Directiva 2000/78/CE - egalitatea de tratament in privinta incadrarii in munca si a ocuparii fortei de munca

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si, in special, articolul 13 al acestuia,

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Parlamentului European [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [3],

avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [4],

intrucat:

(1) In conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, Uniunea Europeana se bazeaza pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si pe principiul statului de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre, si respecta drepturile fundamentale, garantate de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum rezulta acestea din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar.

(2) Principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei este bine stabilit intr-un ansamblu important de acte ale dreptului comunitar si, in special, in Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in ceea ce priveste accesul la incadrare in munca, formare si promovare profesionala si conditiile de munca [5].

(3) In aplicarea principiului egalitatii de tratament, Comunitatea urmareste, in conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, sa elimine inegalitatile si sa promoveze egalitatea intre barbati si femei, in special dat fiind ca femeile sunt adesea victime ale multiplelor discriminari.

(4) Dreptul fiecarei persoane la egalitate in fata legii si la protectie impotriva discriminarii constituie un drept universal recunoscut prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului, prin Conventia Organizatiei Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei, prin pactele Organizatiei Natiunilor Unite privind drepturile civile si politice si, respectiv drepturile economice, sociale si culturale si prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnate de toate statele membre; Conventia nr. 111 a Organizatiei Internationale a Muncii interzice discriminarea in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca.

(5) Este important sa se respecte aceste drepturi si libertati fundamentale; prezenta directiva nu aduce atingere libertatii de asociere si dreptului oricarei persoane de a infiinta, impreuna cu alte persoane, sindicate si de a deveni membru al acestora pentru apararea intereselor sale.

(6) Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor recunoaste importanta combaterii discriminarilor sub toate formele, inclusiv necesitatea luarii de masuri corespunzatoare in favoarea integrarii sociale si economice a persoanelor in varsta si a persoanelor cu handicap.

(7) Tratatul de instituire a Comunitatii Europene numara printre obiectivele sale promovarea coordonarii politicilor de ocupare a fortei de munca de catre statele membre; in acest scop, un nou capitol privind ocuparea fortei de munca a fost integrat in Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in vederea elaborarii unei strategii coordonate de ocupare a fortei de munca si, in special, in vederea promovarii unei maini de lucru calificate, formate si capabile de adaptare.

(8) Liniile directoare pentru ocuparea fortei de munca in 2000, aprobate de Consiliul European de la Helsinki la 10 si 11 decembrie 1999, subliniaza necesitatea de a promova o piata a muncii favorabila integrarii sociale, formuland un ansamblu coerent de politici destinate combaterii discriminarii fata de unele grupuri de persoane, cum ar fi persoanele cu handicap; se subliniaza, deopotriva, necesitatea de a acorda o atentie deosebita sprijinirii lucratorilor in varsta, pentru ca acestia sa se implice mai mult in viata profesionala.

(9) Incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca reprezinta elementele esentiale care creeaza premisele garantarii sanselor egale pentru toti si contribuie intr-o mare masura la deplina participare a cetatenilor la viata economica, culturala si sociala, precum si la dezvoltarea personala.

(10) Consiliul adopta, la 29 iunie 2000, Directiva 2000/43/CE de aplicare a principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de origine rasiala sau etnica [6], care asigura deja protectia impotriva unor asemenea discriminari in domeniul incadrarii in munca si al ocuparii fortei de munca.

(11) Discriminarea pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala poate compromite realizarea obiectivelor Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, cum ar fi: un nivel al ocuparii fortei de munca si de protectie sociala ridicat, cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii, coeziunea economica si sociala, solidaritatea si libera circulatie a persoanelor.

(12) In acest scop, orice discriminare directa sau indirecta pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala in domenii reglementate de prezenta directiva trebuie sa fie interzisa in Comunitate; interdictia acestui tip de discriminare trebuie sa se aplice, de asemenea, resortisantilor din tari terte, dar nu vizeaza diferentele de tratament bazate pe cetatenie si nu aduce atingere dispozitiilor privind intrarea si sederea resortisantilor din tari terte si accesul lor la incadrare in munca si ocuparea fortei de munca.

