Directiva de apropiere a actelor cu privire la raspunderea pentru produsele cu defect

(85/374/CEE)

CONSILIUL COMUNITAȚII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, in special articolul 100,

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Adunarii [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [3],

intrucat este necesara apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la raspunderea producatorului pentru prejudiciile provocate de caracterul defectuos al produselor sale, deoarece neconcordantele existente intre legislatii pot denatura concurenta, pot afecta libera circulatie a marfurilor in cadrul pietei comune si pot determina un grad diferit de protectie a consumatorului impotriva prejudiciilor aduse sanatatii si bunurilor sale de un produs cu defecte;

intrucat raspunderea fara culpa a producatorului constituie singurul mijloc de solutionare adecvata a problemei, specifica unei epoci caracterizate de progres tehnologic si de o justa alocare a riscurilor inerente productiei tehnologice moderne;

intrucat raspunderea fara culpa se aplica numai bunurilor mobile care au fost produse industrial; intrucat, din aceasta cauza, trebuie exclusa raspunderea pentru produsele agricole si vanat, cu exceptia cazului in care aceste produse au fost supuse unei prelucrari cu caracter industrial care ar putea fi cauza defectelor produselor; intrucat raspunderea prevazuta de prezenta directiva ar trebui sa se aplice si pentru bunurile mobile utilizate in lucrarile de constructie de imobile sau incorporate in bunurile imobile;

intrucat protectia consumatorului impune ca toti producatorii implicati in procesul de productie sa fie trasi la raspundere, in masura in care produsul finit, o parte componenta a acestuia sau materia prima furnizata de ei a fost defecta; intrucat, din acelasi motiv, raspunderea ar trebui extinsa si in privinta importatorilor de produse in Comunitate, precum si in privinta persoanelor care se prezinta ca producatori prin marcarea numelui, marcii sau altui semn distinctiv sau care furnizeaza un produs al carui producator nu poate fi identificat;

intrucat, in situatii in care mai multe persoane sunt raspunzatoare de provocarea unui prejudiciu, protectia consumatorului prevede ca persoana prejudiciata sa poata cere repararea integrala a prejudiciului oricaruia dintre acestia;

intrucat, pentru a proteja bunastarea fizica si bunurile consumatorului, caracterul defectuos al unui produs nu ar trebui determinat pe baza necorespunderii produsului pentru utilizare, ci pe baza lipsei de siguranta la care populatia se poate astepta; intrucat siguranta este evaluata excluzand orice utilizare gresita a produsului care in aceste circumstante ar fi irationala;

intrucat o repartizare justa a riscurilor intre persoana prejudiciata si producator presupune ca acesta din urma sa fie absolvit de raspundere in cazul in care poate dovedi existenta unor imprejurari de exonerare;

intrucat protectia consumatorului impune ca raspunderea producatorului sa nu fie afectata de acte sau omisiuni ale altor persoane care au contribuit la provocarea prejudiciului; intrucat, cu toate acestea, culpa persoanei prejudiciate poate fi luata in considerare in vederea reducerii sau a eliminarii acestei raspunderi;

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
intrucat protectia consumatorului impune despagubirea in caz de deces si leziuni corporale, precum si despagubirea pentru daunele materiale; intrucat, cu toate acestea, aceasta despagubire trebuie limitata la obiectele de uz privat sau destinate consumului privat si trebuie supusa deducerii unui prag minim in suma fixa, pentru a evita un numar excesiv de litigii; intrucat prezenta directiva nu aduce atingere despagubirii prin pretium doloris si a altor daune morale prevazute de lege care se aplica de la caz la caz;

intrucat un termen de prescriere uniforma a actiunii in despagubiri trebuie sa fie atat in interesul persoanei prejudiciate, cat si al producatorului;

intrucat, in timp, produsele se uzeaza, normele de siguranta devin mai riguroase, iar stiinta si tehnologia progreseaza; intrucat, de aceea, nu ar fi echitabil ca producatorul sa fie raspunzator pentru o perioada nelimitata de defectele produselor sale; intrucat, asadar, raspunderea sa ar trebui sa inceteze dupa o perioada de timp rezonabila, fara a aduce atingere plangerilor deja inaintate;

intrucat, in scopul unei protectii eficace a consumatorului, nu ar trebui permisa nici o derogare prin clauza contractuala de la raspunderea producatorului fata de persoana prejudiciata;

