CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 13 alineatul (1),
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [2],
avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [3],
intrucat:
(1) In conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, Uniunea se bazeaza pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii comune statelor membre, si respecta drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si astfel cum rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar.
(2) Dreptul oricarei persoane la egalitate in fata legii si la protectie impotriva discriminarii constituie un drept universal recunoscut prin Declaratia universala a drepturilor omului, prin Conventia Organizatiei Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, prin Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, prin pactele Natiunilor Unite privind drepturile civile si politice si drepturile economice, sociale si culturale si prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnate de toate statele membre.
(3) In afara de interzicerea discriminarii, este important sa se respecte alte libertati si drepturi fundamentale, in special protectia vietii private si de familie, precum si tranzactiile care se desfasoara in acest cadru, si libertatea religioasa.
(4) Egalitatea intre barbati si femei este un principiu fundamental al Uniunii Europene. Articolele 21 si 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic orice forma de discriminare pe criterii de sex si prevad ca egalitatea intre barbati si femei trebuie sa fie asigurata in toate domeniile.
(5) Articolul 2 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede ca promovarea acestei egalitati este una din sarcinile esentiale ale Comunitatii. De asemenea, articolul 3 alineatul (2) din tratat prevede ca, prin toate actiunile sale, Comunitatea cauta sa elimine inegalitatile si sa promoveze egalitatea intre barbati si femei.
(6) Comisia si-a facut cunoscuta intentia de a propune o directiva privind discriminarea pe criterii de sex in afara pietei muncii, in comunicarea sa privind Agenda pentru politica sociala. Aceasta propunere este pe deplin in conformitate cu Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de instituire a unui program de actiune comunitar referitor la strategia comunitara privind egalitatea intre femei si barbati (2001-2005) [4], care reglementeaza toate politicile comunitare si urmareste promovarea egalitatii intre barbati si femei prin adaptarea acestor politici si punerea in aplicare a actiunilor concrete concepute in vederea imbunatatirii situatiei barbatilor si femeilor in societate.
(7) Consiliul European, intrunit la Nisa, la 7 si 9 decembrie 2000, a cerut Comisiei sa consolideze drepturile privind egalitatea prin adoptarea unei propuneri de directiva pentru promovarea egalitatii intre barbati si femei si in alte domenii decat ocuparea fortei de munca si activitatea profesionala.
(8) Comunitatea adopta o serie de instrumente juridice in vederea prevenirii si combaterii discriminarii pe criterii de sex pe piata muncii. Aceste instrumente au dovedit utilitatea legislatiei in combaterea discriminarii.
(9) Discriminarea pe criterii de sex, inclusiv hartuirea si hartuirea sexuala, are loc si in domenii care nu tin de piata muncii. Aceasta discriminare poate fi tot atat de daunatoare, in masura in care constituie o piedica in calea integrarii totale si reusite a barbatilor si femeilor in viata economica si sociala.
(10) Problemele sunt vizibile in special in domeniul accesului la bunuri si servicii si al furnizarii de bunuri si servicii. Prin urmare, este necesar sa se previna si sa se elimine discriminarea pe criterii de sex in acest domeniu. La fel ca si in cazul Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de aplicare a principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de origine rasiala sau etnica [5], acest obiectiv poate fi mai bine indeplinit cu ajutorul legislatiei comunitare.
(11) Aceasta legislatie ar trebui sa interzica discriminarea pe criterii de sex in ceea ce priveste accesul la bunuri si servicii si furnizarea bunurilor si serviciilor. Bunurile trebuie intelese in sensul dispozitiilor Tratatului de instituire a Comunitatii Europene cu privire la libera circulatie a bunurilor. Serviciile trebuie intelese in sensul articolului 50 din tratatul mentionat anterior.
(12) In scopul prevenirii discriminarii pe criterii de sex, prezenta directiva se aplica atat discriminarii directe, cat si discriminarii indirecte. Poate fi vorba despre o discriminare directa numai atunci cand, pe criterii de sex, o persoana este tratata intr-un mod mai putin favorabil decat o alta persoana aflata intr-o situatie similara. Prin urmare, de exemplu, diferentele intre barbati si femei in privinta furnizarii serviciilor de sanatate, care rezulta din diferentele fizice intre barbati si femei, nu se raporteaza la situatii comparabile si nu constituie, prin urmare, o discriminare.
