Vecini recalcitranți, hărțuire, jigniri

Bună ziua,

Relatând următoarea întâmplare, aș avea nevoie de niște sfaturi.
Locuiesc la bloc, suntem 28 apartamente printre care în decursul a celor 8 ani de când locuiesc aici nu am avut probleme sau certuri cu nimeni, nu am deranjat pe absolut nimeni.

Insă, avem un domn în bloc la vreo 70-80 ani care se cam leagă de toată lumea pe stradă, în bloc și împrejurimi la modul ca își dichisește masina zilnic prin parcare și indiferent cine trece pe stradă, ca cunoaște sau ca nu, opreste și se leagă de toată lumea… sau de multe ori iese la geam și se leagă de cine îi vine …și de vreo jumătate de an îmi face și mie probleme.

Totul a început acum 5-6 luni când ieșeam cu câinele afară, și în momentul în care a lătrat animalul de vreo 2-3 ori la un alt câine al nimănui de pe strada m-a înjurat (“să fii a dr***lui cu câinele tău cu tot!”) el aflându-se în parcarea din fața blocului.
Se întâmpla pe undeva pe la ora 10 dimineața și menționez ca am animalul de 4 ani, nu deranjează în bloc cu absolut nimic, în casa e efectiv mut, mă întâlnesc cu alți vecini care locuiesc stanga, dreapta, sus, jos în raport cu apartamentul unde locuiesc și mă întreabă dacă mai am cățelul pentru ca nici nu i se aude gura…deci nu se pune problema unui comportament justificat al domnului pentru ca as avea un animal gălăgios pe care sa fi fost deja chitit, ca în multe alte cazuri reale în care animalul este cu adevărat o problemă și mai ales la bloc.
În acel moment m-am întors către domnul în cauză și am întrebat cu ce drept mă înjură, și a insinuat ca nu pe mine că pe câinele meu. Atunci i-am spus cu frumosul să își vadă de treaba pentru ca animalul este îndreptățit să latre afară când în casă nu i se aude gura, și mai ales ca nu se întâmplă constant. L-am rugat sa ma lase în pace si mi-am continuat drumul ne mai băgându-l în seamă.
A doua zi, ne întâlnim din nou, eram singură de data aceasta, domnul cu pricina tocmai își parca mașina in fața blocului și când mă vede coboară din mașină și mă oprește abuziv eu ne având intenția de a-l băga în seamă, mă întreabă:
- De ce ai zis ieri ca te-am înjurat ?
- Pentru ca asta ați făcut și nu cred ca sunteți în măsură să mă înjurați pe domeniul public când vi se năzare!
- Nu te-am înjurat pe tine, ți-am înjurat câinele! Ca eu sunt bătrân și bolnav și m-am speriat când a lătrat. (Să mă ierte Dumnezeu dar cred ca, cu toții avem probleme în viață și nu e nimeni obligat să fie smirnă pe stradă la ora 10 dimineața pentru ca un domn e bătrân și bolnav. Pentru asta există un program de liniște stabilit prin lege și cam atât…În orice caz el se ia de toată lumea la orice ora din zi pe același motiv ca e bătrân și bolnav și are nevoie de liniște și nu numai. Iar, de obicei când ești bătrân și bolnav, stai și îți tragi bătrânețea și boala și nu ai chef să te legi de toata lumea pe stradă continuu…)
- Îmi e tot una răspund eu, nu are nimeni nici un drept să îmi înjure animalul și nici pe mine pentru ca latră de trei ori ziua în amiaza mare pe stradă, consider ca are tot dreptul pentru ca tace suficient de mult în bloc. Comportamentul animalului este justificat, a lătrat la un alt animal de pe stradă, după care s-a potolit, nu a lătrat nici măcar preț de 30 de secunde, nu știu care este motivul pentru care ești dumneata îndreptățit să ne înjuri…

Și îmi răspunde ferm:
- Înseamnă ca ești bătută în cap dacă spui ca te-am înjurat pe tine!

