Codul fiscal
Art. 155. - (1) Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) şi (2), trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.
(7) Prin derogare de la alin. (1) şi fără să contravină prevederilor alin. (3), persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii, pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura:
b) livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului;
Ordonanţă de urgenţă nr. 28 (r2) din 25/03/1999
privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Art. 1. - (1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt [b]obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le predea clienţilor. La [b]solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factură fiscală.
Prin HG 105/2009 au fost abrogate prevederile HG 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora, precum si toate ordinele ministrului economiei si finantelor care au fost emise avand ca temei legal hotararea mai sus mentionata.
Au fost abrogate astfel si prevederile OMFP 293/2006 pentru modificarea OMFP 1714/2005 privind aplicarea prevederilor HG 831/1997.
In OMFP 293/2006 se prevedea ca bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale, si anume:
- bonul fiscal utilizat pentru justificarea TVA aferente carburantilor achizitionati in vederea desfasurarii activitatii;
- bonul fiscal emis de aparatul de marcat fiscal utilizat in activitatea de taximetrie;
- bonul fiscal care atesta plata prin cardurile bancare;
- bonul fiscal a carui valoare totala este de pana la 100 lei inclusiv,
sunt documente care stau la baza inregistrarii in contabilitate a cheltuielilor.
Abrogandu-se prevderile OMFP 293/2006 – nu mai avem limitare legata de valoarea bonului fiscala – cea de 100 de lei.
Insa, intrucat bonul fiscal emis de aparatele de marcat fiscale reprezinta doar document care atesta efectuarea platii – care se anexeaza Registrului de casa, pentru a putea inregistra in contabilitate cheltuiala platita cu bonul fiscal si a deduce respectiva cheltuiala la calculul impozitului pe profit trebuie sa avem un document justificativ.
Avand in vedere prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.
Potrivit pct. 2 din Anexa 1 la OMEF 3512/2008, documentele justificative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale:
- denumirea documentului;
- denumirea/numele si prenumele, dupa caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care intocmeste documentul;
- numarul documentului si data intocmirii acestuia;
- mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (cand este cazul);
- continutul operatiunii economice-financiare si, atunci cand este necesar, temeiul legal al efectuarii acesteia;
- datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate, dupa caz;
- numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv si ale persoanelor in drept sa aprobe operatiunile respective, dupa caz;
- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.
Inregistrarea in contabilitate a bunurilor achizitionate sau a serviciilor prestate, achitate cu numerar sau card bancar, pe baza de bon fiscal, se poate efectua in urmatoarele conditii:
- se solicita furnizorului factura aferenta bunurilor livrate sau serviciilor prestate, avand ca anexa bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal;
sau
- se justifica cheltuielile efectuate fie prin documente care atesta intrarea in gestiune a bunurilor achizitionate (nota de intrare receptie), fie cu alte documente cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexeaza bonul fiscal, documentele respective fiind aprobate de persoana care autorizeaza efectuarea acestor cheltuieli.
In concluzie, numai daca avem justificarile precizate mai sus putem inregistra in evidenta contabila si deduce la calculul impozitului pe profit cheltuiala cu bunurile, serviciile, executiile de lucrari platite cu bon fiscal emis de aparatele de marcat fiscale sau cu cardul.
Astfel putem inregistra in evidenta contabila si putem considera deductibila la calculul impozitului pe profit cheltuiala in suma mai mica sau mai mare de 100 de lei ( intrucat limitarea a fost abrogata), achitata cu bon fiscal, daca se intocmeste un referat de necesitate, nota de intrare receptie, proces verbal de receptie, decont de cheltuieli, ordin de deplasare, in functie de fiecare situatie in parte, documente care trebuie sa fie aprobate de persoana care autorizeaza efectarea unor astfel de cheltuieli.
Luati de referinta "tratatul" (in sens de complet) al lui fat-frumos.
Pe cale de consecinta - daca nu prestati servicii catre populatie si nici nu vindeti cu amanuntul este posibil sa scapati fara achizitia unei case de marcat fiscale. Vanzarea produselor proprii nu este considerata vanzare cu amanuntul.
Pentru a fi obligat la emiterea de bon fiscal, in considerarea vanzarii cu amanuntul sau nu se are in vedere ponderea acestor venituri in totalul veniturilor societatii.
Spre exemplu cazul mentionat anterior cu autoturismele : vanzarea acestora este cu amanuntul. Pe langa factura ( care trebuie sa cuprinda toate elementele de identificare ale produsului vandut si care nu pot fi inscrise in bon fiscal) in mod normal societatea trebuie sa emita si bon fiscal.
avocatnet.ro explicăm legislația
gabim112, utilizator
Ana Muntianu, Consultant fiscal
danatr