(13) Interzicerea discriminarii ar trebui sa se aplice persoanelor care furnizeaza bunuri si servicii aflate la dispozitia publicului si oferite in afara domeniului vietii private si familiale, precum si tranzactiilor care se deruleaza in acest cadru. Ea nu ar trebui sa se aplice continutului mijloacelor de informare sau al publicitatii, nici educatiei publice sau private.
(14) Orice persoana beneficiaza de libertatea contractuala, inclusiv de libertatea de a alege un cocontractant pentru o tranzactie. O persoana care furnizeaza bunuri sau servicii poate avea o serie de motive subiective in alegerea cocontractantului sau. Cu conditia ca alegerea cocontractantului sa nu se bazeze pe sexul celui interesat/celei interesate, prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere libertatii individuale de a alege un cocontractant.
(15) Exista deja o serie de instrumente juridice care pun in aplicare principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul ocuparii fortei de munca si al muncii. Prin urmare, prezenta directiva nu ar trebui sa se aplice in acest domeniu. Acest rationament este valabil si in privinta problemelor legate de activitatea independenta, in masura in care acestea sunt reglementate prin instrumente juridice existente. Prezenta directiva ar trebui sa se aplice numai asigurarilor si pensiilor private, liber consimtite si nelegate de relatiile de munca.
(16) Diferentele de tratament pot fi acceptate numai in cazul in care sunt justificate de un obiectiv legitim. Pot fi, de exemplu, considerate ca obiectiv legitim protectia victimelor impotriva violentei cu caracter sexual (in cadrul caminelor unisex), motive legate de respectarea vietii private si de decenta (atunci cand o persoana ofera gazduire in cadrul propriului domiciliu), promovarea egalitatii sexelor sau a intereselor barbatilor sau femeilor (prin organisme benevole unisex, de exemplu), libertatea de asociere (in cadrul afilierii la cluburi private unisex) si organizarea de activitati sportive (de exemplu manifestari sportive unisex). Orice limitare ar trebui, cu toate acestea, sa fie corespunzatoare si necesara, in conformitate cu criteriile care decurg din jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.
(17) Principiul egalitatii de tratament privind accesul la bunuri si servicii nu necesita ca serviciile furnizate sa fie intotdeauna impartite intre barbati si femei, cu conditia ca aceasta furnizare sa nu favorizeze vreunul dintre sexe.
(18) Utilizarea factorilor actuariali in ceea ce priveste sexul este foarte raspandita in furnizarea serviciilor de asigurare si a altor servicii financiare conexe. In vederea garantarii egalitatii de tratament intre barbati si femei, utilizarea sexului ca factor actuarial nu ar trebui sa creeze, pentru cei asigurati, diferente in materie de prime si prestatii. Pentru a evita o reajustare brusca a pietei, aceasta regula ar trebui sa se aplice numai pentru noile contracte incheiate dupa data transpunerii prezentei directive.
(19) Unele categorii de riscuri pot varia in functie de sex. In anumite cazuri, sexul reprezinta un factor determinant, fara a fi in mod obligatoriu singurul, in cadrul evaluarii riscurilor asigurate. In ceea ce priveste contractele care reglementeaza acest tip de riscuri, statele membre pot decide autorizarea derogarilor de la norma privind primele si prestatiile unisex, cu conditia sa poata garanta ca datele actuariale si statistice subiacente pe care se bazeaza calculele sunt fiabile, actualizate periodic si puse la dispozitia publicului. Derogarile sunt autorizate numai atunci cand legislatia nationala nu a pus inca in aplicare norma privind primele si prestatiile unisex. Dupa cinci ani de la transpunerea prezentei directive, statele membre ar trebui sa reexamineze justificarea acestor derogari, tinand seama de datele actuariale si statistice cele mai recente, precum si de un raport prezentat de Comisie dupa trei ani de la data transpunerii prezentei directive.