intrucat, in conformitate cu sistemele juridice ale statelor membre, persoana prejudiciata poate avea dreptul la despagubire pe baza raspunderii contractuale sau pe baza unei raspunderi extracontractuale diferite de cea prevazuta de prezenta directiva; in masura in care servesc si la atingerea obiectivului de protectie eficace a consumatorilor, prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere acestor dispozitii; intrucat, in masura in care o protectie eficace a consumatorilor in sectorul produselor farmaceutice este deja asigurata intr-un stat membru printr-un regim special de raspundere, trebuie sa continue actiunile bazate pe acest regim;

intrucat, in masura in care raspunderea pentru daunele nucleare este supusa in toate statele membre unor dispozitii speciale adecvate, este posibila excluderea din domeniul de aplicare a prezentei directive a daunelor de acest tip;

intrucat, avand in vedere ca excluderea produselor agricole primare si a vanatului din domeniul de aplicare a prezentei directive poate fi perceputa in unele state membre, tinand seama de ceea ce se asteapta de la protectia consumatorului, ca o restrictie nejustificata a acestei protectii, ar trebui ca un stat membru sa poata extinda raspunderea si pentru aceste produse;

intrucat, din motive similare, posibilitatea oferita unui producator de a fi exonerat de raspundere in cazul in care dovedeste ca stadiul cunostintelor stiintifice si tehnice din momentul punerii in circulatie a produsului nu permitea depistarea defectului, poate fi perceputa in unele state membre ca o restrictie nejustificata a protectiei consumatorilor; intrucat, asadar, ar trebui sa fie posibil ca un stat membru sa isi mentina in legislatia proprie sau sa prevada intr-o noua legislatie inadmisibilitatea unei astfel de circumstante exoneratoare; intrucat, in cazul unei noi legislatii, recurgerea la aceasta derogare trebuie, cu toate acestea, sa fie subordonata unei proceduri comunitare suspensive, pentru a mari, pe cat posibil, intr-un mod uniform, gradul de protectie a Comunitatii;

intrucat, tinand seama de traditiile juridice ale majoritatii statelor membre, nu este adecvat sa se stabileasca un plafon financiar pentru raspunderea producatorului, independent de culpa sa; intrucat, cu toate acestea, in masura in care exista traditii diferite, se poate admite ca un stat membru sa deroge de la principiul raspunderii nelimitate, indicand o limita a raspunderii ale a producatorului pentru prejudiciul cauzat de moartea sau leziunile corporale provocate de produse identice care prezinta acelasi defect, cu conditia ca aceasta limita sa fie stabilita la un nivel suficient de ridicat pentru a garanta o protectie adecvata a consumatorilor si functionarea corecta a pietei comune;

intrucat armonizarea care rezulta din prezenta directiva nu poate fi deplina in prezent, dar deschide drumul spre o armonizare sporita; intrucat, asadar, Consiliul trebuie sa primeasca la intervale regulate rapoarte ale Comisiei privind aplicarea prezentei directive, insotite, dupa caz, de propuneri adecvate;

intrucat este deosebit de important sa se efectueze o reexaminare a dispozitiilor prezentei directive privind derogarile admise pentru statele membre, la expirarea unei perioade suficient de lungi pentru a putea dobandi experienta practica asupra efectelor acestor derogari referitoare la protectia consumatorilor si la functionarea pietei comune,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
#PAGEBREAK#
Articolul 1

Producatorul este raspunzator pentru prejudiciul cauzat de un defect al produsului sau.

Articolul 2

In conformitate cu prezenta directiva, "produs" inseamna orice bun mobil, cu exceptia produselor agricole primare si a vanatului, chiar in cazul in care sunt incorporate intr-un alt bun mobil sau imobil. "Produse agricole primare" reprezinta produsele solului, de crescatorie de animale si cele pescaresti, cu exceptia produselor care au fost supuse unei prime prelucrari. Termenul "produs" se refera si la electricitate.

Articolul 3

(1) "Producator" reprezinta fabricantul unui produs finit, producatorul oricarei materii prime sau fabricantul unei parti componente, precum si pe orice persoana care, aplicandu-si numele, marca sau alt semn distinctiv pe produs, se prezinta drept producatorul acestuia.

(2) Fara a aduce atingere raspunderii producatorului, orice persoana care importa un produs in Comunitate, in scopul vanzarii, locatiunii, leasing-ului sau altei forme de distributie in cadrul activitatii sale comerciale, este considerat producator, in intelesul prezentei directive si este raspunzator ca producator.

(3) Atunci cand nu poate fi identificat producatorul produsului, orice furnizor este considerat drept producator, cu exceptia cazului in care acesta comunica persoanei prejudiciate, in termen util, identitatea producatorului sau a persoanei care i-a furnizat produsul. Aceleasi norme se aplica in cazul unui produs importat, in cazul in care pe acesta nu este indicata identitatea importatorului mentionat la alineatul (2), chiar in cazul in care numele producatorului este indicat.