(13) Prezenta directiva nu se aplica regimurilor de securitate sociala si de protectie sociala ale caror avantaje nu sunt asimilate unei remuneratii in sensul atribuit acestui termen in aplicarea articolului 141 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si nici platilor de orice natura efectuate de catre stat, care au ca obiectiv accesul la incadrare in munca sau mentinerea lucratorilor in functie.

(14) Prezenta directiva nu aduce atingere dispozitiilor nationale de stabilire a varstei de pensionare.

(15) Aprecierea faptelor care permit presupunerea existentei unei discriminari directe sau indirecte apartine instantei juridice nationale sau unei alte instante competente, in conformitate cu dreptul national sau cu practicile nationale, care pot sa prevada, in special, ca discriminarea indirecta poate fi stabilita prin toate mijloacele, inclusiv pe baza de date statistice.

(16) Aplicarea unor masuri care tin cont de nevoile persoanelor cu handicap la locul de munca indeplineste un rol major in combaterea discriminarilor pe motive de handicap.

(17) Prezenta directiva nu impune ca o persoana care nu este nici competenta, nici capabila si nici disponibila sa indeplineasca functiile esentiale corespunzatoare postului sau sa urmeze anumite cursuri de formare, sa fie recrutata, promovata sau sa ramana in functie, sau sa i se interzica o formare, fara a aduce atingere obligatiei de a prevedea adaptari corespunzatoare pentru persoanele cu handicap.

(18) Prezenta directiva nu poate avea ca efect constrangerea fortelor armate, a serviciilor de politie, a penitenciarelor sau a fortelor de securitate sa angajeze sau sa mentina in functie persoanele care nu poseda capacitatile necesare pentru a indeplini ansamblul de functii pe care ar putea fi solicitate sa le exercite, avand in vedere obiectivul legitim de mentinere a caracterului operational al acestor servicii.

(19) De asemenea, pentru ca statele membre sa poata continua mentinerea capacitatii fortelor lor armate, acestea pot opta sa aplice sau nu dispozitiile prezentei directive cu privire la handicap si varsta tuturor sau numai a unora dintre cei care intra in fortele armate; statele membre care exercita aceasta optiune trebuie sa defineasca domeniul de aplicare al acestei derogari.

(20) Trebuie prevazute masuri corespunzatoare, adica masuri eficiente si practice destinate amenajarii locului de munca in functie de handicap, de exemplu prin amenajarea localurilor sau adaptarea echipamentelor, ritmului de lucru, repartizarii sarcinilor sau a ofertei de mijloace de formare sau de incadrare.

(21) Pentru a stabili daca masurile in cauza genereaza costuri disproportionate, trebuie sa se tina seama, in special, de costurile financiare si de alta natura pe care le implica, de dimensiunea si de resursele financiare ale organizatiei sau intreprinderii si de posibilitatea de a obtine fonduri publice sau orice alte ajutoare.

(22) Prezenta directiva nu aduce atingere legislatiilor nationale privind starea civila si nici prestatiilor care decurg din aceasta.

(23) In imprejurari foarte limitate, un tratament diferentiat poate fi justificat atunci cand o caracteristica legata de religie sau de convingeri, de un handicap, de varsta sau de orientare sexuala constituie o cerinta profesionala esentiala si determinanta, in masura in care obiectivul este legitim, iar cerinta proportionata. Aceste imprejurari trebuie sa fie mentionate in informatiile furnizate de statele membre Comisiei.

