Potrivit Legii 441/2006, pentru modificarea si completarea Legii 31/1990 privind societatile comerciale, directorii societatilor pe actiuni nu pot incheia decat contracte de management cu societatile pe care le conduc, nemaiputand avea contracte de munca pe intreaga durata a mandatului.
Daniela Nicolara, Avocat colaboratorSCA Dragomir si Asociatii
Prin introducerea obligativitatii incetarii contractelor de munca ale directorilor societatilor pe actiuni, s-a urmarit transpunerea in dreptul societar din Romania a principiului OECD, potrivit caruia intre directori si societate trebuie sa existe raporturi contractuale de mandat, din care sa rezulte drepturi si obligatii reciproce pentru partile contractante. Astfel, in baza mecanismului contractual, actionarii pot controla mai usor comportamentul managerului care, daca nu este competent, poate fi mult mai rapid sanctionat. Impunerea acestui principiu in mediul de afaceri din Romania ar fi un aspect pozitiv, daca legislatia in vigoare ar crea premisele reale pentru implementarea acestei masuri. Din pacate insa, necorelarea modificarilor legale semnalate cu legislatia din alte domenii creeaza reale probleme unei categorii semnificative de directori.
In speta, legislatia privind regimul strainilor in Romania, desi modificata recent, nu este corelata cu legislatia privind societatile comerciale, ridicand semne de intrebare cu privire la modalitatea de prelungire a permisului de sedere in scop de munca, obtinut de un mare numar de directori ai societatilor pe actiuni din Romania. Ne referim aici la directorii cetateni straini avand cetatenia unui stat care nu este membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European si care au obtinut dreptul de sedere in Romania in baza contractului de munca pe care il incheiasera cu societatea. De la data incetarii contractului individual de munca al acestor directori si inlocuirii acestuia cu un contract de management, in conformitate cu noile prevederi ale legislatiei societatilor comerciale, dreptul lor de sedere pe teritoriul Romaniei a devenit lipsit de fundament legal, existenta unui contract de munca fiind principala cerinta pentru acordarea unei vize de lunga sedere in Romania pentru angajarea in munca.
Ce se intampla in prezent cu acesti directori? Pot ei sa continue sa-si exercite dreptul de sedere in Romania, si implicit atributiile de conducere a respectivelor societati pe actiuni, independent de schimbarile referitoare la tipul de contract pe care trebuie sa-l incheie cu societatea, astfel cum ar fi normal? La o atenta analiza a legislatiei privind regimul strainilor in Romania, raspunsul este mai degraba negativ, directorii aflati in aceasta situatie fiind pusi in imposibilitatea de a-si prelungi actualul permis de sedere, dar si in dificultate in ceea ce priveste obtinerea unui nou permis.
O noua viza, singura optiune
In ceea ce priveste prelungirea actualului permis de sedere, potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata recent, dreptul de sedere in Romania al cetatenilor straini se poate acorda sau prelungi doar pentru acelasi scop pentru care a fost acordata viza. Potrivit acelorasi prevederi legale, vizele de lunga sedere se acorda pentru unul dintre urmatoarele scopuri: desfasurarea de activitati economice, desfasurarea de activitati profesionale, desfasurarea de activitati comerciale, angajare in munca, studii, reintregirea familiei, activitati religioase sau umanitare, activitati de cercetare stiintifica, viza diplomatica si viza de serviciu, precum si pentru alte scopuri.
Viza pentru alte scopuri se acorda strainilor detasati, celor al caror acces pe piata muncii din Romania este reglementat prin acorduri bilaterale incheiate de Romania cu alte state, celor desemnati ca administratori ai unei societati comerciale, daca fac dovada ca indeplinesc in mod cumulativ anumite conditii, celor care urmeaza tratament medical de lunga durata si, in fine, celor care desfasoara alte activitati ce nu contravin legilor romane, daca isi justifica prezenta pe teritoriul Romaniei.
Prin urmare, in speta, respectivii directori ai societatilor pe actiuni pot sa-si prelungeasca dreptul de sedere in Romania doar daca isi continua raporturile de munca cu societatea pe care o conduc, ceea ce Legea societatilor comerciale le interzice expres. In concluzie, permisul de sedere obtinut de acesti directori pe baza contractului individual de munca nu poate fi prelungit.
Singura optiune care ramane directorilor aflati in aceasta situatie este sa incerce sa obtina o noua viza de lunga sedere in Romania, pe baza careia sa li se elibereze ulterior un nou permis de sedere.