(20) Un tratament mai putin favorabil al femeii pe criterii de sarcina si maternitate ar trebui sa fie considerat ca o forma de discriminare directa bazata pe sex si, in consecinta, sa fie interzis in cadrul serviciilor de asigurare si al serviciilor financiare conexe. Cheltuielile legate de riscul unei sarcini si maternitati nu ar trebui, prin urmare, sa fie suportate doar de membrii unui singur sex.
#PAGEBREAK#
(21) Persoanele care au facut obiectul unei discriminari pe criterii de sex ar trebui sa dispuna de mijloace adecvate de protectie juridica. Pentru a asigura un nivel de protectie mai eficient, asociatiile, organizatiile si celelalte persoane juridice ar trebui sa fie si ele autorizate sa initieze o procedura, potrivit modalitatilor stabilite de statele membre, in numele sau in sprijinul unei victime, fara a aduce atingere normelor nationale de procedura privind reprezentarea si apararea in fata instantelor.
(22) Adaptarea normelor referitoare la sarcina probei ar trebui sa se impuna imediat ce apare prezumtia de discriminare si, in cazul in care aceasta situatie se dovedeste adevarata, punerea efectiva in aplicare a principiului egalitatii de tratament ar trebui sa necesite ca sarcina probei sa revina paratului.
(23) Punerea efectiva in aplicare a principiului egalitatii de tratament necesita o protectie judiciara corespunzatoare impotriva eventualelor represalii.
(24) In vederea promovarii principiului egalitatii de tratament, statele membre ar trebui sa incurajeze dialogul cu partile beneficiare implicate care au, in conformitate cu practicile si legislatiile nationale, un interes legitim sa contribuie la combaterea discriminarii pe criterii de sex in domeniul accesului la bunuri si servicii si al furnizarii de bunuri si servicii.
(25) Protectia impotriva discriminarii pe criterii de sex ar trebui sa fie ea insasi consolidata prin existenta unuia sau mai multor organisme in fiecare stat membru, cu competenta de a analiza problemele respective, de a studia solutiile posibile si de a oferi un sprijin concret victimelor. Organismul sau organismele pot fi aceleasi cu cele care, la nivel national, au misiunea sa apere drepturile omului, sa protejeze drepturile persoanelor sau sa puna in aplicare principiul egalitatii de tratament.
(26) Prezenta directiva stabileste cerinte minime, ceea ce ofera statelor membre posibilitatea adoptarii sau a mentinerii unor dispozitii mai favorabile. Punerea in aplicare a prezentei directive nu ar trebui sa permita justificarea unui regres in raport cu situatia deja existenta in fiecare stat membru.
(27) Statele membre ar trebui sa introduca sanctiuni efective, proportionale si disuasive aplicabile in cazul nerespectarii obligatiilor care decurg din prezenta directiva.
(28) Dat fiind ca obiectivele prezentei directive, si anume asigurarea unui nivel ridicat comun de protectie impotriva discriminarii in toate statele membre, nu pot sa fie realizate in mod satisfacator de catre statele membre si pot, prin urmare, din cauza dimensiunilor sau efectelor actiunii, sa fie mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii enuntat la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii astfel cum a fost enuntat la articolul mentionat anterior, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(29) In conformitate cu punctul 34 din acordul interinstitutional "Pentru o mai buna legiferare" [6], statele membre sunt incurajate sa intocmeasca, pentru ele insele si in interesul Comunitatii, propriile lor tabele care sa ilustreze, pe cat posibil, concordanta intre directiva si masurile de transpunere si sa le faca publice.
#PAGEBREAK#
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul
Prezenta directiva are ca obiect formarea unui cadru pentru combaterea discriminarii pe criterii de sex in ceea ce priveste accesul la bunuri si servicii si furnizarea de bunuri si servicii, in vederea punerii in aplicare, in statele membre, a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei.