Bun. In acel moment îi întorc spatele și plec și din acest moment l-am evitat cat am putut în sensul ca nu l-am mai băgat deloc în seamă, am trecut pe lângă el nici “bună ziua” nu i-am mai dat și mi-am văzut de treaba, considerând ca dacă îl evit o să se potolească.
Totul s-a întâmplat când eram în telefon cu viitorul meu soț atât dimineața cu pricina cat și a doua zi și a auzit și el totul.
Problema e ca dacă l-am evitat, nu s-a potolit, ba chiar a început mai rău…

În urmă cu trei săptămâni (eu locuind în oraș cu părinții, viitorul soț lucrează în Austria și vine doar ocazional la interval de o lună-două, să mă ia și să mă aducă de la el de acasă unde urmează să ne mutăm împreună în momentul în care se retrage în țară), îl oprește și pe “viitorul soț” abuziv, eram împreună, care “soțul” tot așa știind de incident nu a avut intenția de a-l băga în seamă, (si tot spun abuziv pentru ca nimeni nu își dorește să stea de vorbă cu acest individ, dar dacă vede ca nu ai intenția sa îl bagi în seamă strigă după tine sau după caz te oprește, de parca suntem și obligați sa ne oprim), să îi spună ca eu nu îl bag în seamă si ca nu știe ce am cu el, ca cu mine are ce are nu cu soțul.
Soțul îi spune să mă lase în pace ca oricum a auzit totul când s-a întâmplat și să își vadă de treaba și să îmi dea pace pentru ca nu e îndreptățit nici să mă înjure, nici să mă oprească împotriva voinței mele.
Când a văzut ca tot ce făcuse, fusese auzit, a început să își caute scuze ca tot așa el e bătrân și bolnav și s-a speriat. (deci nu a negat nici ca se leagă de mine și nici ca mă injura).
Am urcat pe lângă el în drumul nostru, eu și soțul, domnul cu pricina tot continuând să se bage în seamă pentru ca efectiv se ținea după noi.

După această întâmplare, soțul lucrând în afară a trebuit să plece, si eu de câte ori m-am intersectat cu “domnul recalcitrant” tot așa l-am evitat și nu l-am băgat în seamă.
Doar ca de vreo două săptămâni de câte ori ne intersectăm pe scările blocului, eu cobor și el urcă și vede ca trec pe lângă el, “înfige” mâna în mine să mă opresc să discut cu el, (tot simte nevoia să lămurească situația deși nu știu ce mai avem de lămurit…) ori când il întâlnesc întâmplător în fața blocului venind de la cumpărături și mă vede îmi face “plecăciuni” de la 4 metri distanță (bineînțeles la mişto ironic, deși a văzut ca nu îl bag în seamă probabil ca de-asta tot insista și se tot bagă el în seamă la modul “lasă ca îți arăt eu ca daca nu ma bagi tu în seamă te bag eu”), alaltăieri seara pe la ora 18 plecăm la cumpărături și când am ieșit pe ușa blocului el venea și când a văzut ca ies din bloc s-a oprit în loc cu ochii ațintiți spre mine (și da, știu ca privitul e inevitabil și firesc, dar avem o alee a blocului de aproximativ 6 metri, începând de când ieși din bloc și până ce ieși pe poarta curții blocului către stradă. Ei bine, s-a oprit când a văzut ca ies din bloc la vreo 1 metru jumate de poarta curții blocului în exterior, a luat poziția “stâlpului”, si m-a privit fix până ce eu am parcurs toată aleea aceea de 6 metri plus cel 1 metru jumate distanță dintre poarta și dumnealui care se află în afara curții blocului) stătea efectiv “stâlp” nemișcat și mă privea obsesiv până ce am trecut pe lângă el…

