Directiva 2004/83/CE privind standardele minime alre resortisantilor din tari terte pentru a beneficia de protectie internationala

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 63 punctul 1 litera (c), punctul 2 litera (a) si punctul 3 litera (a),

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Parlamentului European [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [3],

avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [4],

intrucat:

(1) O politica comuna in domeniul azilului, care cuprinde un sistem european comun de azil, este un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene care urmareste instituirea progresiva a unui spatiu de libertate, securitate si justitie deschis celor care, fortati de circumstante, cauta in mod legitim protectie in Comunitate.

(2) In cadrul reuniunii extraordinare de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, Consiliul European a convenit sa actioneze in sensul instituirii unui sistem european comun de azil, fondat pe punerea integrala si globala in aplicare a Conventiei de la Geneva din 28 iulie 1951 ("Conventia de la Geneva") privind statutul refugiatilor, completata de Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 ("protocolul"), si sa garanteze ca nici o persoana nu este trimisa intr-un loc in care risca sa fie din nou persecutata, si anume sa afirme principiul nereturnarii.

(3) Conventia de la Geneva si protocolul aferent constituie elementul cheie al sistemului juridic international de protectie a refugiatilor.

(4) Concluziile Consiliului European de la Tampere prevad ca sistemul european comun de azil ar trebui sa cuprinda, in viitorul apropiat, o apropiere a normelor privind recunoasterea refugiatilor si continutul statutului de refugiat.

(5) Concluziile Consiliului European de la Tampere precizeaza totodata ca normele privind statutul de refugiat ar trebui completate, de asemenea, prin masuri privind forme subsidiare de protectie, care ofera un statut corespunzator oricarei persoane care are nevoie de o astfel de protectie.

(6) Obiectivul principal al prezentei directive este, pe de o parte, sa se asigure ca toate statele membre pun in aplicare criterii comune de identificare a persoanelor care au o nevoie reala de protectie internationala si, pe de alta parte, sa asigure un nivel minim de beneficii respectivelor persoane in toate statele membre.

(7) Apropierea normelor privind recunoasterea si continutul statutului de refugiat si al protectiei subsidiare ar trebui sa contribuie la limitarea circulatiei secundare a solicitantilor de azil intre statele membre, in cazul in care aceasta circulatie se datoreaza exclusiv diferentelor care exista intre cadrele juridice ale statelor membre.

(8) Prin insasi natura standardelor minime, statele membre ar trebui sa aiba competenta de a prevedea sau de a mentine conditii mai favorabile pentru resortisantii tarilor terte sau apatrizii care solicita unui stat membru protectie internationala, atunci cand se considera ca o astfel de solicitare se realizeaza ca urmare a faptului ca persoana in cauza este un refugiat in sensul articolului 1A din Conventia de la Geneva, sau este o persoana care, din alte motive, are nevoie de protectie internationala.

(9) Resortisantii tarilor terte sau apatrizii a caror sedere este autorizata pe teritoriul statelor membre din alte motive decat nevoia de protectie internationala, ci cu titlu discretionar, din motive de compasiune sau umanitare, nu intra in domeniul de aplicare a prezentei directive.

(10) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale, precum si principiile recunoscute in special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prezenta directiva urmareste in special garantarea deplinei respectari a demnitatii umane si a dreptului de azil ale solicitantilor de azil si ale membrilor familiei care ii insotesc.

(11) In ceea ce priveste tratamentul persoanelor care intra in domeniul de aplicare a prezentei directive, statele membre au obligatiile care decurg din instrumentele de drept international la care sunt parti si care interzic discriminarea.

(12) Atunci cand pun in aplicare prezenta directiva, statele membre ar trebui sa tina seama in primul rand de "interesul superior al copilului".

(13) Prezenta directiva nu aduce atingere Protocolului privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene, anexat la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.

(14) Recunoasterea statutului de refugiat este un act declarativ.

(15) Consultarile cu Inaltul Comisariat al Organizatiei Natiunilor Unite pentru refugiati pot cuprinde indicatii utile pentru statele membre atunci cand sunt invitate sa se pronunte cu privire la eventuala acordare a statutului de refugiat in temeiul articolului 1 din Conventia de la Geneva. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
(16) Ar trebui stabilite standarde minime privind definirea si continutul statutului de refugiat pentru a ajuta instantele judecatoresti nationale competente ale statelor membre sa aplice Conventia de la Geneva.

(17) Este necesara adoptarea unor criterii comune privind recunoasterea statului de refugiat al solicitantilor de azil in sensul articolului 1 din Conventia de la Geneva.

(18) In special, trebuie adoptata o definitie comuna a urmatoarelor notiuni: nevoi de protectie care apar la fata locului, originea vatamarii si a protectiei, protectie in interiorul tarii si persecutie, inclusiv motivele persecutiei.

(19) Protectia poate fi acordata nu numai de stat, ci si de partide sau organizatii, inclusiv organizatii internationale, care indeplinesc conditiile prevazute de prezenta directiva, care controleaza o regiune sau o suprafata importanta din teritoriul statului.

(20) La examinarea cererilor de protectie internationala prezentate de minori, statele membre trebuie sa tina seama de formele de persecutie specifice copiilor.

(21) De asemenea, este necesara adoptarea unei noi definitii comune a motivului persecutiei pe care il constituie "apartenenta la un anumit grup social".

(22) Actiunile contrare obiectivelor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite sunt evocate de preambul si la articolele 1 si 2 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite si mentionate, printre altele, de rezolutiile Organizatiei Natiunilor Unite privind "masurile de combatere a terorismului international", care prevad ca "actiunile, metodele si practicile teroriste sunt contrare obiectivelor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite" si ca "finantarea si planificarea cu buna stiinta a actiunilor teroriste, precum si incitarea la astfel de actiuni sunt in egala masura contrare obiectivelor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite".

(23) Dupa cum prevede articolul 14, termenul de "statut" poate desemna, de asemenea, statutul de refugiat.

(24) Ar trebui adoptate, de asemenea, standarde minime privind definirea si continutul statutului conferit prin protectia subsidiara. Protectia subsidiara ar trebui sa completeze protectia refugiatilor consacrata de Conventia de la Geneva.

(25) Este necesara stabilirea criteriilor pe care ar trebui sa le indeplineasca solicitantii unei protectii internationale pentru a putea beneficia de protectia subsidiara. Aceste criterii ar trebui stabilite pe baza obligatiilor internationale in temeiul instrumentelor privind drepturile omului si a practicilor deja existente in statele membre.

(26) Riscurile la care populatia unei tari sau o parte din populatie este in general expusa nu constituie in sine amenintari individuale care sa poata fi calificate drept vatamari grave.