Articolul 2
Definitii
In sensul prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:
(a) "discriminare directa": situatia in care o persoana este tratata, din ratiuni de sex, intr-un mod mai putin favorabil decat este, a fost sau va fi tratata o alta persoana, intr-o situatie comparabila;
(b) "discriminare indirecta": situatia in care o dispozitie, un criteriu sau o practica aparent neutre ar dezavantaja in special persoanele de un anumit sex, in raport cu persoanele de alt sex, cu exceptia cazului in care aceasta dispozitie, acest criteriu sau aceasta practica sunt obiectiv justificate de un scop legitim si in care mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt corespunzatoare si necesare;
(c) "hartuire": situatia in care survine un comportament nedorit legat de sexul unei persoane, avand ca obiect sau ca efect atingerea demnitatii unei persoane si crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator;
(d) "hartuire sexuala": situatia in care survine un comportament nedorit cu conotatie sexuala, cu manifestari fizice, verbale sau nonverbale, avand ca obiect sau ca efect atingerea demnitatii unei persoane si, in special, crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
Articolul 3
Domeniul de aplicare
(1) In limitele competentelor conferite Comunitatii, prezenta directiva se aplica tuturor persoanelor ce furnizeaza bunuri si servicii care sunt la dispozitia publicului independent de persoana implicata, atat pentru sectorul public, cat si pentru cel privat, inclusiv organismele publice, si care sunt oferite in afara sferei vietii private si familiale, precum si tranzactiilor care se desfasoara in acest cadru.
(2) Prezenta directiva nu aduce atingere libertatii individuale de a alege un cocontractant, cu conditia ca alegerea cocontractantului sa nu se bazeze pe sexul celui interesat/celei interesate.
(3) Prezenta directiva nu se aplica nici continutului mijloacelor de informare si al publicitatii, nici educatiei.
(4) Prezenta directiva nu se aplica problemelor privind ocuparea fortei de munca si munca. Directiva nu se aplica problemelor referitoare la activitatea independenta, in masura in care acestea sunt reglementate de alte acte legislative comunitare.
Articolul 4
Principiul egalitatii de tratament
(1) In sensul prezentei directive, principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei inseamna:
(a) ca nu poate exista o discriminare directa pe criterii de sex, inclusiv un tratament mai putin favorabil al femeii pe motive de sarcina si maternitate;
(b) ca nu poate exista o discriminare indirecta bazata pe sex.
(2) Prezenta directiva nu aduce atingere dispozitiilor mai favorabile referitoare la protectia femeilor in ceea ce priveste sarcina si maternitatea.
(3) Hartuirea si hartuirea sexuala in sensul prezentei directive sunt considerate discriminari pe criterii de sex si sunt, prin urmare, interzise. Respingerea unor astfel de comportamente de catre o persoana sau supunerea ei acestor comportamente nu poate fi folosita pentru a fundamenta o decizie care afecteaza aceasta persoana.
(4) Orice comportament constand in a-i impune cuiva sa practice o discriminare directa sau indirecta pe criterii de sex este considerata discriminare in sensul prezentei directive.
(5) Prezenta directiva nu exclude diferentele de tratament in cazul in care furnizarea bunurilor si serviciilor destinate exclusiv sau in mod esential membrilor unuia dintre sexe se justifica printr-un scop legitim si daca mijloacele de atingere ale acestui scop sunt corespunzatoare si necesare.
Articolul 5
Factori actuariali
(1) Statele membre vegheaza pentru ca, in toate noile contracte incheiate dupa 21 decembrie 2007, utilizarea sexului ca factor in calculul primelor si prestarilor in domeniul serviciilor de asigurare si al serviciilor financiare conexe sa nu duca la crearea, pentru cei asigurati, a unor diferente in materie de prime si prestatii.
(2) Sub rezerva alineatului (1), statele membre pot decide, inainte de 21 decembrie 2007, sa autorizeze diferente proportionale in materie de prime si prestatii pentru cei asigurati, in cazul in care sexul reprezinta un factor determinant in evaluarea riscurilor, pe baza datelor actuariale si statistice pertinente si precise. Statele membre in cauza informeaza Comisia cu privire la acestea si vegheaza ca datele precise privind utilizarea sexului ca factor actuarial determinant sa fie colectate, publicate si actualizate periodic. Aceste state membre reexamineaza decizia lor in termen de cinci ani dupa 21 decembrie 2007, tinand seama de raportul Comisiei mentionat la articolul 16, si transmit Comisiei rezultatele acestei reexaminari.
(3) In orice caz, cheltuielile legate de sarcina si maternitate nu determina, pentru cei asigurati, diferente in materie de prime si prestatii.