(24) Uniunea Europeana a recunoscut explicit in Declaratia nr. 11 privind statutul bisericilor si organizatiilor neconfesionale, anexata la Actul final al Tratatului de la Amsterdam, ca respecta si nu aduce atingere statutului de care beneficiaza, in temeiul dreptului national, bisericile si asociatiile sau comunitatile religioase in statele membre si ca respecta, de asemenea, statutul organizatiilor filosofice si neconfesionale; din aceasta perspectiva, statele membre pot mentine sau prevedea dispozitii specifice cu privire la cerintele profesionale esentiale, legitime si justificate care pot fi necesare pentru exercitarea unei activitati profesionale.

(25) Interzicerea discriminarilor pe criterii de varsta constituie un element esential pentru atingerea obiectivelor stabilite in liniile directoare privind ocuparea fortei de munca si incurajarea diversitatii la incadrarea in munca; cu toate acestea, diferentele de tratament legate de varsta pot fi justificate in anumite imprejurari si necesita dispozitii specifice care pot varia in functie de situatia statelor membre; este asadar esential sa se faca distinctie intre diferentele de tratament care sunt justificate, indeosebi prin obiective legitime de politica a ocuparii fortei de munca, a pietei muncii si a formarii profesionale, si discriminarile care trebuie sa fie interzise.

(26) Interzicerea discriminarii trebuie sa se faca fara a aduce atingere mentinerii sau adoptarii de masuri destinate prevenirii sau compensarii dezavantajelor unui grup de persoane de o anumita religie sau convingeri, cu un anumit handicap, de o anumita varsta sau orientare sexuala, iar aceste masuri pot autoriza existenta unor organizatii formate din persoane de o anumita religie sau cu anumite convingeri, cu un anumit handicap, de o anumita varsta sau orientare sexuala, atunci cand obiectul lor principal este promovarea unor nevoi specifice acestor persoane.

(27) Consiliul, in Recomandarea 86/379/CEE din 24 iulie 1986 privind incadrarea in munca a persoanelor cu handicap din cadrul Comunitatii [7], a stabilit un cadru de orientare care enumera exemple de actiuni pozitive destinate promovarii incadrarii in munca si formarii persoanelor cu handicap, iar in Rezolutia din 17 iunie 1999 privind sansele egale in materie de incadrare in munca pentru persoanele cu handicap [8], a afirmat importanta de a acorda o atentie deosebita in special recrutarii, mentinerii in functie, formarii si invatarii permanente a persoanelor cu handicap.

(28) Prezenta directiva stabileste cerintele minime care dau statelor membre posibilitatea de a adopta sau de a mentine dispozitii mai favorabile; punerea in aplicare a prezentei directive nu poate justifica un regres in raport cu situatia existenta in fiecare stat membru.

(29) Persoanele care au facut obiectul unei discriminari pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala trebuie sa dispuna de mijloace de protectie juridica adecvate; pentru a asigura un nivel de protectie mai eficient, asociatiile sau persoanele juridice trebuie, de asemenea, sa fie abilitate sa initieze o procedura, conform modalitatilor stabilite de statele membre, in numele sau in sprijinul unei victime, fara a aduce atingere normelor de procedura nationale privind reprezentarea si apararea in instanta.

(30) Punerea in aplicare efectiva a principiului egalitatii necesita protectie juridica adecvata impotriva represaliilor.

(31) Adaptarea normelor privind sarcina probei se impune de indata ce exista o prezumtie de discriminare si, in cazul in care aceasta situatie se verifica, aplicarea efectiva a principiului egalitatii impune ca sarcina probei sa revina partii parate; cu toate acestea, paratul nu are posibilitatea sa foloseasca drept proba dovada ca partea reclamanta apartine unei anumite religii, are anumite convingeri, prezinta un anumit handicap, are o anumita varsta sau orientare sexuala.

(32) Statele membre pot sa nu aplice normele privind sarcina probei procedurilor in care instrumentarea faptelor revine tribunalului sau instantei competente; procedurile in cauza sunt cele in care partea reclamanta este scutita de probarea faptelor a caror anchetare revine jurisdictiei sau instantei competente.