(27) Membrii familiei, numai din cauza legaturii cu refugiatul, risca, in general, sa fie expusi la acte de persecutie care pot justifica acordarea statutului de refugiat.

(28) Notiunea de siguranta nationala si ordine publica reglementeaza, de asemenea, cazurile in care un resortisant al unei tari terte apartine unei asociatii care sustine terorismul international sau care sustine o asociatie de acest tip.

(29) Ținand seama ca beneficiile acordate membrilor familiei persoanelor care beneficiaza de statutul conferit prin protectie subsidiara nu trebuie sa fie in mod necesar echivalente cu cele acordate beneficiarului care indeplineste conditiile necesare, acestea ar trebui sa fie echitabile in raport cu cele pe care le au beneficiarii protectiei subsidiare.

(30) In limitele stabilite prin obligatiile internationale, statele membre pot dispune ca acordarea de beneficii in ceea ce priveste accesul la locurile de munca, la protectie sociala, la ingrijirea sanatatii si la programe de integrare sa fie conditionata de eliberarea prealabila a unui permis de sedere.

(31) Prezenta directiva nu se aplica prestatiilor financiare acordare de statele membre in scopul promovarii educatiei si formarii profesionale.

(32) Ar trebui sa se tina seama de dificultatile practice intalnite de beneficiarii statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara pentru autentificarea diplomelor, certificatelor sau a altor titluri oficiale de calificare straine.

(33) In scopul evitarii dificultatilor sociale, este oportun ca beneficiarilor statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara sa li se acorde, fara discriminare, in cadrul asistentei sociale, o protectie sociala si mijloace de existenta adecvate.

(34) In ceea ce priveste protectia sociala si ingrijirea sanatatii, normele privind acordarea prestatiilor de baza ar trebui stabilite prin legislatia interna. Posibilitatea limitarii indemnizatiilor acordate beneficiarilor statutului conferit prin protectie subsidiara la prestatii de baza ar trebui sa se inteleaga in sensul ca persoana in cauza beneficiaza de cel putin un venit minim garantat, de asistenta in caz de boala sau de sarcina si de asistenta pentru cresterea copilului, in masura in care statul membru in cauza acorda astfel de prestatii resortisantilor sai, in conformitate cu legislatia interna.

(35) Beneficiarilor statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara ar trebui sa li se garanteze accesul la ingrijirea sanatatii atat fizice, cat si mintale.
#PAGEBREAK#
(36) Punerea in aplicare a prezentei directive ar trebui evaluata cu regularitate, tinand seama in special de evolutia obligatiilor internationale ale statelor membre privind nereturnarea, de evolutia pietelor fortei de munca in statele membre, precum si de elaborarea unor principii fundamentale comune privind integrarea.

(37) Ținand seama de faptul ca obiectivele prezentei directive, si anume stabilirea unor standarde minime cu privire la acordarea de catre statele membre a protectiei internationale resortisantilor tarilor terte si apatrizilor, precum si continutul protectiei acordate nu pot fi indeplinite in mod suficient de statele membre si, prin urmare pot, datorita dimensiunilor si efectelor prezentei directive, sa fie mai bine indeplinite la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii, consacrat la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii enuntat de respectivul articol, prezenta directiva se limiteaza la ceea ce este necesar in scopul indeplinirii acestor obiective.

(38) In conformitate cu articolul 3 din protocolul privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Regatul Unit, prin scrisoarea din 28 ianuarie 2002, si-a notificat dorinta de a participa la adoptarea si punerea in aplicare a prezentei directive.

(39) In conformitate cu articolul 3 din protocolul mentionat anterior, Irlanda, prin scrisoarea din 13 februarie 2002, si-a notificat dorinta de a participa la adoptarea si punerea in aplicare a prezentei directive.

(40) In conformitate cu articolele 1 si 2 din protocolul privind pozitia Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentei directive, nu are nici o obligatie in temeiul acestuia si nu face obiectul aplicarii sale,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL I

DISPOZITII GENERALE

Articolul 1
Obiectul si domeniul de aplicare

Prezenta directiva are ca obiect stabilirea unor standarde minime referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca resortisantii tarilor terte sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protectie internationala, si referitoare la continutul protectiei acordate.

Articolul 2

Definitii
In sensul prezentei directive:

(a) "protectie internationala" inseamna statutul de refugiat si statutul conferit prin protectie subsidiara, definite la literele (d) si (f);

(b) "Conventia de la Geneva" inseamna Conventia privind statutul refugiatilor semnata la Geneva la 28 iulie 1951, modificata de Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967;

(c) "refugiat" inseamna orice resortisant al unei tari terte care, ca urmare a unei temeri bine fondate de a fi persecutat din cauza rasei sale, a religiei, nationalitatii, opiniilor politice sau apartenentei la un anumit grup social se afla in afara tarii al carei cetatean este si care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreste sa solicite protectia respectivei tari sau orice apatrid care, aflandu-se din motivele mentionate anterior in afara tarii in care avea resedinta obisnuita, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreste sa se intoarca in respectiva tara si care nu intra in domeniul de aplicare a articolului 12;

(d) "statut de refugiat" inseamna recunoasterea, de catre un stat membru, a calitatii de refugiat a oricarui resortisant al unei tari terte sau a oricarui apatrid;

(e) "persoana care poate beneficia de protectie subsidiara" inseamna orice resortisant al unei tari terte sau orice apatrid care nu poate fi considerat refugiat, dar in privinta caruia exista motive serioase si intemeiate de a crede ca, in cazul in care ar fi trimis in tara sa de origine sau, in cazul unui apatrid, in tara in care avea resedinta obisnuita, ar fi supus unui risc real de a suferi vatamarile grave definite la articolul 15 si caruia nu i se aplica articolul 17 alineatele (1) si (2) si nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu doreste protectia respectivei tari;

(f) "statut conferit prin protectie subsidiara" inseamna recunoasterea, de catre un stat membru, a unui resortisant al unei tari terte sau a unui apatrid ca persoana care poate beneficia de protectie subsidiara;

(g) "cerere de protectie internationala" inseamna cererea de protectie prezentata unui stat membru de catre un resortisant al unei tari terte sau de catre un apatrid, care poate fi inteleasa ca urmarind sa obtina statutul de refugiat sau statutul conferit prin protectie subsidiara, care nu solicita in mod explicit un alt tip de protectie in afara domeniului de aplicare a prezentei directive si care poate face obiectul unei cereri separate;

(h) "membri ai familiei" inseamna in masura in care familia exista deja in tara de origine, urmatorii membri ai familiei beneficiarului statutului de refugiat sau al statutului conferit prin protectie subsidiara care sunt prezenti in acelasi stat membru ca urmare a cererii de protectie internationala:

