Asocierile agentilor economici concurenti

Mihaela Ion,
Asociat POPOVICI NITU & ASOCIATII 

Pe piata se resimte efectul strategiilor de diversificare, in special ale integrarii verticale si asocierilor dintre agenti economici concurenti.
Integrarea verticala a presupus adaugarea unor noi competente prin orientarea agentului economic spre piete invecinate sectorului principal de activitate. Pe aceasta linie se inscriu si deciziile emise de Consiliul Concurentei, concentrarile economice notificate si autorizate vizand integrarea pe verticala. Ratiunile agentilor achizitori ce au stat la baza acestor operatiuni au urmarit fie asigurarea surselor de materii prime (integrarea pe piata din amonte), fie asigurarea unui sistem de distributie a produselor (integrarea pe piata din aval).
Operatiunile de asociere dintre agentii economici pot lua diferite forme, precum: formarea de societati in comun, coordonarea comportamentului concurential, cooperarea pentru activitati specifice (i.e. cercetare dezvoltare, productie, distributie).
In cazul in care agentii economici recurg la formarea unei socie-tati in comun, definita ca operatiune de asociere concentrativa in cazul in care societatea este controlata in comun de societatile-mama, are autonomie structurala si nu are ca obiect/efect coordonarea comportamentului concurential al societatilor-mama, se vor aplica dispozitiile legale referitoare la concentrarile economice.

Asocieri de tip concentrativ 

Pentru a analiza daca societatea astfel infiintata este o societate de tip concentrativ, trebuie stabilit daca obiectul sau consta sau nu in coordonarea comportamentului societatilor-mama.
In cazul in care obiectul societatii in comun este prin esenta res-trictiv si vizeaza reducerea concurentei, continand asa-numitele „hard core restrictions” (i.e. fixarea preturilor, impartirea pietei, alocarea clientelei), operatiunea nu este o asociere de tip concentrativ, intrand sub incidenta art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996. 

In cazul in care acordul nu este prin esenta sa ilegal, se va analiza riscul coordonarii comportamentului agentilor implicati.
Coordonarea comportamentului concurential al partilor implicate este considerata redusa daca societatile-mama si-au transferat integral activitatea catre societatea in comun. Riscul coordonarii comportamentului exista in special in cazul in care societatile-mama isi pastreaza in mod semnificativ activitatile pe aceeasi piata cu cea a societatii in comun, precum si in cazul in care societatile-mama sunt active pe piata din avalul pietei societatii in comun. 

Ulterior se analizeaza efectul produs de societatea in comun pe piata pe care urmeaza sa activeze, precum si pe pietele invecinate, respectiv se analizeaza daca: societatea va detine o pozitie dominanta producandu-se o inchidere a pietei, daca are loc o restrictie a concurentei intre societatile-mama sau intre societatea nou-infiintata si societatile-mama sau in relatiile dintre acestea si agentii economici terti.
In cazul in care in urma analizei efectuate s-a retinut ca operatiunea este de tip concentrativ se vor aplica dispozitiile legale referitoare la concentrarile economice.

Operatiuni de cooperare 


In analiza concentrarilor economice la nivel national se aplica asa-numitul test al dominantei, in timp ce la nivel comunitar se aplica testul SIEC („Significant Impediment of Effective Competition”).
In baza testului dominantei Consiliul Concurentei stabileste daca concentrarea are ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante ce conduce sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in timp ce testul SIEC presupune un unic criteriu de apreciere a concentrarilor, anume daca si in ce masura tranzactia va constitui un impediment semnificativ asupra concurentei efective. 