(33) Statele membre trebuie sa incurajeze dialogul intre partenerii sociali, precum si, in cadrul practicilor nationale, cu organizatiile neguvernamentale, pentru a discuta diferite forme de discriminare la locul de munca si a le combate.

(34) Nevoia de a promova pacea si reconcilierea intre principalele comunitati ale Irlandei de Nord necesita inserarea unor dispozitii speciale in prezenta directiva.

(35) Statele membre trebuie sa aplice sanctiuni efective, proportionale si descurajante, aplicabile in caz de nerespectare a obligatiilor ce decurg din prezenta directiva.

(36) Statele membre pot sa incredinteze partenerilor sociali, la cererea lor, punerea in aplicare a prezentei directive, in ceea ce priveste dispozitiile referitoare la conventii colective, cu conditia de a adopta toate dispozitiile necesare care le permit sa fie in orice moment in masura sa garanteze rezultatele impuse de prezenta directiva.

(37) In conformitate cu principiul subsidiaritatii enuntat de articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, obiectivul prezentei directive, si anume crearea, in cadrul Comunitatii, a unui camp de actiune in ceea ce priveste egalitatea in materie de incadrare in munca si ocupare a fortei de munca, nu poate fi realizat in mod suficient de catre statele membre si, prin urmare, in functie de dimensiunile si efectele actiunii, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar; in conformitate cu principiul proportionalitatii, enuntat in articolul mentionat, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv, 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I

DISPOZITII GENERALE

Articolul 1

Obiectivul 

Prezenta directiva are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminarii pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala, in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, in vederea punerii in aplicare, in statele membre, a principiului egalitatii de tratament.

Articolul 2

Conceptul de discriminare 

(1) In sensul prezentei directive, prin principiul egalitatii de tratament se intelege absenta oricarei discriminari directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele mentionate la articolul 1.

(2) In sensul alineatului (1):

(a) o discriminare directa se produce atunci cand o persoana este tratata intr-un mod mai putin favorabil decat este, a fost sau va fi tratata intr-o situatie asemanatoare o alta persoana, pe baza unuia dintre motivele mentionate la articolul 1;

(b) o discriminare indirecta se produce atunci cand o dispozitie, un criteriu sau o practica aparent neutra poate avea drept consecinta un dezavantaj special pentru persoane de o anumita religie sau cu anumite convingeri, cu un anumit handicap, de o anumita varsta sau de o anumita orientare sexuala, in raport cu alta persoana, cu exceptia cazului in care:

(i) aceasta dispozitie, acest criteriu sau aceasta practica este obiectiv justificata de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv nu sunt adecvate si necesare sau

(ii) in cazul persoanelor cu un anumit handicap, angajatorul sau oricare persoana sau organizatie care intra sub incidenta prezentei directive, are obligatia, in temeiul legislatiei nationale, sa ia masuri adecvate in conformitate cu principiile prevazute la articolul 5, cu scopul de a elimina dezavantajele care rezulta din aceasta dispozitie, acest criteriu sau aceasta practica.

(3) Hartuirea este considerata o forma de discriminare, in sensul alineatului (1), atunci cand se manifesta un comportament indezirabil legat de unul din motivele prevazute la articolul 1, care are ca obiectiv sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. In acest context, notiunea de hartuire poate fi definita in conformitate cu legislatiile si practicile nationale ale statelor membre.

(4) Orice comportament constand in a ordona cuiva sa practice o discriminare impotriva unor persoane pentru unul din motivele prevazute in articolul 1 este considerat discriminare in sensul alineatului (1).

(5) Prezenta directiva nu aduce atingere masurilor prevazute de legislatia nationala care, intr-o societate democratica, sunt necesare pentru securitatea publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor penale, protectia sanatatii publice si protectia drepturilor si libertatilor semenilor.