- sotul beneficiarului statutului de refugiat sau al statutului conferit prin protectie subsidiara sau partenerul sau necasatorit cu care se afla intr-o relatie stabila, in cazul in care legislatia sau practica in vigoare in statul membru in cauza trateaza cuplurile necasatorite in mod similar celor casatorite in temeiul dreptului sau privind strainii;

- copiii cuplului mentionat la prima liniuta sau ai beneficiarului statutului de refugiat sau al statutului conferit prin protectie subsidiara, cu conditia sa nu fie casatoriti si sa fie in intretinerea sa, fara a se tine seama de faptul ca sunt legitimi, nascuti in afara casatoriei sau adoptati in conformitate cu prevederile legislatiei interne;

(i) "minori neinsotiti" inseamna resortisantii tarilor terte sau apatrizii sub optsprezece ani, care intra pe teritoriul statelor membre fara a fi insotiti de o persoana adulta care sa fie responsabila pentru ei prin lege sau cutuma si atata timp cat nu sunt efectiv luati in ingrijire de o astfel de persoana; aceasta expresie desemneaza, de asemenea, minorii care sunt lasati neinsotiti dupa intrarea pe teritoriul statelor membre;

(j) "permis de sedere" inseamna orice permis sau autorizatie eliberata de autoritatile unui stat membru sub forma prevazuta de legislatia interna, care permite unui resortisant al unei tari terte sau unui apatrid sa aiba resedinta pe teritoriul respectivului stat membru;

(k) "tara de origine" inseamna tarile sau tara al carui cetatean este solicitantul sau, in cazul in care este apatrid, tara in care avea resedinta obisnuita.
#PAGEBREAK#
Articolul 3

Standarde mai favorabile
Statele membre pot adopta sau mentine standarde mai favorabile pentru a decide care sunt persoanele care indeplinesc conditiile de acordare a statutului de refugiat sau care sunt persoanele eligibile pentru protectie subsidiara, precum si pentru a stabili continutul protectiei internationale, in masura in care respectivele standarde sunt compatibile cu prezenta directiva.

CAPITOLUL II

EVALUAREA CERERILOR DE PROTECȚIE INTERNAȚIONALA

Articolul 4

Evaluarea faptelor si circumstantelor (1) Statele membre pot considera ca este obligatia solicitantului sa prezinte, de indata ce este posibil, toate elementele necesare in sprijinul cererii sale de protectie internationala. Statele membre au obligatia de a evalua, in cooperare cu solicitantul, elementele relevante ale cererii.

(2) Elementele mentionate la alineatul (1) inseamna informatiile furnizate de solicitant si toate documentele de care acesta dispune privind varsta sa, trecutul sau, inclusiv cel al rudelor relevante, identitatea, cetatenia sau cetateniile, tara sau tarile, precum si localitatea sau localitatile in care a avut resedinta anterioara, cererile anterioare de azil, itinerarul, documentele de identitate si de calatorie, precum si motivele care justifica cererea de protectie internationala.

(3) Evaluarea unei cereri de protectie internationala trebuie efectuata individual, tinand seama de urmatoarele elemente:

(a) toate faptele relevante privind tara de origine in momentul luarii unei decizii privind cererea, inclusiv de actele cu putere de lege si actele administrative ale tarii de origine si de modul lor de aplicare;

(b) informatiile si documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv informatiile care permit sa se stabileasca daca solicitantul a facut sau ar putea face obiectul unei persecutii sau al unor vatamari grave;

(c) statutul individual si situatia personala a solicitantului, inclusiv factori precum trecutul, sexul si varsta acestuia, pentru a se stabili daca, tinand seama de situatia personala a solicitantului, actele la care solicitantul a fost sau risca sa fie expus ar putea fi considerate o persecutie sau o vatamare grava;

(d) faptul ca, de cand a parasit tara de origine, solicitantul a intreprins sau nu activitati avand ca scop unic sau scop principal crearea unor conditii necesare pentru a depune o cerere de protectie internationala, pentru a se stabili daca respectivele activitati ar expune solicitantul la o persecutie sau o vatamare grava in cazul in care s-ar intoarce in tara de origine;

(e) faptul ca se poate considera ca solicitantul ar putea beneficia de protectia unei alte tari in care ar putea solicita cetatenia.

(4) Faptul ca solicitantul a fost deja persecutat, a suferit deja vatamari grave sau a facut deja obiectul amenintarii directe a unei astfel de persecutii sau a unor astfel de vatamari reprezinta un indiciu serios al temerilor fondate ale solicitantului de a fi persecutat sau al riscului real de a suferi vatamari grave, cu exceptia cazului in care exista motive intemeiate de a crede ca respectiva persecutie sau respectivele vatamari grave nu se vor mai repeta.

(5) Atunci cand statele membre aplica principiul conform caruia este obligatia solicitantului sa isi sustina cererea si cand anumite aspecte din declaratiile solicitantului nu sunt sustinute de dovezi documentare sau de alta natura, aceste aspecte nu necesita o confirmare in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:

(a) solicitantul a depus un efort real de a-si sustine cererea;

(b) au fost prezentate toate elementele relevante de care dispune solicitantul si s-a furnizat o explicatie satisfacatoare in ceea ce priveste absenta unor alte elemente de proba;

(c) declaratiile solicitantului sunt considerate coerente si plauzibile si nu sunt contrazise de informatii generale si specifice cunoscute, relevante pentru cererea sa;

(d) solicitantul a depus cererea de protectie internationala de indata ce a fost posibil, cu exceptia cazului in care solicitantul poate dovedi un motiv intemeiat pentru care nu a procedat astfel si

(e) credibilitatea generala a solicitantului a putut fi stabilita.
#PAGEBREAK#
Articolul 5

Nevoia de protectie internationala care apare in afara tarii de origine (1) O temere fondata de a fi persecutat sau un risc real de a fi supus unor vatamari grave se poate baza pe aparitia unor evenimente care s-au desfasurat dupa plecarea solicitantului din tara de origine.

(2) O temere fondata de a fi persecutat sau un risc real de a fi supus unor vatamari grave se poate baza pe activitati exercitate de solicitant dupa plecarea sa din tara de origine, in special in cazul in care este stabilit ca activitatile pe care se bazeaza respectiva cerere constituie expresia si continuarea convingerilor sau orientarilor avute in tara de origine.

(3) Fara a aduce atingere Conventiei de la Geneva, statele membre pot stabili ca unui solicitant care depune o cerere ulterioara sa nu i se acorde in mod normal statutul de refugiat in cazul in care riscul de persecutie se bazeaza pe circumstante create de solicitant prin propria vointa dupa plecarea din tara de origine.