Statele membre pot amana punerea in aplicare a masurilor necesare pentru a se conforma prezentului alineat in termen de cel mult doi ani dupa 21 decembrie 2007. In acest caz, statele membre in cauza informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.
#PAGEBREAK#
Articolul 6
Actiunea pozitiva
In vederea asigurarii unei depline egalitati intre barbati si femei in practica, principiul egalitatii de tratament nu impiedica un stat membru sa mentina sau sa adopte masuri specifice destinate prevenirii sau compensarii dezavantajelor legate de sex.
Articolul 7
Cerinte minime
(1) Statele membre pot adopta sau mentine dispozitii mai favorabile pentru protectia principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati decat cele prevazute de prezenta directiva.
(2) Punerea in aplicare a prezentei directive nu poate in nici un caz sa constituie un motiv pentru reducerea nivelului de protectie impotriva discriminarii, deja acordat de statele membre in domeniile reglementate de prezenta directiva.
CAPITOLUL II
CAI DE ATAC ȘI APLICAREA DREPTULUI
Articolul 8
Apararea drepturilor
(1) Statele membre vegheaza ca proceduri judiciare si/sau administrative, inclusiv, atunci cand se considera adecvat, proceduri de conciliere, menite sa duca la respectarea obligatiilor care rezulta din prezenta directiva, sa fie accesibile tuturor persoanelor care se considera lezate de nerespectarea, in ceea ce le priveste, a principiului egalitatii de tratament, chiar dupa ce relatiile in care se presupune ca s-a produs discriminarea au luat sfarsit.
(2) Statele membre introduc in ordinea lor juridica nationala masurile necesare pentru a asigura ca prejudiciul suferit de o persoana lezata ca urmare a unei discriminari in sensul prezentei directive sa fie realmente si efectiv reparat sau despagubit, in functie de modalitatile pe care le stabilesc in mod disuasiv si proportional in raport cu prejudiciul suferit. O astfel de reparatie sau despagubire nu este in mod aprioric limitata de un plafon maxim.
(3) Statele membre asigura ca asociatiile, organizatiile sau persoanele juridice care au, in conformitate cu criteriile stabilite de legislatia lor nationala, un interes legitim in garantarea respectarii dispozitiilor prezentei directive pot, in numele sau in sprijinul reclamantului, cu aprobarea acestuia, sa initieze orice fel de procedura juridica si/sau administrativa prevazuta, pentru a face sa fie respectate obligatiile care rezulta din prezenta directiva.
(4) Alineatele (1) si (3) nu aduc atingere normelor nationale privind termenele acordate pentru a introduce o actiune in ceea ce priveste principiul egalitatii de tratament.
Articolul 9
Sarcina probei
(1) Statele membre iau masurile necesare, in conformitate cu sistemul lor juridic, pentru ca, indata ce o persoana se considera lezata prin nerespectarea, in ceea ce o priveste, a principiului egalitatii de tratament si aduce in fata unui organ jurisdictional de drept sau a unei alte instante competente fapte care permit presupunerea existentei unei discriminari directe sau indirecte, sa-i revina paratului sarcina de a proba ca nu a fost vorba despre incalcarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei.
(2) Alineatul (1) nu se opune adoptarii de catre statele membre a unor norme privind sarcina probei mai favorabile pentru reclamant.
(3) Alineatul (1) nu se aplica in cazul procedurilor penale.
(4) Alineatele (1), (2) si (3) se aplica si altor proceduri initiate in conformitate cu articolul 8 alineatul (3).
(5) Statele membre au libertatea de a nu aplica alineatul (1) procedurilor in care cercetarea faptelor revine instantei judecatoresti sal altei autoritati competente.
Articolul 10
Protectia contra represaliilor
Statele membre introduc in sistemul lor juridic intern masurile necesare pentru protectia persoanelor impotriva oricarui tratament sau a oricarei consecinte defavorabile ca reactie la o plangere sau la o actiune in justitie avand drept scop respectarea principiului egalitatii de tratament.
#PAGEBREAK#
Articolul 11
Dialogul cu partile implicate
In vederea promovarii principiului egalitatii de tratament, statele membre incurajeaza dialogul cu partile implicate care au, in conformitate cu practicile si legislatiile nationale, un interes legitim sa contribuie la combaterea discriminarii pe criterii de sex in domeniile accesului la bunuri si servicii si al furnizarii de bunuri si servicii.