Articolul 3

Domeniul de aplicare 
(1) In limitele competentelor conferite Comunitatii, prezenta directiva se aplica tuturor persoanelor, atat in sectorul public, cat si in cel privat, inclusiv organismelor publice, in ceea ce priveste:

(a) conditiile de acces la incadrare in munca, la activitati nesalariate sau la munca, inclusiv criteriile de selectie si conditiile de recrutare, oricare ar fi ramura de activitate si la toate nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv in materie de promovare;

(b) accesul la toate tipurile si la toate nivelurile de orientare si de formare profesionala, de perfectionare si de recalificare, inclusiv dobandirea unei experiente practice;

(c) conditiile de incadrare si de munca, inclusiv conditiile de concediere si de remunerare;

(d) afilierea la si angajarea intr-o organizatie a lucratorilor sau patronatului, sau orice organizatie ai carei membri exercita o anumita profesie, inclusiv avantajele obtinute de acest tip de organizatie.

(2) Prezenta directiva nu se refera la tratamentul diferentiat bazat pe cetatenie si nu aduce atingere dispozitiilor si conditiilor privind admiterea si sederea resortisantilor din tari terte si a persoanelor apatride pe teritoriul statelor membre si orice tratament legat de statul juridic al resortisantilor din tari terte si al persoanelor apatride in cauza.

(3) Prezenta directiva nu se aplica platilor de orice natura efectuate de regimurile publice sau asimilate, inclusiv de regimurile publice de securitate sociala sau de protectie sociala.

(4) Statele membre pot prevedea ca prezenta directiva sa nu se aplice fortelor armate in ceea ce priveste discriminarile pe motive de handicap si varsta.

Articolul 4

Cerinte profesionale 

(1) Fara a aduce atingere articolului 2 alineatele (1) si (2), statele membre pot sa prevada ca un tratament diferentiat bazat pe o caracteristica legata de unul dintre motivele prevazute la articolul 1 nu constituie o discriminare atunci cand, avand in vedere natura unei activitati profesionale sau conditiile de exercitare a acesteia, caracteristica in cauza constituie o cerinta profesionala esentiala si determinanta, astfel incat obiectivul sa fie legitim, iar cerinta sa fie proportionala.

(2) Statele membre pot mentine in legislatia lor nationala in vigoare la data adoptarii prezentei directive sau pot prevedea intr-o legislatie viitoare, care preia practicile nationale existente la data adoptarii prezentei directive, dispozitii in temeiul carora, in cazul activitatilor profesionale ale bisericilor si ale altor organizatii publice sau private a caror etica este bazata pe religie sau convingeri, un tratament diferentiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane nu constituie o discriminare atunci cand, prin natura acestor activitati sau prin contextul in care sunt exercitate, religia sau convingerile constituie o cerinta profesionala esentiala, legitima si justificata in privinta eticii organizatiei. Acest tratament diferentiat trebuie exercitat cu respectarea dispozitiilor si principiilor constitutionale ale statelor membre, precum si a principiilor generale de drept comunitar, si nu poate justifica o discriminare bazata pe un alt motiv.

Cu conditia ca dispozitiile sa fie respectate in restul situatiilor, prezenta directiva, fara a aduce atingere dreptului bisericilor si al altor organizatii publice sau private a caror etica este bazata pe religie sau convingeri, actionand in conformitate cu dispozitiile constitutionale si legislative nationale, poate impune personalului care lucreaza pentru ele o atitudine de buna-credinta si de loialitate fata de etica organizatiei.

Articolul 5

Amenajari corespunzatoare pentru persoanele cu handicap 
In scopul garantarii respectarii principiului egalitatii de tratament fata de persoanele cu handicap, sunt prevazute amenajari corespunzatoare. Aceasta inseamna ca angajatorul ia masuri corespunzatoare, in functie de nevoi, intr-o situatie concreta, pentru a permite unei persoane cu handicap sa aiba acces la un loc de munca, sa il exercite sau sa avanseze, sau sa aiba acces la formare, cu conditia ca aceste masuri sa nu presupuna o sarcina disproportionata pentru angajator. Aceasta sarcina nu este disproportionata atunci cand este compensata in mod suficient prin masuri existente in cadrul politicii statului membru in cauza in favoarea persoanelor cu handicap.