Articolul 6

Agentii de persecutie sau vatamari grave Agentii de persecutie sau vatamari grave pot fi:

(a) statul;

(b) partidele sau organizatiile care controleaza statul sau o parte importanta din teritoriul acestuia;

(c) agenti neguvernamentali, in cazul in care se poate demonstra ca agentii mentionati la literele (a) si (b), inclusiv organizatiile internationale, nu pot sau nu doresc sa acorde o protectie impotriva persecutiilor sau a vatamarilor grave in sensul articolului 7.

Articolul 7

Agentii de protectie (1) Protectia poate fi acordata de:

(a) stat sau

(b) partide sau organizatii, inclusiv organizatii internationale, care controleaza statul sau o parte importanta din teritoriul acestuia.

(2) Protectia se acorda, in general, atunci cand agentii mentionati la alineatul (1) iau masuri rezonabile pentru a impiedica persecutia sau vatamarile grave, intre altele, atunci cand dispun de un sistem juridic eficient care sa permita descoperirea, urmarirea penala si sanctionarea actiunilor ce constituie o persecutie sau o vatamare grava si atunci cand solicitantul are acces la o astfel de protectie.

(3) Atunci cand determina daca o organizatie internationala controleaza un stat sau o parte importanta din teritoriul acestuia si ofera protectie in sensul alineatului (2), statele membre tin seama de orientarile eventual furnizate de actele Consiliului in domeniu.

Articolul 8

Protectia in interiorul tarii (1) In cadrul evaluarii cererii de protectie internationala, statele membre pot stabili ca un solicitant nu are nevoie de protectie internationala atunci cand, intr-o parte din tara de origine, nu exista nici un motiv pentru a se teme ca va fi persecutat si nici un risc real de a fi supus unor vatamari grave si ca se poate estima in mod rezonabil ca solicitantul poate ramane in respectiva parte din tara de origine.

(2) Atunci cand examineaza daca o parte a unei tari de origine este conforma alineatului (1), statele membre tin seama, in momentul in care adopta o decizie cu privire la cerere, de conditiile generale existente in respectiva parte a tarii si de situatia personala a solicitantului.

(3) Alineatul (1) se poate aplica chiar daca exista obstacole tehnice la intoarcerea spre tara de origine.

CAPITOLUL III

CONDITII PENTRU A FI CONSIDERAT REFUGIAT

Articolul 9

Acte de persecutie
(1) Actele considerate ca fiind o persecutie in sensul articolului 1A din Conventia de la Geneva trebuie:

(a) sa fie suficient de grave prin natura sau prin caracterul lor repetat pentru a constitui o incalcare grava a drepturilor fundamentale ale omului, in special a drepturilor de la care nu este posibila nici o derogare in temeiul articolului 15 alineatul (2) din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau

(b) sa fie o acumulare de diverse masuri, inclusiv de incalcari ale drepturilor omului, care sa fie suficient de grava pentru a afecta un individ in mod comparabil cu cele mentionate la litera (a).

(2) Actele de persecutie, in sensul alineatului (1), pot lua in special urmatoarele forme:

(a) violente fizice sau psihice, inclusiv violente sexuale;

(b) masurile legale, administrative, politienesti si/sau judiciare care sunt discriminatorii in sine sau sunt puse in aplicare in mod discriminatoriu;

(c) urmarirea penala sau sanctiunile care sunt disproportionate sau discriminatorii;

(d) refuzul unei cai de atac judiciare care conduce la o sanctiune disproportionata sau discriminatorie;

(e) urmarirea penala sau sanctiuni in cazul refuzului de a efectua serviciul militar in situatii de conflict, atunci cand serviciul militar ar presupune comiterea unor infractiuni sau indeplinirea unor acte care intra sub incidenta clauzelor de excludere prevazute la articolul 12 alineatul (2);

(f) actele impotriva persoanelor din motive de sex sau actele impotriva copiilor.

(3) In conformitate cu articolul 2 litera (c), trebuie sa existe o legatura intre motivele mentionate la articolul 10 si actele de persecutie in sensul alineatului (1).
#PAGEBREAK#
Articolul 10

Motivele persecutiei

(1) Atunci cand evalueaza motivele persecutiei, statele membre tin seama de urmatoarele elemente:

(a) notiunea de rasa include in special considerente de culoare, ascendenta sau apartenenta la un anumit grup etnic;

(b) notiunea de religie include, in special, faptul de a avea convingeri teiste, nonteiste sau ateiste, participarea la ceremonii de cult private sau publice, singur sau in comunitate, sau neparticiparea la acestea, alte acte religioase sau exprimari de opinii religioase si forme de comportament personal sau comunitar fondate pe credinte religioase sau impuse de astfel de credinte;

(c) notiunea de nationalitate nu se limiteaza la cetatenie sau la inexistenta acesteia, ci include, in special, apartenenta la un grup determinat prin identitatea sa culturala, etnica sau lingvistica, prin originile sale geografice sau politice comune sau prin relatia cu populatia unui alt stat;

(d) un grup este considerat un anumit grup social in special atunci cand:

- membrii sai impartasesc o caracteristica innascuta sau o istorie comuna ce nu poate fi modificata sau o caracteristica sau o credinta atat de fundamentala pentru identitate sau constiinta incat nu ar trebui sa i se ceara unei persoane sa renunte la aceasta si

- respectivul grup are o identitate proprie in tara in cauza deoarece este perceput ca fiind diferit de societatea inconjuratoare.

In functie de conditiile predominante din tara de origine, un grup social specific poate fi un grup ai carui membri au drept caracteristica comuna orientarea sexuala. Orientarea sexuala nu se poate intelege ca incluzand acte considerate delicte in conformitate cu legislatia interna a statelor membre. Aspectele privind egalitatea intre barbati si femei ar putea fi luate in considerare, fara a constitui in sine o prezumtie de aplicabilitate a prezentului articol;

(e) notiunea de opinii politice include, in special, opiniile, ideile sau credintele intr-un domeniu legat de potentialii agentii de persecutie mentionati la articolul 6, precum si de politicile si metodele acestora, indiferent daca respectivele opinii, idei sau credinte se traduc sau nu prin acte intreprinse de solicitant.

(2) Atunci cand se evalueaza daca un solicitant este indreptatit sa se teama ca va fi persecutat, este indiferent daca poseda efectiv caracteristica legata de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinii politice care stau la originea persecutiei, atata timp cat o astfel de caracteristica ii este atribuita de agentul de persecutie.

