Acceptă că nu poţi controla totul... E secretul pe care, dacă reuşeşti să îl integrezi în viaţa ta, ai toate şansele să-ţi eliberezi calea. Deseori înţeleasă greşit, acceptarea nu implică faptul că eşti de acord cu orice ţi se pune în faţă. Nu. În economia ciudată a vieţii tale, se vor întâmpla lucruri pe care nu le poţi controla. Şi, oricât ai fi de maniac, dacă nevoia ta primară este şi rămâne ideea că vrei să prevezi tot ce ţi se întâmplă, atunci ai toate şansele să cedezi la un moment dat. Citește articolul
Constatarea zilei e că o bună parte din stresul nostru cotidian vine din faptul că nu suntem excepționali. Că nu am realizat ori n-am punctat toate țintele pe care le-au atins alții. Simțim asta, deși trăim într-o lume globală, în care e greu să mai fii excepțional la ceva. Orice ar fi acel ceva, dacă te documentezi suficient de mult, o să găsești pe alții mai buni. Citește articolul
Ciudat, dar am ajuns să consider că o relaţie de muncă adevărată e cam ca o îndragosteală. Nu poţi ţine pe nimeni cu forţa, oricâte contracte ai semna cu persoana respectivă. În schimb, poţi crea în companie un mediu în care acel om să se simtă bine. Poţi defini strategii în care să fie şi el implicat şi în care să simtă că are ceva de spus. Îl poţi ajuta să simtă că schimbă lumea prin tot ce face în compania aia. Şi îi poţi da sentimentul de apartenenţă la un grup. Îl poţi ajuta să evolueze mereu, să fie un om mai bun. Îl poţi ajuta să-şi petreacă jumătate din viaţa activă (cam atât stăm noi la muncă) simţindu-se bine. Poţi face toate aceste lucruri şi abia apoi probabil că vei începe să înţelegi cât de importante sunt ele, cu adevărat. Citește articolul
Constatarea zilei e despre un lucru pe care nu îl spun de obicei, dar mi se pare că e important să vorbim despre asta. În februarie, trăiam într-o lume ce alerga în toate direcțiile. Apoi, unele dintre aceste direcții s-au blocat. Altele, în schimb, au cunoscut o accelerare ireală. Transformarea digitală din ultimele 3 luni ne-a teleportat 10 ani în viitor. Comunicăm online, interacționăm cu autoritățile online, plătim online, comandăm online, muncim online. E de așteptat, deci, ca mediul online să trezească interes, frici ori dispute. Citește articolul
Când eram mic, am dat cu sapa. Am cules porumb și am adunat prune. Nu m-a obligat nimeni. Așa mi s-a parut normal. Să îmi ajut bunicii. Tot in perioada aia, a vacanțelor trăite la țară, am facut mortar și am spart lemne. Am fost la arat și la secerat. Am invatat, în timpul asta, să experimentez lumea de dincolo de geamul casei. Citește articolul
O să ținem minte, o vreme, ce s-a întâmplat. O să purtăm uimirea cu noi, acolo, în suflet, luni la rând. Dar, în timpul ăsta, o să alergăm ca nebunii. Spre stradă, magazine și birouri, spre mall-uri și poieni, spre alți oameni. Citește articolul
Constatarea zilei: ”Nu-i bine s-o iei personal”, se spune. Nu trece provocările prin suflet. Sunt doar ținte ce trebuie atinse și atât. Eu n-am reușit niciodată să fac asta. Întotdeauna am avut nevoie să iau lucruri personal. Asta mă motivează. Citește articolul
Constatarea zilei e că... am moderat o comunitate online, cu foarte mulți membri, peste 15 ani. Și, în toți anii ăștia, am constatat câteva lucruri despre modul în care percep oamenii dialogul. Fără să generalizez, uite ce cred eu, după toată experiența asta: Citește articolul
Constatarea zilei e că zilele acestea, prin avalanșa de legi apărute în umbra coronavirus, suntem în situația de-a alege: îmi permit, financiar și ca reputație, să încalc legea x sau legea y? Când două reglementări se bat cap în cap și te obligă să faci lucruri aparent ilegale, orice ai alege, viața devine mai interesantă. E cazul, spre exemplu, al "termometrizării" (ce termen) recomandate de MAI și DSP, dar care nu pare a fi inclusă ca obligație legală în legea trecută prin Parlament. Citește articolul
Constatarea zilei e legată de respect. Știți, ideea pe care societatea noastră a pus-o pe un piedestal în ultimii ani, deși, în realitate, pe la spate, o aruncă zilnic la coșul de gunoi. Doleanța pe care mai toți oamenii o au de la ceilalți, dar pe care puțini o oferă, la rândul lor. Construcția care stă la baza unor partide politice, unor programe electorale, unor grupuri de companii sau de oameni, dar care, în realitate, dispare subit în acțiunile lor dictate doar de oportunism, nevoia de expunere media sau lăcomie. Citește articolul