Articolul 6

Justificarea unui tratament diferentiat pe motive de varsta 
(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea ca un tratament diferentiat pe motive de varsta nu constituie o discriminare atunci cand este justificat in mod obiectiv si rezonabil, in cadrul dreptului national, de un obiectiv legitim, in special de obiective legitime de politica a ocuparii fortei de munca, a pietei muncii si a formarii profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzatoare si necesare.

Tratamentul diferentiat se poate referi in special la:

(a) aplicarea unor conditii speciale de acces la un loc de munca si la formarea profesionala, de incadrare si de munca, inclusiv a conditiilor de concediere si de remunerare, pentru tineri, lucratori in varsta si pentru cei care au persoane in intretinere, pentru a favoriza integrarea lor profesionala sau pentru a le asigura protectia;

(b) stabilirea unor conditii minime de varsta, de experienta profesionala sau de vechime in munca, pentru accesul la incadrare in munca sau pentru anumite avantaje legate de incadrarea in munca;

(c) stabilirea unei varste maxime pentru incadrare, bazata pe formarea necesara pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de incadrare rezonabile inaintea pensionarii.

(2) Fara a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre pot sa prevada ca nu constituie discriminare luarea in considerare a criteriului varstei la stabilirea, pentru regimurile profesionale de securitate sociala, a unei varste pentru aderare sau admitere la prestatiile de pensie sau invaliditate, inclusiv la fixarea, pentru aceste regimuri, a unor varste diferite pentru lucratori sau pentru categorii de lucratori si la utilizarea, in cadrul acestor regimuri, a criteriilor de varsta in calculele actuariale, cu conditia ca acestea sa nu se traduca prin discriminari pe motive de sex.

Articolul 7

Actiune pozitiva si masuri specifice 
(1) Pentru a se asigura deplina egalitate in viata profesionala, principiul egalitatii de tratament nu impiedica nici un stat membru sa mentina sau sa adopte masuri specifice destinate a preveni sau compensa dezavantajele legate de unul din motivele prevazute la articolul 1.

(2) In ceea ce priveste persoanele cu handicap, principiul egalitatii de tratament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a mentine sau de a adopta dispozitii privind protectia sanatatii si a securitatii la locul de munca si nici masurilor privind crearea sau mentinerea de dispozitii sau de facilitati in vederea salvgardarii sau incurajarii integrarii acestora in campul muncii.
#PAGEBREAK#

Articolul 8

Cerinte minime
 
(1) Statele membre pot adopta sau mentine dispozitii mai favorabile respectarii principiului egalitatii decat cele prevazute in prezenta directiva.

(2) Aplicarea prezentei directive nu poate in nici un caz sa constituie un motiv de diminuare a nivelului protectiei impotriva discriminarii deja acordate de statele membre in domeniile reglementate de prezenta directiva.

CAPITOLUL II

CAI DE RECURS SI APLICAREA DREPTULUI

Articolul 9

Apararea drepturilor 


(1) Statele membre asigura ca procedurile judiciare si administrative, inclusiv proceduri de conciliere, daca este necesar, care reglementeaza respectarea obligatiilor care decurg din prezenta directiva, sa fie accesibile tuturor persoanelor care se considera lezate prin nerespectarea fata de ei a principiului egalitatii de tratament, chiar dupa ce au incetat relatiile in care discriminarea se presupune a se fi produs.

(2) Statele membre asigura ca asociatiile, organizatiile sau persoanele juridice care au, in conformitate cu criteriile prevazute in legislatia lor nationala, interesul legitim sa asigure ca dispozitiile prezentei directive sunt respectate, sa poata initia, in numele sau in sprijinul reclamantului, cu aprobarea sa, orice procedura judiciara si/sau administrativa prevazuta, in vederea respectarii obligatiilor care decurg din prezenta directiva.