După toate astea, lucruri care evident mă deranjează, chiar m-a adus în stare să mă întorc și i-am spus:
- Domnule? Ai ceva la mine, am ceva la dumneata? Cu astfel de gesturi o dăm deja în hărțuire și dacă este nevoie discutam la tribunal…(pur și simplu asta mi-a venit să îi spun deranjată și sătulă de aceste “ șicanări” și sincera să fiu am și profitat puțin de faptul ca de această dată mă șicanase afară și ar fi putut vedea totuși cineva, gândind poate ca în momentul în care trage de mine pe scări când cobor singură nu are cine să vadă și cumva trebuie să stopez tot acest comportament deliric pe care îl tot manifestă mai ales când tatonează terenul și observă ca suntem singuri).
- Da ce am făcut, a zis. Nu vezi ca ești nebună? Ești bătută în cap? Nu ești sănătoasă? A zis el cu o statură de nevinovat când a văzut ca îndrăznesc în sfârșit să ripostez….
- Te-am rugat să îți vezi de treaba dumitale, mie nu-mi trebuiesc nici plecăciuni pe stradă nici piruete nici nimic. Nici să tragi de mine…Nu te cunosc, nu mă cunoști….(vă spun sincer, în afară de faptul ca l-am întrebat atunci dimineața cu ce drept mă înjură pe stradă, asta a fost singura dată în care am îndrăznit să ripostez exact prin vorbele relatate mai sus, deranjată de tot acest comportament pe care îl are și care firește mă deranjează).
Si a început să orăcăie la mine ca el cheamă poliția și ca mă dă în judecată ca eu mă iau de el fără motiv și ca am probleme cu capul.

Trecusem deja unul de celălalt el ajunsese aproape de intrarea în bloc iar eu mă apropiam deja să ies pe stradă deci la o distanță de mai bine de 8 -10 metri și el încă mai orăcăia și mai exclama “ Ești bătută în cap, fă!”

În momentul acela chiar mi-a atins punctul maxim al răbdării și m-am întors înapoi, am dat să trec pe lângă dânsul să urc în bloc înapoi pentru ca avem undeva lipit pe peretele blocului la etaj un afiș cu numărul de telefon al poliției din oraș, având intenția de a sesiza cele întâmplate. Dar domnul cu pricina a urcat după mine făcându-ma cu ou și cu oțet, și dat fiind faptul ca deja eram pe scările blocului (nu mai eram in afara sa poată vedea cu ușurință orice trecător sa pot avea martori) se “făcea” spre mine ca și când avea intenția să vină să mă și lovească… și îmi spunea ca el a fost cineva pe lumea asta și adică cum să îi spun eu ca mă hărțuiește și discutăm la tribunal… și ca să sun liniștită la ce poliție vreau sau să îl dau în judecată unde vreau ca “doar cine o să mă ia pe mine în seamă o mucoasă de 20 si ceva de ani pe lângă el care are 80” și ca el are bani sa își cumpere 5 martori dacă vrea și tot așa)…
Intr-un final Am reușit să urc, am notat numărul de telefon al poliției de pe holul blocului, am intrat în apartament și l-am lăsat să vorbească.

Am relatat mamei mele ce s-a intmplat (știa pentru ca nu e prima dată când se leagă de mine.) Mama a încercat să mă liniștească și a zis să îi mai dăm o ultimă șansă, și știind ca oricum el în permanență se leagă de toată lumea când are chef, să nu sesizez poliția și să mai trec o dată cu vederea ca va coborâ să discute cu el să își vadă de treaba. Lucru pe care l-am și făcut pentru ca vreau doar pace și să fiu lăsată în pace și am zis hai să treacă și de data aceasta.

A coborât mama afară, sa dea de domul recalcitrant, a reușit de a avut o minimă discuție cu el, mama i-a spus să se potolească și să îmi dea pace. El bineînțeles neagă totul și insinuează ca mint și ca are martori și amenință ca dacă mă mai leg eu de el o singură dată sesizează poliția și mă dă în judecată. (de parcă eu mă tot leg de el nu el de mine).