Articolul 11

Incetarea
(1) Orice resortisant al unei tari terte sau orice apatrid inceteaza sa mai fie refugiat in cazul in care:

(a) a solicitat din nou, in mod voluntar, protectia tarii al carui cetatean este sau

(b) dupa ce si-a pierdut cetatenia, a redobandit-o in mod voluntar sau

(c) a obtinut o noua cetatenie si beneficiaza de protectia tarii a carei cetatenie a dobandit-o sau

(d) s-a restabilit in mod voluntar in tara pe care a parasit-o sau in afara careia a ramas de teama persecutiei sau

(e) datorita faptului ca circumstantele in urma carora a fost recunoscut ca refugiat au incetat sa mai existe, nu mai poate continua sa refuze solicitarea protectiei tarii al carui cetatean este;

(f) fiind o persoana fara cetatenie, datorita faptului ca circumstantele in urma carora a fost recunoscut ca refugiat au incetat sa mai existe, se poate intoarce in tara in care avea resedinta obisnuita.

(2) In scopul punerii in aplicare a alineatului (1) literele (e) si (f), statele membre examineaza daca schimbarea circumstantelor este semnificativa in mod suficient si nu este provizorie pentru ca temerea refugiatului de a fi persecutat sa nu mai poata fi considerata fondata.

Articolul 12

Excluderea

(1) Orice resortisant al unei tari terte sau orice apatrid este exclus de la recunoasterea statutului de refugiat in cazul in care:

(a) intra in domeniul de aplicare a articolului 1 sectiunea D din Conventia de la Geneva, privind protectia sau asistenta acordata de un organism sau de o institutie a Organizatiei Natiunilor Unite, alta decat Inaltul Comisariat al Organizatiei Natiunilor Unite pentru refugiati. In cazul in care aceasta protectie sau asistenta inceteaza din orice motive, fara ca situatia acestor persoane sa fi fost definitiv solutionata in conformitate cu rezolutiile relevante ale Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, persoanele in cauza pot beneficia ipso facto de dispozitiile prezentei directive;

(b) autoritatile competente ale tarii in care si-a stabilit resedinta considera ca are drepturile si obligatiile aferente detinerii cetateniei respectivei tari sau drepturi si obligatii echivalente.

(2) Orice resortisant al unei tari terte sau orice apatrid este exclus de la recunoasterea statutului de refugiat atunci cand exista motive intemeiate pentru a crede ca:

(a) a comis o infractiune impotriva pacii, o crima de razboi sau o crima impotriva umanitatii in sensul instrumentelor internationale elaborate pentru a prevedea dispozitii privind astfel de infractiuni;

(b) a comis o infractiune grava de drept comun in afara tarii de refugiere inainte de a fi admis ca refugiat, si anume inainte de data obtinerii permisului de sedere eliberat pe baza statutului de refugiat; actiunile deosebit de crude, chiar daca sunt comise intr-un scop pretins politic, pot primi calificativul de infractiuni grave de drept comun;

(c) s-a facut vinovat de acte contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite prevazute de preambul si la articolele 1 si 2 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite.

(3) Alineatul (2) se aplica persoanelor care instiga sau participa in orice fel la infractiunile sau actele prevazute de respectivul alineat.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL IV

STATUTUL DE REFUGIAT

Articolul 13

Acordarea statutului de refugiat Statele membre acorda statutul de refugiat oricarui resortisant al unei tari terte sau oricarui apatrid care indeplineste conditiile necesare pentru a fi considerat refugiat in conformitate cu capitolele II si III.

Articolul 14

Revocarea, incetarea sau refuzul de reinnoire a statutului de refugiat

(1) In ceea ce priveste cererile de protectie internationala depuse dupa intrarea in vigoare a prezentei directive, statele membre revoca statutul de refugiat acordat de o autoritate guvernamentala, administrativa, judiciara sau cvasi-judiciara unui resortisant al unei tari terte sau unui apatrid, dispun incetarea sau refuza reinnoirea acestuia atunci cand refugiatul a incetat sa mai beneficieze de acest statut in temeiul articolului 11.

(2) Fara sa aduca atingere obligatiei refugiatului, in temeiul articolului 4 alineatul (1), de a declara toate faptele relevante si de a furniza toate documentele justificative relevante de care dispune, statul membru care a acordat statutul de refugiat demonstreaza, de la caz la caz, ca respectiva persoana a incetat sa mai fie sau nu a fost niciodata un refugiat in sensul alineatului 1 din prezentul articol.

(3) Statele membre revoca statutul de refugiat al oricarui resortisant al unei tari terte sau al oricarui apatrid, dispun incetarea sau refuza reinnoirea acestuia, in cazul in care, dupa ce i-au acordat statutul de refugiat, stabilesc ca:

(a) refugiatul este sau ar fi trebuit sa fie exclus de la recunoasterea statutului de refugiat in temeiul articolului 12;

(b) alterarea sau omiterea anumitor fapte, inclusiv utilizarea unor documente false, au jucat un rol hotarator in luarea deciziei de acordare a statutului de refugiat.

(4) Statele membre pot revoca statutul acordat unui refugiat de catre o autoritate guvernamentala, administrativa, judiciara sau cvasi-judiciara, pot dispune incetarea sau pot refuza reinnoirea acestuia in cazul in care:

(a) exista motive rezonabile pentru a-l considera un pericol pentru siguranta statului membru in care se afla;

(b) ca urmare a faptului ca a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune deosebit de grava, constituie un pericol pentru societatea respectivului stat membru.

(5) In situatiile descrise la alineatul (4), statele membre pot decide sa nu acorde statutul de refugiat atunci cand nu a fost inca luata o decizie.

(6) Persoanele carora li se aplica alineatele (4) si (5) au drepturile prevazute la articolele 3, 4, 16, 22, 31, 32 si 33 din Conventia de la Geneva sau drepturi similare, atata timp cat se afla in statele membre.

CAPITOLUL V

CONDITII CARE TREBUIE INDEPLINITE PENTRU A FI CONSIDERAT PERSOANA CE POATE BENEFICIA DE PROTECTIE SUBSIDIARA

Articolul 15

Vatamari grave
Vatamarile grave sunt:

(a) pedeapsa cu moartea sau executia;

(b) tortura sau tratamentele sau pedepsele inumane sau degradante aplicate unui solicitant in tara de origine;

(c) amenintarile grave si individuale la adresa vietii sau a persoanei unui civil ca urmare a violentei generalizate in caz de conflict armat intern sau international.

Articolul 16

Incetarea
(1) Un resortisant al unei tari terte sau un apatrid inceteaza sa mai poata beneficia de protectie subsidiara atunci cand circumstantele care au justificat acordarea unei astfel de protectii inceteaza sa existe sau au evoluat astfel incat protectia nu mai este necesara.