Articolul 4

Partea prejudiciata trebuie sa faca proba prejudiciului, defectului si relatiei cauzale dintre defect si prejudiciu.

Articolul 5

In cazul in care, ca urmare a dispozitiilor prezentei directive, doua sau mai multe persoane sunt raspunzatoare pentru acelasi prejudiciu, raspunderea lor este solidara, fara a aduce atingere dispozitiilor de drept intern cu privire la actiunea in regres.

Articolul 6

(1) Un produs are defecte atunci cand nu ofera siguranta la care o persoana se poate astepta, tinand seama de toate imprejurarile, printre care:

(a) prezentarea produsului;

(b) utilizarea careia ii este destinata in mod rational produsul;

(c) momentul punerii in circulatie a produsului.

(2) Un produs nu poate fi considerat defect pentru simplul motiv ca un produs mai bun a fost pus in circulatie ulterior.

Articolul 7

Producatorul nu este raspunzator, in conformitate cu prezenta directiva, in cazul in care dovedeste ca:

(a) nu a pus produsul in circulatie;

(b) tinand seama de imprejurari, este probabil ca defectul care a provocat prejudiciul sa nu fi existat atunci cand producatorul a pus in circulatie produsul sau ca respectivul defect a aparut de indata dupa punerea lui in circulatie sau

(c) nu a fabricat produsul nici pentru vanzare sau pentru orice alta forma de distributie cu scop economic, nici nu l-a fabricat sau distribuit in cadrul activitatii sale profesionale sau

(d) defectul se datoreaza conformitatii produsului cu normele imperative emise de autoritatile publice sau

(e) stadiul cunostintelor stiintifice si tehnice in momentul punerii in circulatie a produsului nu permitea descoperirea existentei defectului sau

(f) in cazul producatorului unei parti componente, defectul este datorat conceptiei produsului in care a fost incorporata partea componenta sau instructiunilor date de fabricantul produsului.
#PAGEBREAK#
Articolul 8

(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor legislatiei interne referitoare la actiunea in regres, raspunderea producatorului nu trebuie redusa atunci cand prejudiciul este provocat atat de un defect al produsului, cat si de actele sau omisiunea unei terte parti.

(2) Raspunderea producatorului poate fi redusa sau suspendata, tinand seama de toate imprejurarile, atunci cand prejudiciul este provocat atat de un defect al produsului, cat si din vina persoanei prejudiciate sau a oricarei persoane pentru care raspunde persoana prejudiciata.

Articolul 9

In sensul articolului 1, "prejudiciu" reprezinta:

(a) prejudiciul cauzat prin deces sau leziuni corporale;

(b) prejudiciul sau distrugerea oricarui bun, altul decat produsul cu defecte, cu un prag minim de 500 ECU, cu conditia ca bunul:

(i) sa fie in mod normal destinat utilizarii sau consumului privat si

(ii) sa fie utilizat de persoana prejudiciata mai ales pentru uz propriu sau pentru consum privat.

Prezentul articol nu aduce atingere dispozitiilor de drept intern privind daunele morale.

Articolul 10

(1) Statele membre prevad in legislatia lor ca actiunea in despagubiri prevazuta de prezenta directiva sa se prescrise dupa trei ani. Prescriptia incepe sa curga de la data la care reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca prejudiciul, defectul sau identitatea producatorului.

(2) Prezenta directiva nu aduce atingere legislatiei statelor membre care reglementeaza suspendarea sau intreruperea prescriptiei.

Articolul 11

Statele membre prevad in legislatia lor ca drepturile conferite persoanei prejudiciate in temeiul prezentei directive se sting la expirarea unui termen de zece ani de la data la care producatorul a pus in circulatie produsul care a provocat prejudicii, cu exceptia cazului in care persoana prejudiciata a initiat, in aceasta perioada, o procedura judiciara impotriva producatorului.

Articolul 12

Raspunderea producatorului, care decurge din prezenta directiva, nu poate fi limitata sau exclusa, in ceea ce priveste persoana prejudiciata, de o clauza care sa ii limiteze raspunderea sau sa il exonereze de raspundere.

Articolul 13

Prezenta directiva nu aduce atingere drepturilor pe care persoana prejudiciata le poate exercita in conformitate cu normele din legislatia privind raspunderea contractuala sau extracontractuala sau pe baza unui regim special de raspundere existent la data notificarii directivei.

Articolul 14

Prezenta directiva nu se aplica prejudiciilor cauzate de accidentele nucleare reglementate de conventii internationale ratificate de statele membre.