CAPITOLUL III
ORGANISMELE DE PROMOVARE A EGALITAȚII DE TRATAMENT
Articolul 12
(1) Statele membre desemneaza unul sau mai multe organisme insarcinate cu promovarea, analiza, supravegherea si sustinerea egalitatii de tratament intre toate persoanele fara discriminare pe criterii de sex si iau masurile necesare in acest sens. Aceste organisme pot face parte din organele insarcinate cu apararea la nivel national a drepturilor omului, cu protectia drepturilor persoanelor sau cu punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament.
(2) Statele membre asigura ca organismele mentionate la alineatul (1) sa fie autorizate:
(a) fara a aduce atingere drepturilor victimelor si asociatiilor, ale organizatiilor si altor persoane juridice mentionate la articolul 8 alineatul (3), sa aduca persoanelor victime ale unei discriminari un ajutor independent pentru a initia o procedura vizand discriminarea;
(b) sa efectueze studii independente referitoare la discriminari;
(c) sa publice rapoarte independente si sa formuleze recomandari privind toate problemele legate de aceste discriminari.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 13
Conformarea
Statele membre iau masurile necesare pentru a asigura ca principiul egalitatii de tratament sa fie respectat in ceea ce priveste accesul la bunuri si servicii si furnizarea bunurilor si serviciilor in cadrul prezentei directive si, in special, pentru ca:
(a) actele cu putere de lege si actele administrative contrare principiului egalitatii de tratament sa fie eliminate;
(b) dispozitiile contractuale, regulamentele interne ale intreprinderilor, precum si normele care reglementeaza asociatiile cu scop lucrativ sau fara scop lucrativ, contrare principiului egalitatii de tratament, sa fie sau sa poata fi declarate nule si neavenite sau sa fie modificate.
Articolul 14
Sanctiuni
Statele membre stabilesc regimul sanctiunilor aplicabile in cazul incalcarii legislatiei nationale adoptate in conformitate cu prezenta directiva si iau toate masurile necesare pentru a asigura aplicarea acesteia. Sanctiunile, care pot include plata unor despagubiri catre victima, trebuie sa fie efective, proportionale si disuasive. Statele membre notifica aceste dispozitii Comisiei pana la 21 decembrie 2007 si orice alta modificare ulterioara referitoare la acestea in cel mai scurt termen.
Articolul 15
Difuzarea informatiilor
Statele membre asigura ca dispozitiile adoptate in aplicarea prezentei directive, precum si acelea aflate deja in vigoare in acest domeniu sa fie aduse la cunostinta persoanelor in cauza, prin toate mijloacele corespunzatoare si pe intreg teritoriul acestora.
#PAGEBREAK#
Articolul 16
Rapoarte
(1) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre, pana la 21 decembrie 2009 si, ulterior, la fiecare cinci ani, toate informatiile disponibile referitoare la aplicarea prezentei directive.
Comisia intocmeste un raport succint care contine examinarea practicilor in vigoare in statele membre privind articolul 5 pentru ceea ce are legatura cu utilizarea elementului sex ca factor in calculul primelor si al prestatiilor. Comisia prezinta acest raport Parlamentului European si Consiliului pana la 21 decembrie 2010. Dupa caz, Comisia completeaza raportul cu propuneri de modificare a prezentei directive.
(2) Raportul Comisiei ia in considerare punctul de vedere al partilor interesate.
Articolul 17
Punerea in aplicare
(1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 21 decembrie 2007. Comisiei i se comunica de indata de catre statele membre textul acestor dispozitii.
Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere in momentul publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniile reglementate de prezenta directiva.
Articolul 18
Intrarea in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 19
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.
Adoptata la Bruxelles, 13 decembrie 2004.
Pentru Consiliu
Presedintele
B. R. Bot
[1] Avizul din 30 martie 2004 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial).
[2] JO C 241, 28.9.2004, p. 44.
[3] JO C 121, 30.4.2004, p. 27.
[4] JO C 17, 19.1.2001, p. 22.
[5] JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
[6] JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
--------------------------------------------------
Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica
Comentarii articol (0)