(2) In sensul punerii in aplicare a alineatului (1), statele membre tin seama de schimbarea circumstantelor, stabilind daca aceasta este suficient de semnificativa si nu este provizorie pentru ca persoana eligibila pentru protectie subsidiara sa nu mai fie supusa unui risc real de a suferi vatamari grave.

Articolul 17

Excluderea (1) Un resortisant al unei tari terte sau un apatrid este exclus din categoria persoanelor eligibile pentru protectie subsidiara in cazul in care exista motive intemeiate pentru a crede ca:

(a) a comis o infractiune impotriva pacii, o crima de razboi sau o crima impotriva umanitatii in sensul instrumentelor internationale elaborate pentru a prevedea dispozitii privind astfel de infractiuni;

(b) a comis o infractiune grava de drept comun;

(c) s-a facut vinovat de acte contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite prevazute de preambul si la articolele 1 si 2 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite;

(d) reprezinta un pericol pentru societatea sau pentru siguranta statului membru in care se afla.

(2) Alineatul (1) se aplica persoanelor care instiga sau participa in orice fel la infractiunile sau actele prevazute de respectivul alineat.

(3) Statele membre pot exclude orice resortisant al unei tari terte sau orice apatrid din categoria persoanelor eligibile pentru protectie subsidiara in cazul in care, inaintea admiterii in statul membru, a comis una sau mai multe infractiuni care nu intra in domeniul de aplicare a alineatului (1) si care ar fi pasibile de pedeapsa cu inchisoarea in cazul in care ar fi fost comise in respectivul stat membru, si in cazul in care nu a parasit tara de origine decat in scopul sustragerii de la pedepsele rezultate in urma respectivelor infractiuni.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL VI

STATUTUL CONFERIT PRIN PROTECTIE SUBSIDIARA

Articolul 18

Acordarea statutului conferit prin protectie subsidiara
Statele membre acorda statutul conferit prin protectie subsidiara unui resortisant al unei tari terte sau unui apatrid eligibil pentru protectie subsidiara in conformitate cu capitolele II si V.

Articolul 19

Revocarea, incetarea sau refuzul de reinnoire a statutului conferit prin protectie subsidiara
(1) In ceea ce priveste cererile de protectie internationala depuse dupa intrarea in vigoare a prezentei directive, statele membre revoca statutul conferit prin protectie subsidiara acordat de o autoritate guvernamentala, administrativa, judiciara sau cvasi-judiciara unui resortisant al unei tari terte sau unui apatrid, dispun incetarea sau refuza reinnoirea acestuia, atunci cand persoana in cauza a incetat sa mai fie eligibila pentru acordarea protectiei subsidiare in temeiul articolului 16.

(2) Statele membre pot revoca statutul de refugiat acordat de o autoritate guvernamentala, administrativa, judiciara sau cvasi-judiciara unui resortisant al unei tari terte sau unui apatrid, dispun incetarea sau refuza reinnoirea acestuia, atunci cand se dovedeste, dupa acordarea statutului conferit prin protectie subsidiara, ca persoana in cauza ar fi trebuit sa fie exclusa din categoria persoanelor eligibile pentru protectia subsidiara in temeiul articolului 17 alineatul (3).

(3) Statele membre revoca statutul conferit prin protectie subsidiara oricarui resortisant al unei tari terte sau oricarui apatrid, dispun incetarea sau refuza reinnoirea acestuia in cazul in care:

(a) dupa acordare acestui statut, se dovedeste ca persoana in cauza este sau ar fi trebuit sa fie exclusa din categoria persoanelor eligibile pentru protectie subsidiara in temeiul articolului 17 alineatele (1) si (2);

(b) alterarea sau omiterea anumitor fapte, inclusiv utilizarea unor documente false, au jucat un rol hotarator in luarea deciziei de acordare a statutului conferit prin protectie subsidiara.

(4) Fara sa aduca atingere obligatiei oricarui resortisant al unei tari terte sau a unui apatrid, in temeiul articolului 4 alineatul (1), de a declara toate faptele relevante si de a furniza toate documentele justificative de care dispune, statul membru care a acordat statutul conferit prin protectie subsidiara demonstreaza, de la caz la caz, ca respectiva persoana a incetat sa mai faca parte sau nu face parte din categoria persoanelor eligibile pentru protectie subsidiara in temeiul alineatelor (1), (2) si (3) din prezentul articol.

CAPITOLUL VII

CONTINUTUL PROTECTIEI INTERNATIONALE

Articolul 20

Norme generale
(1) Prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor prevazute de Conventia de la Geneva.

(2) Prezentul capitol se aplica atat refugiatilor, cat si persoanelor care pot beneficia de protectie subsidiara, cu exceptia cazului in care se prevede altfel.

(3) Atunci cand aplica prezentul capitol, statele membre tin seama de situatia specifica persoanelor vulnerabile precum minorii, minorii neinsotiti, persoanele cu handicap, varstnicii, femeile insarcinate, parintii singuri insotiti de copii minori si persoanele care au fost supuse torturii, violului sau altor forme grave de violenta psihologica, psihica sau sexuala.

(4) Alineatul (3) se aplica numai persoanelor ale caror nevoi speciale au fost constatate in urma unei evaluari individuale a situatiei lor.

(5) Interesul superior al copilului reprezinta un considerent primordial pentru statele membre in transpunerea dispozitiilor prezentului capitol in ceea ce priveste minorii.

(6) In limitele stabilite prin Conventia de la Geneva, statele membre pot reduce beneficiile acordate unui refugiat in temeiul prezentului capitol atunci cand acesta a obtinut statutul de refugiat pe baza activitatilor intreprinse cu scopul unic sau cu scopul principal de a crea conditiile necesare recunoasterii sale ca refugiat.

(7) In limitele stabilite prin obligatiile internationale ale statelor membre, acestea pot reduce beneficiile acordate in temeiul prezentului capitol unei persoane care poate beneficia de protectie subsidiara, atunci cand aceasta a obtinut protectia pe baza activitatilor intreprinse cu scopul unic sau cu scopul principal de a crea conditiile necesare recunoasterii sale ca persoana care poate beneficia de protectie subsidiara.

Articolul 21

Protectia impotriva returnarii (1) Statele membre respecta principiul nereturnarii in temeiul obligatiilor internationale.

(2) Atunci cand aceasta nu le este interzis in temeiul obligatiilor internationale mentionate la alineatul (1), statele membre pot returna un refugiat, indiferent daca acesta este recunoscut oficial sau un, ian cazul in care:

(a) exista motive serioase pentru a considera ca acesta reprezinta o amenintare pentru siguranta statului membru in care se afla;

(b) ca urmare a faptului ca a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune deosebit de grava, reprezinta o amenintare pentru societatea respectivului stat membru.