Azi, a oprit o la fel de Abuziv pe mama mea care însoțea o minoră în vârstă de 2 ani, nepoata mea. (că doar acum e și mama părtașă dacă a îndrăznit să coboare cu o seară înainte să îl întrebe cu ce ocazie este copilul ei “bătut în cap” și toate cele și l-a rugat să termine și să își vadă de treaba… logic ca orice părinte căreia i se face o nedreptate…).
Mama trecea strada să vină spre bloc și el aflându-se în parcarea blocului, a oprit-o zbierând, gesticulând în toate felurile speriand și copilul acela însoțit de mama care bineînțeles a început să plângă, ca să îi mai spună el o dată ca, cu prima ocazie când mă mai iau de el chema poliția și mă dă în judecată. (deși credeam ca discuția a fost lămurită cu o seară înainte se pare ca el încă o lungește și încă mai caută să provoace, să ne oprească rând pe rând, să caute discuții și să amenințe… nu m-am legat niciodată de el, ba mai mult doar i-am spus ca ceea ce face, după câte gesturi i-am înghițit, sunt acte de hărțuire și am de gând să acționez în tribunal dacă nu încetează, sătulă de tot ce v-am relatat mai sus) …ca el are trei martori (minte, nu era nimeni afară nici în dimineața cu pricina nici alaltăieri ca dacă era, era mai simplu și pentru mine aveam martori și eu vorba aia). Menționez ca am 29 de ani, sunt majora și nu știu ce treaba avea mama în toată ecuația asta …
Deci el oprește pe toată lumea, el înjura, el jignește și tot el amenință ca suna la poliție și mă da în judecată…
Ce trebuie să fac eu în toată situația aceasta? Este clar ca o să ma mai oprească, ca o să caute motive să se lege de mine, sa ma acuze de ceva, probabil doar ca eu să reacționez și să sesizeze el poliția… (de parcă toată lupta aceasta constă în cine reclama primul… parcă despre asta ar fi vorba…) sau habar nu am ce poate fi în capul unui astfel de om.
Nu am dovezi, singurul om care a asistat la toate discuțiile din trecut și a auzit este “viitorul soț”cu care eram în telefon la momentul respectiv. Acum la ultimul incident am fost singură, a fost singur și nici nu s-a înnimerit să treacă cineva să vadă măcar o mică părticică din ce făcea….că or fi văzut vecinii din apartamente cel puțin ce făcea pe scările blocului și nu au vrut să se bage asta nu mai știu, dar cert e ca nu a ieșit nimeni.

Am voie să îl filmez sau să înregistrez pe holul blocului sau afară când încerca să mă mai bage în seamă, să se mai lege de mine sau să mai facă gesturi ca cele de mai sus pentru a strânge dovezi în legătură cu cele relatate?

Se pot încadra cele de mai sus la hărțuire Psihologică? Prin hărţuire psihologică înțeleg “orice comportament necorespunzător care are loc într-o perioadă, este repetitiv sau sistematic şi implică un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intenţionate şi care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică ori psihologică a unei persoane."… sau Hărțuirea stradală? - care nu are nicio legătură cu vestimentația și nici cu atracţia sexuală, ci doar cu nevoia hărțuitorului de a-şi demonstra puterea și dominarea asupra victimei, reglementata prin Legea nr. 232/2018?

Există ceva care să îi interzică comportamentul de mai sus?

Scuzați-mi textul atât de lung dar am încercat să relatez cat mai în detaliu să se înțeleagă.

Am tot căutat răspunsuri pe forumuri, situații asemănătoare, dar nu am găsit și nici nu am certitudinea ca acolo găsesc niște informații veridice.

Inițial voiam să iau legătura cu agentul de poliție de proximitate de pe zonă să relatez toate acestea și să nu vă mai încarc Dvs. corespondența, dar nu știu cine este și cum să iau legătura cu el și nici nu știu unde aș putea să mă adresez să întreb toate aceste aspecte.

Am eu vreo vină în tot ceea ce am povestit? Am greșit undeva?
Îmi doresc doar liniște și vreau să înțeleagă clar ca nu are nici un drept să facă absolut nimic din tot ceea ce își permite să facă la adresa mea și să mă lase în pace.

Să depun plângere acum după ce s-a întâmplat în urmă cu trei zile zic ca nu are rost, recunosc la Dvs. ca m-au dat înapoi vorbele alea ale lui “ cine te ia pe tine în seamă o mucoasă contra mea om de 80 de ani “ deși nu cred neapărat că în justiție s-ar pune problema de așa ceva … și nu asta cat faptul ca nu am cu ce dovedi…nu am înregistrat sau filmat totul ca să o pot dovedi pentru ca nu știam dacă este legal sa o fac…

As aprecia tare mult daca mi-ați oferi și cel mai mic sfat în legătură cu cele de mai sus, sau dacă nu este de competenta Dvs. să mă redirecționați măcar acolo unde aș putea să mă adresez cu această situație.


Mulțumesc anticipat!