(3) Alineatele (1) si (2) nu aduc atingere normelor nationale privind termenele stabilite pentru a uza de o cale de atac in legatura cu principiul egalitatii de tratament.

Articolul 10

Sarcina probei 

(1) Statele membre iau masurile necesare, in conformitate cu sistemul juridic propriu, astfel incat, atunci cand o persoana se considera lezata prin nerespectarea in ceea ce o priveste a principiului egalitatii de tratament si prezinta, in fata unei jurisdictii sau a unei alte instante competente, fapte care permit prezumtia existentei unei discriminari directe sau indirecte, ii revine paratului sarcina de a dovedi ca principiul egalitatii de tratament nu a fost incalcat.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere adoptarii de catre statele membre a unor norme privind probele care sa fie mai favorabile reclamantilor.

(3) Alineatul (1) nu se aplica procedurilor penale.

(4) Alineatele (1)-(3) se aplica in mod egal tuturor procedurilor angajate in conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(5) Statele membre pot sa nu aplice alineatul (1) procedurilor in care instrumentarea faptelor revine jurisdictiei sau instantei competente.

Articolul 11

Protectia impotriva represaliilor 
Statele membre introduc in sistemul lor juridic intern masurile necesare pentru protectia lucratorilor impotriva concedierii sau a oricarui alt tratament defavorabil din partea angajatorului aplicat ca reactie la o reclamatie formulata la nivel de intreprindere sau la o actiune in justitie vizand respectarea principiului egalitatii de tratament.

Articolul 12

Difuzarea informatiei 
Statele membre asigura ca dispozitiile adoptate in aplicarea prezentei directive, precum si cele care sunt deja in vigoare in acest domeniu, sa fie aduse la cunostinta persoanelor interesate prin toate mijloacele corespunzatoare, de exemplu, la locul de munca, si pe intreg teritoriul statului membru in cauza.

Articolul 13

Dialogul social 

(1) Conform traditiilor si practicilor nationale, statele membre iau masurile corespunzatoare pentru a favoriza dialogul intre partenerii sociali in vederea promovarii egalitatii de tratament, inclusiv prin supravegherea practicilor la locul de munca, prin conventii colective, coduri de conduita si cercetare sau schimb de experienta si de bune practici.

(2) Respectand traditiile si practicile lor nationale, statele membre incurajeaza partenerii sociali, fara a aduce atingere autonomiei lor, sa incheie, la nivel corespunzator, acorduri in care sa fie prevazute reguli de nediscriminare in domeniile prevazute in articolul 3 care tin de domeniul de aplicare al negocierilor colective. Aceste acorduri respecta cerintele minime stabilite in prezenta directiva si in masurile nationale de transpunere.

Articolul 14

Dialogul cu organizatiile neguvernamentale 


Statele membre incurajeaza dialogul cu organizatiile neguvernamentale care au, conform practicilor si legislatiilor nationale, interesul legitim sa contribuie la lupta impotriva discriminarilor pe baza unuia dintre motivele prevazute in articolul 1, in vederea promovarii principiului egalitatii de tratament.

CAPITOLUL III

DISPOZITII SPECIALE

Articolul 15

Irlanda de Nord 
(1) Pentru a face fata problemei subreprezentarii uneia din principalele comunitati religioase in serviciile politiei Irlandei de Nord, tratamentul diferentiat in materie de recrutare in aceste servicii, inclusiv pentru personalul auxiliar, nu constituie o discriminare, in masura in care acest tratament diferentiat este in mod expres autorizat de legislatia nationala.

(2) Pentru a mentine un echilibru intre posibilitatile de incadrare in munca pentru cadrele didactice in Irlanda de Nord, contribuind in acelasi timp la depasirea divizarilor istorice care exista intre principalele comunitati religioase existente, dispozitiile prezentei directive in materie de religie sau de convingeri nu se aplica recrutarii cadrelor didactice in scolile din Irlanda de Nord, in masura in care acest lucru este autorizat in mod expres de legislatia nationala.

