta, in mod sigur nu ar renunta la partea lui.
Ma gandisem ca daca prin simpla declaratie de neacceptare mostenitorul direct ( fiul sotului decedat) ea ar putea sa ramana cu toata mostenirea. Asa mi se pare logic : prin declaratia de neacceptare, fiul ramane in continuare cu calitatea de mostenitor, doar ca nu vrea sa isi sporeasca patrimoniul sau cu o parte din masa succesorala a defunctului tata. Intr-o atare situatie, mi s-ar parea normal sa nu mai aiba nimeni chemare la succesiune, caci mostenitorul privilegiat nu si-a pierdut calitatea, ci doar a refuzat sa ia partea care i s-ar fi cuvenit. Si ar fi si o varianta mult mai ieftina decat aceea de a dezbate succesiunea si apoi fiul sa-i cedeze mamei vitrege partea lui., fapt ce ar presupune taxe notariale, apoi intabularea, impozitul pe imobil, dupa care ar urma sa-i doneze ei, deci alte taxe.