(3) Statele membre pot revoca, inceta sau refuza sa inoiasca sau sa acorde un permis de sedere unui refugiat care intra in domeniul de aplicare a alineatului (2).

Articolul 22

Informare

Statele membre furnizeaza persoanelor carora li s-a recunoscut nevoia unei protectii internationale, de indata ce este posibil dupa acordarea respectivului statut de protectie, accesul la informatiile, intr-o limba pe care respectivele persoane o pot intelege, privind drepturile si obligatiile aferente statutelor de protectie respective.

Articolul 23

Mentinerea unitatii familiei
(1) Statele membre se asigura ca unitatea familiei poate fi mentinuta.

(2) Statele membre se asigura ca membrii familiei beneficiarului statutului de refugiat sau al statutului conferit prin protectie subsidiara care, in mod individual, nu indeplinesc conditiile necesare pentru a obtine un astfel de statut, pot pretinde beneficiile prevazute la articolele 24-34, in conformitate cu procedurile de drept intern si in masura in care aceasta este compatibila cu statutul juridic personal al membrului familiei.

In ceea ce priveste membrii familiei celor care beneficiaza de statutul conferit prin protectie subsidiara, statele membre pot stabili conditiile aplicabile acestor beneficii.

In acest caz, statele membre se asigura ca beneficiile acordate garanteaza un nivel de trai adecvat.

(3) Alineatele (1) si (2) nu sunt aplicabile atunci cand membrul familiei este sau urmeaza sa fie exclus de la recunoasterea statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protectie subsidiara in temeiul capitolelor III si V.

(4) Fara a aduce atingere alineatelor (1) si (2), statele membre pot refuza, limita sau retrage beneficiile prevazute de respectivele alineate din motive de siguranta nationala sau de ordine publica.

(5) Statele membre pot decide ca prezentul articol se aplica si altor rude apropiate care traiau in cadrul familiei la data plecarii din tara de origine si care se aflau, integral sau partial, in intretinerea beneficiarului statutului de refugiat sau al statutului conferit prin protectie subsidiara.
#PAGEBREAK#
Articolul 24

Permisul de sedere (1) De indata ce este posibil dupa acordarea statutului, statele membre elibereaza beneficiarilor statutului de refugiat un permis de sedere care este valabil pentru o perioada de cel putin trei ani si care poate fi reinnoit, cu exceptia cazului in care exista motive imperioase de siguranta nationala sau de ordine publica ce impun altfel, si fara sa aduca atingere articolului 21 alineatul (3).

Fara a se aduce atingere articolului 23 alineatul (1), membrilor familiei beneficiarilor statutului de refugiat li se poate elibera un permis de sedere care este valabil pentru o perioada de mai putin de trei ani si care poate fi reinnoit.

(2) De indata ce este posibil dupa acordarea statutului, statele membre elibereaza beneficiarilor statutului conferit prin protectie subsidiara un permis de sedere care este valabil pentru o perioada de cel putin un an si care poate fi reinnoit, cu exceptia cazului in care exista motive imperioase de siguranta nationala sau de ordine publica ce impun altfel.

Articolul 25

Documente de calatorie (1) Statele membre elibereaza beneficiarilor statutului de refugiat documente de calatorie sub forma stabilita in anexa la Conventia de la Geneva, care le permit sa calatoreasca in afara teritoriului lor, cu exceptia cazului in care exista motive imperioase de siguranta nationala sau de ordine publica ce impun altfel.

(2) Statele membre elibereaza beneficiarilor statutului conferit prin protectie subsidiara care nu pot obtine un pasaport national documente care le permit sa calatoreasca, cel putin atunci cand prezenta lor intr-un alt stat este necesara din motive umanitare grave, cu exceptia cazului in care exista motive imperioase de siguranta nationala sau de ordine publica ce impun altfel.

Articolul 26

Accesul la locuri de munca (1) Statele membre autorizeaza beneficiarii statutului de refugiat sa exercite o activitate salariata sau independenta, sub rezerva normelor general aplicabile in sectorul de activitate in cauza si in serviciile publice, imediat dupa acordarea statutului de refugiat.

(2) Statele membre se asigura ca beneficiarilor statutului de refugiat li se ofera activitati precum posibilitati de formare ocupationala pentru adulti, actiuni de formare profesionala si experienta practica la locul de munca in conditii echivalente celor aplicabile propriilor resortisanti.

(3) Statele membre autorizeaza beneficiarii statutului conferit prin protectie subsidiara sa exercite o activitate salariata sau independenta, sub rezerva normelor general aplicabile in sectorul activitatii in cauza si al serviciilor publice, imediat dupa acordarea statutului conferit prin protectie subsidiara. Se poate tine seama de situatia pietei fortei de munca din statele membre, inclusiv in vederea unei eventuale stabiliri a prioritatilor de acces la locurile de munca pentru o perioada de timp limitata, care urmeaza sa fie stabilita in conformitate cu legislatia interna. Statele membre se asigura ca beneficiarul statutului conferit prin protectie subsidiara are acces la un loc de munca ce i-a fost oferit in conformitate cu normele de drept intern privind stabilirea prioritatilor pe piata fortei de munca.

(4) Statele membre se asigura ca beneficiarii statutului conferit prin protectie subsidiara au acces la activitati precum posibilitati de formare ocupationala pentru adulti, actiuni de formare profesionala si experienta practica la locul de munca in conditii care urmeaza sa fie stabilite de statele membre.

(5) In ceea ce priveste remuneratiile, accesul la sistemele de asigurari sociale legate de activitati salariate sau independente, precum si alte conditii privind locurile de munca se aplica legislatia interna.

Articolul 27

Accesul la educatie (1) Statele membre acorda acces deplin la sistemul de educatie tuturor minorilor carora li s-a acordat statutul de refugiat sau statutul conferit prin protectie subsidiara, in aceleasi conditii ca cele aplicate propriilor resortisanti.

(2) Statele membre permit adultilor carora li s-a acordat statutul de refugiat sau statutul conferit prin protectie subsidiara sa aiba acces la sistemul educational general, precum si la perfectionare sau reformare profesionala, in aceleasi conditii ca cele aplicate resortisantilor tarilor terte care au resedinta in mod legal pe teritoriul lor.

(3) Statele membre asigura tratamentul egal intre beneficiarii statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara si propriii resortisanti in cadrul procedurilor existente de recunoastere a diplomelor, certificatelor sau a altor titluri oficiale de calificare.