CAPITOLUL IV

DISPOZITII FINALE

Articolul 16

Conformitatea 
Statele membre iau masurile necesare:

(a) anularii actelor cu putere de lege si actelor administrative care contravin principiului egalitatii de tratament;

(b) declararii drept nule si neavenite sau modificarii dispozitiilor care contravin principiului egalitatii de tratament, prevazute in contractele sau conventiile colective, in regulamentele interne ale intreprinderilor, precum si in statutele profesiilor independente si ale organizatiilor lucratorilor si angajatorilor.
#PAGEBREAK#

Articolul 17

Sanctiuni 
Statele membre stabilesc regimul sanctiunilor aplicabile in cazul nerespectarii dispozitiilor nationale adoptate conform prezentei directive si iau toate masurile necesare pentru asigurarea aplicarii acestora. Sanctiunile astfel prevazute, care pot consta in despagubirea victimei, trebuie sa fie efective, proportionale si disuasive. Statele membre notifica aceste dispozitii Comisiei pana la 2 decembrie 2003, iar toate modificarile ulterioare aferente, in cel mai scurt timp.

Articolul 18

Punerea in aplicare 

Statele membre adopta actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 2 decembrie 2003 sau pot incredinta partenerilor sociali, la cererea comuna a acestora, punerea in aplicare a prezentei directive pentru acele dispozitii privind acordurile colective. In acest caz, statele membre se asigura ca, pana la 2 decembrie 2003, partenerii sociali au pus in aplicare dispozitiile necesare prin intermediul unui acord, statele membre respective trebuind sa ia toate masurile necesare care sa le permita sa fie in orice moment in masura sa garanteze rezultatele impuse de prezenta directiva. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la acestea.

Pentru a tine seama de conditiile speciale, statele membre pot dispune, daca este necesar, de un termen suplimentar de 3 ani incepand cu 2 decembrie 2003 sau de un total de 6 ani pentru a pune in aplicare dispozitiile prezentei directive privind discriminarea pe motive de varsta si handicap. In acest caz, statele membre informeaza imediat Comisia cu privire la acestea. Orice stat membru care alege sa recurga la acest termen suplimentar prezinta un raport anual Comisiei privind masurile pe care le ia pentru a rezolva problemele de discriminare pe motive de varsta si handicap si privind progresul realizat in scopul punerii in aplicare a directivei. Comisia prezinta un raport anual Consiliului.

Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 19

Raportul 

(1) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre, pana la 2 decembrie 2005 si, in continuare, din 5 in 5 ani, toate informatiile necesare pentru intocmirea de catre Comisie a unui raport pe care il prezinta Parlamentului European si Consiliului privind aplicarea prezentei directive.

(2) Raportul Comisiei ia in considerare, dupa caz, punctul de vedere al partenerilor sociali si al organizatiilor neguvernamentale respective. Conform principiului analizarii sistematice a problemei sanselor egale intre barbati si femei, acest raport ofera, intre altele, o evaluare a impactului pe care masurile luate il au asupra barbatilor si femeilor. In lumina informatiilor primite, acest raport include, daca este necesar, propuneri privind revizuirea si actualizarea directivei.

Articolul 20

Intrarea in vigoare 


Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii sale in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

Articolul 21

Destinatarii 
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 27 noiembrie 2000.

Pentru Consiliu

Presedintele

É. Guigou

[1] JO C 177 E, 27.6.2000, p. 42.

[2] Aviz emis la 12 octombrie 2000 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial).

[3] JO C 204, 18.7.2000, p. 82.

[4] JO C 226, 8.8.2000, p. 1.

[5] JO L 39, 14.2.1976, p. 40.

[6] JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

[7] JO L 225, 12.8.1986, p. 43.

[8] JO C 186, 2.7.1999, p. 3.

--------------------------------------------------