Impas pentru directori si companii
Demersul de a obtine o alta viza decat cea in scop de munca prezinta, in mod evident, multiple dezavantaje, pe de o parte pentru directorii respectivi, care trebuie sa-si intocmeasca un nou dosar si sa astepte uneori luni intregi reglementarea dreptului lor de sedere in Romania, iar pe de alta parte pentru companie, aflata in situatia incerta de a nu sti daca va putea continua sa functioneze cu acelasi director general caruia i-a delegat atributii de conducere.
Din pacate, nici varianta obtinerii unui nou permis de sedere pe baza unei noi vize nu este o solutie pentru toti directorii cetateni straini, dat fiind ca scopul venirii lor in Romania - acela de a exercita functia de director al unei societati comerciale - nu se incadreaza intre cele prevazute expres de lege. In aceasta ipoteza, problema este aceea de a gasi „scopul“ legal al sederii acestor directori in Romania, avand in vedere ca ei nu mai pot invoca angajarea in munca.
Viza de lunga sedere pentru desfasurarea de activitati comerciale poate constitui o optiune pentru directorii cetateni straini care au atributii de conducere a unor societati comerciale persoane juridice romane numai in cazul in care acestia sunt si actionari la respectiva societate. Desi procedura de obtinere a unei astfel de vize este laborioasa, exista totusi o sansa pentru directorii cetateni straini, actionari ai societatii pe care o conduc, sa obtina ulterior un permis de sedere in Romania.
Mai complicata este ipoteza in care directorul cetatean strain nu are calitatea de asociat sau actionar la respectiva societate. Analizand prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 194/2002, scopul sederii acestui director in Romania nu se mai incadreaza intre cele prevazute expres de lege. Prin urmare, directorului aflat in aceasta situatie nu-i mai ramane decat optiunea de a incerca sa obtina o viza de lunga sedere „in alte scopuri“, aceasta viza putand fi acordata strainilor care desfasoara activitati ce nu contravin legii romane, daca isi justifica prezenta pe teritoriul Romaniei.
O interventie urgenta este necesara
Desi viza de lunga sedere „in alte scopuri“ ar trebui sa ofere o solutie legala tuturor strainilor care vin sa presteze o activitate legala in Romania, prin urmare si directorilor ramasi fara drept de sedere in Romania, se pare ca probabilitatea de a obtine o astfel de viza este scazuta, avand in vedere ca reprezentantii fostei Autoritati pentru Straini, actualmente Oficiul Roman pentru Imigrari, sustin ca vizele in alte scopuri se acorda preponderent strainilor detasati de companiile straine la o societate din Romania.
Prin urmare, dupa ultimele modificari aduse legislatiei societatilor comerciale, directorii societatilor pe actiuni din Romania, cetateni ai unui stat care nu este membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, se confrunta cu imposibilitatea de a sti daca mai beneficiaza sau nu de dreptul de sedere obtinut anterior acestor modificari si ce demersuri ar trebui sa faca pentru a intra in legalitate.
Facem precizarea ca prevederea legala referitoare la incheierea contractelor de management este aplicabila directorilor din societatile pe actiuni administrate in sistem unitar carora le-au fost delegate atributii de conducere a societatii, in conformitate cu art. 143 alin. 1 din Legea 31/ 1990. Orice alta persoana, indiferent de denumirea tehnica a postului ocupat in cadrul societatii, este exclusa de la aplicarea normelor Legii 31/1990 cu privire la directorii societatii pe actiuni si, prin urmare, nu se afla in situatia de a incerca sa-si raspunda la intrebarea: „Mai am sau nu dreptul de a-mi prelungi permisul de sedere in scop de munca? Si daca nu, ce fel de viza de lunga sedere pot obtine pentru a-mi putea exercita legal atributiile de manager?“.
In mod normal o solutie la aceasta problema ar trebui sa vina pe cale legislativa, printr-o reglementare a tipului de viza care sa se acorde directorilor societatilor pe actiuni, avand cetatenia unui stat care nu este membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European si care nu sunt actionari ai societatii pe care o conduc. Teoretic, o astfel de reglementare s-ar putea face printr-o modificare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 194/2002.
Ce le ramane de facut directorilor aflati in aceasta situatie pana la o noua modificare a prevederilor legale? Fie ca vor incerca sa obtina o viza in alte scopuri, fie ca vor gasi diverse artificii pentru incadrarea in conditiile cerute pentru alte tipuri de viza, fie ca vor renunta la functia de director pana la reglementarea cadrului legal, primele care vor avea de suferit vor fi societatile comerciale conduse de astfel de directori cetateni straini si mediul de afaceri din Romania. Concluzia care se impune este necesitatea unei urgente interventii a legiuitorului sau chiar a Oficiului Roman pentru Imigrari, in masura in care acesta poate extinde practica de acordare a vizelor in alte scopuri si directorilor societatilor pe actiuni cetateni straini.
Comentarii articol (0)