Articolul 15

(1) Fiecare stat membru poate:

(a) prin derogare de la articolul 2, sa prevada in legislatia sa ca, in sensul articolului 1 din prezenta directiva, "produs" reprezinta si produsele agricole primare si vanatul;

(b) prin derogare de la articolul 7 litera (e), sa mentina sau, sub rezerva procedurii mentionate la alineatul (2) din prezentul articol, sa prevada in legislatia sa ca producatorul este raspunzator, chiar in cazul in care dovedeste ca stadiul cunostintelor stiintifice si tehnice din momentul in care a pus in circulatie produsul nu permitea descoperirea existentei defectului.

(2) Un stat membru care doreste sa introduca masura prevazuta la alineatul (1) litera (b) comunica Comisiei textul masurii propuse. Comisia informeaza celelalte state membre despre aceasta.

Statul membru interesat suspenda temporar masura propusa pentru o perioada de noua luni de la informarea Comisiei, cu conditia ca, intre timp, Comisia sa nu fi prezentat Consiliului o propunere de modificare a prezentei directive cu privire la materialul avut in vedere. Cu toate acestea, in cazul in care in interval de trei luni de la primirea informatiei mentionate, Comisia nu comunica statului membru interesat intentia de a prezenta o astfel de propunere Consiliului, respectivul stat membru poate adopta de indata masura prevazuta.

In cazul in care Comisia prezinta Consiliului propunerea de modificare a respectivei directive in intervalul de noua luni mentionat, statul membru respectiv suspenda temporar masura prevazuta pentru o perioada de inca optsprezece luni, cu incepere de la data prezentarii propunerii.

(3) In termen de zece ani de la data notificarii prezentei directive, Comisia inainteaza Consiliului un raport privind efectele hotararilor judecatoresti asupra protectiei consumatorului si functionarii pietei comune, cu privire la aplicarea articolului 7 litera (e) si a alineatului (1) litera (b) din prezentul articol. Pe baza acestui raport, Consiliul, hotarand la propunerea Comisiei, in temeiul articolului 100 din tratat, decide asupra abrogarii articolului 7 litera (e).
#PAGEBREAK#
Articolul 16

(1) Fiecare stat membru poate stabili ca raspunderea totala a producatorului pentru prejudiciile constand in deces sau leziuni corporale, provocate de produse identice care au acelasi defect, se limiteaza la o suma care nu poate fi mai mica de 70 milioane ECU.

(2) In termen de zece ani de la data notificarii prezentei directive, Comisia inainteaza Consiliului un raport privind efectele asupra protectiei consumatorilor si functionarii pietei comune ale punerii in aplicare a limitei financiare privind raspunderea statelor membre care au uzat de posibilitatea prevazuta la alineatul (1). Pe baza acestui raport, Consiliul, hotarand la propunerea Comisiei, in temeiul articolului 100 din tratat, decide asupra abrogarii alineatului (1).

Articolul 17

Prezenta directiva nu se aplica produselor puse in circulatie inainte de data intrarii in vigoare a dispozitiilor prevazute de articolul 19.

Articolul 18

(1) In sensul prezentei directive, ECU este definit de Regulamentul (CEE) nr. 3180/78 [4], astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 2626/84 [5]. Echivalentul in moneda nationala este initial cel calculat la rata aplicabila la data adoptarii prezentei directive.

(2) Din cinci in cinci ani, Consiliul, hotarand la propunerea Comisiei, examineaza si, dupa caz, revizuieste sumele prevazute de prezenta directiva, tinand seama de tendintele economice si monetare din Comunitate.

Articolul 19

(1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive in termen de trei ani de la data notificarii acesteia. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta [6].

(2) Procedura mentionata la articolul 15 alineatul (2) se aplica incepand cu data notificarii prezentei directive.

Articolul 20

Comisiei ii sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta ulterior in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 21

Din cinci in cinci ani, Comisia prezinta Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive si, dupa caz, inainteaza propuneri corespunzatoare.

Articolul 22

Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 25 iulie 1985.

Pentru Consiliu

Presedintele

J. Poos

[1] JO C 241, 14.10.1976, p. 9, si JO C 271, 26.10.1979, p. 3.

[2] JO C 127, 21.5.1979, p. 61.

[3] JO C 114, 7.5.1979, p. 15.

[4] JO L 379, 30.12.1978, p. 1.

[5] JO L 247, 16.9.1984, p. 1.

[6] Prezenta directiva a fost notificata statelor membre la 30 iulie 1985.

--------------------------------------------------