Locurile la cimitire, fie ele parohiale sau ale UAT-urilor și indiferent dacă sunt de 7 ani sau de veci, se dețin în baza unui drept de concesiune, care este un drept real, nu un drept de creanță cum este închirierea. Prin urmare, el se poate moșteni, vinde etc. Dreptul de concesiune este subsecvent dreptului de proprietate, pe care îl deține parohia sau localitatea, după caz. Prin urmare, concesionarul/coconcesionarii mormântului datorează o taxă de concesiune anuală proprietarului, adică localității prin administrația cimitirelor sau parohiei. Dacă taxa respectivă nu e plătită timp de 3 ani consecutiv, concesiunea încetează și proprietarul are dreptul să concesioneze mormântul altei persoane.
În astfel de situații uneori se mai practică ca osemintele existente în mormântul care a fost concesionat unui nou concesionar să fie mutate într-un osuar. Verificați dacă s-a întâmplat asta cu bunica, poate o puteți recupera.
Adalbert Gabriel Gazdovici a scris:
Pentru locurile de inmormantare se plateste o taxa "de pastrare" ca nu stiu cum sa-i zic altfel, la cel care administreaza cimitirul. Odata ce a expirat durata se poate plati o alta taxa sau daca nu se face asta administratia cimitirului poate incasa taxa de la altcineva. Asta s-a intamplat in cazul d-voastra si nu mai puteti face nimic. In mod oarecum ironic aceste locuri inchiriate temporar sunt numite chiar de cei care le inchiriaza "locuri de veci".