Articolul 28

Protectia sociala
(1) Statele membre se asigura ca beneficiarii statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara primesc, in statul membru care a acordat statutul, aceeasi asistenta sociala necesara ca cea prevazuta pentru resortisantii respectivului stat membru.

(2) Prin derogare de la norma generala prevazuta la alineatul (1), statele membre pot limita asistenta sociala acordata beneficiarilor de protectie subsidiara la prestatiile de baza, acordate la nivelul si in conditiile de acces aplicabile propriilor resortisanti.

Articolul 29

Ingrijirea sanatatii
(1) Statele membre se asigura ca beneficiarii statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara au acces la ingrijirea sanatatii in aceleasi conditii de acces ca cele aplicabile resortisantilor statului membru care a acordat statutul.

(2) Prin derogare de la norma generala prevazuta la alineatul (1), statele membre pot limita ingrijirea sanatatii acordata beneficiarilor de protectie subsidiara la prestatiile de baza, acordate la nivelul si in conditiile de acces aplicabile propriilor resortisanti.

(3) Statele membre asigura, in aceleasi conditii de acces ca cele aplicabile resortisantilor statului membru care a acordat statutul, ingrijirea sanatatii corespunzatoare pentru beneficiarii statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara cu nevoi speciale, precum femeile insarcinate, persoanele cu handicap, persoanele care au fost victime ale torturii, violului sau altor forme grave de violenta morala, psihica sau sexuala sau minorii care au fost victime ale oricaror forme de abuz, neglijenta, exploatare, tortura, tratamente crude, inumane si degradante sau conflicte armate.
#PAGEBREAK#
Articolul 30

Minorii neinsotiti (1) De indata ce este posibil, dupa acordarea statutului de refugiat sau al statutului conferit prin protectie subsidiara, statele membre iau masurile necesare pentru a asigura reprezentarea minorilor neinsotiti printr-un tutore legal sau, daca este necesar, printr-un organism responsabil cu ingrijirea si bunastarea minorilor sau prin orice alta forma corespunzatoare de reprezentare, in special cea stabilita de legislatie sau printr-o hotarare judecatoreasca.

(2) Statele membre se asigura ca, la punerea in aplicare a prezentei directive, tutorele desemnat sau reprezentatul tin seama in mod adecvat de nevoile minorilor neinsotiti. Autoritatile competente evalueaza periodic situatia.

(3) Statele membre se asigura ca minorii neinsotiti sunt plasati:

(a) la rude adulte;

(b) intr-o familie gazda;

(c) in centre specializate in cazarea minorilor sau

(d) in alte locuri de cazare adaptate pentru minori.

In acest context, se tine seama de opinia copilului, in functie de varsta si maturitatea acestuia.

(4) In masura posibilului, fratii nu se separa, tinand seama de interesul superior al minorului in cauza si, in special, de varsta si maturitatea acestuia. In cazul minorilor neinsotiti, schimbarea locurilor de resedinta se limiteaza la minimum.

(5) Pentru a proteja interesul superior al minorului neinsotit, statele membre cauta familia acestuia de indata ce este posibil. In cazul in care ar fi amenintata viata sau integritatea fizica a unui minor sau a apropiatilor sai, in special in cazul in care au ramas in tara de origine, trebuie actionat astfel incat colectarea, prelucrarea si difuzarea informatiilor privind respectivele persoane sa fie confidentiale.

(6) Personalul responsabil pentru minorii neinsotiti trebuie sa aiba sau sa primeasca o formare profesionala corespunzatoare nevoilor acestora.

Articolul 31

Accesul la locuinta Statele membre se asigura ca beneficiarii statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara au acces la o locuinta in conditii similare celor de care beneficiaza resortisantii altor tari terte care au resedinta in mod legal pe teritoriul lor.

Articolul 32

Libertatea de circulatie in interiorul statului membru
Statele membre permit persoanelor care beneficiaza de statutul de refugiat sau de statutul conferit prin protectie subsidiara sa circule liber pe teritoriul lor, in aceleasi conditii si cu aceleasi restrictii ca cele prevazute pentru resortisantii altor tari terte care au resedinta in mod legal pe teritoriul lor.

Articolul 33

Accesul la facilitatile de integrare
(1) Pentru a facilita integrarea refugiatilor in societate, statele membre stabilesc programele de integrare pe care le considera necesare sau creeaza conditii prealabile care garanteaza accesul la astfel de programe.

(2) Atunci cand considera oportun, statele membre acorda beneficiarilor statutului conferit prin protectie subsidiara accesul la programe de integrare.

Articolul 34

Repatrierea Statele membre pot prevedea un ajutor in favoarea beneficiarilor statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protectie subsidiara care isi exprima dorinta de a fi repatriati.

CAPITOLUL VIII

COOPERARE ADMINISTRATIVA

Articolul 35

Cooperarea Statele membre numesc fiecare un punct de contact national, ale carui date de contact le transmit Comisiei, care le comunica celorlalte state membre.

Statele membre, in colaborare cu Comisia, adopta toate dispozitiile utile pentru a stabili cooperarea directa si schimbul de informatii intre autoritatile competente.

Articolul 36

Personalul

Statele membre se asigura ca autoritatile si celelalte organizatii care pun in aplicare prezenta directiva beneficiaza de formarea profesionala necesara si au obligatia de a respecta principiul confidentialitatii prevazut de dreptul intern in ceea ce priveste informatiile de care au cunostinta in cadrul serviciului lor.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL IX

DISPOZITII FINALE

Articolul 37

Rapoarte
(1) Pana la 10 aprilie 2008, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport privind punerea in aplicare a prezentei directive si, daca este cazul, propune modificarile necesare. Respectivele propuneri de modificari se refera cu prioritate la articolele 15, 26 si 33. Statele membre transmit Comisiei orice informatie utila pentru pregatirea respectivului raport pana la 10 octombrie 2007.

(2) Dupa prezentarea respectivului raport, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului, cel putin o data la cinci ani, un raport privind punerea in aplicare a prezentei directive.

Articolul 38

Transpunerea
(1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 10 octombrie 2006. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

Atunci cand statele membre adopta aceste acte, acestea contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele dispozitiilor de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 39

Intrarea in vigoare Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 40

Destinatari Prezenta directiva se adreseaza statelor membre, in conformitate cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.


Adoptata la Luxemburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Consiliu

Presedintele

M. McDowell

[1] JO C 51 E, 26.2.2002, p. 325.

[2] JO C 300 E, 11.12.2003, p. 25.

[3] JO C 221, 17.9.2002, p. 43.

[4] JO C 278, 14.11.2002, p. 44.

--------------------------------------------------