Operatiunile de cooperare reprezinta o alta forma a asocierii dintre agentii economici concurenti ce raman independenti.
Aceste operatiuni pot fi subclasificate in:
- Operatiuni ce nu intra sub incidenta art. 5 alin.1 din Legea concurentei nr. 21/1996, in cazul in care: nu contin asa-numitele „clauze negre”, cota de piata totala a agentilor concurenti nu depaseste 5% pe pietele afectate, si cifra de afaceri pe anul anterior recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depaseste 4 milioane lei (RON);
- Operatiuni ce intra sub incidenta art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996, interzise per se indiferent de cota de piata a partilor implicate, ce au ca obiect fixarea preturilor, volumului de productie, impartirea pietei sau alocarea clientilor;
- Operatiuni ce nu au obiect anticoncurential si care pot fi exceptate, fie prin incadrarea intr-o categorie exceptata prin regulamente ale Consiliului Concurentei, fie prin exceptari individuale acordate prin decizii de Consiliul Concurentei.

In aceasta ultima categorie, agentii economici implicati urmeaza sa aprecieze in ce masura acordul se incadreaza intr-una dintre categoriile exceptate pe categorii sau, daca este cazul, sa solicite exceptarea individuala. In acest ultim caz, Consiliului Concurentei ii revine sarcina de a califica acordul, de a analiza legalitatea si oportunitatea acestuia.

Acordurile exceptate de Consiliul Concurentei 


In cazul in care Consiliul Concurentei califica acordul ca un acord de cooperare ce intra sub incidenta art. 5 alin.1 din Legea concurentei nr. 21/1996, dar care nu are ca obiect reducerea concurentei, va analiza, ca si in cazul operatiunilor de asociere sub forma unei societati in comun, in baza asa-numitului „principiu al apreciabilitatii”, denumit in SUA „rule of reason”, efectele produse de acord pe piata. In aceasta evaluare se are in vedere natura acordului, structura pietei, cota de piata combinata detinuta de partile implicate, analiza contextului economic al acordului de cooperare, aria de aplicare si extindere a cooperarii, gradul de integrare a diferitelor functii. 

Aceste acorduri ce nu contin clauze restrictive pot sa fie exceptate prin incadrarea in categoriile exceptate prin regulamentele Consiliului Concurentei (acordurile de cercetare dezvoltare, specializare), fie sa fie exceptate individual de Consiliul Concurentei emise la ce-rerea agentilor economici.
Acordarea exceptarii individuale presupune indeplinirea cumulativa a conditiilor expres prevazute de lege, referitoare la beneficiile economice, beneficiile pentru consumatori, indispensabilitatea acordului si mentinerea concurentei.
Recent, Consiliul Concurentei a apreciat prin decizii de certificare a neinterventiei (decizia numarul 33/28.08.2007, decizia numarul 37/30.08.2007) faptul ca operatiunile de cooperare intre agenti economici concurenti pot conduce la beneficii economice substantiale.
Dintre operatiunile de asociere se considera ca cele privind cercetarea si dezvoltarea sunt cele mai benefice.

Achizitiile „interesate” 


In prezent se tinde din ce in ce mai mult la folosirea acordurilor de cumparare - ce pot lua forma unor clustere - incheiate adeseori de IMM-uri pentru a realiza volume si discounturi similare marilor competitori sau la acorduri de comercializare care au ca obiect cooperarea in domeniul vanzarii, distributiei sau promovarii produselor. Aceste acorduri intra sub incidenta art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul in care cooperarea nu priveste in mod real achizitia comuna, ci serveste ca instrument de creare a unui cartel care sa vizeze practici ilegale, fixari de preturi.
Indiferent de forma asocierii intre agentii economici concurenti, raporturile dintre acestia trebuie sa fie clar exprimate, implementarea proiectului in vederea caruia s-au asociat sa fie transparenta. In plus, agentii economici concurenti trebuie sa evite, in cadrul asocierii, schimbul de informatii de natura comerciala (economica, financiara), informatii legate de preturi costuri, clienti, volumul productiei, surse de materii prime, piete-tinta, planuri de investitii, planuri de marketing, pentru a evita aprecierea acordului ca mijloc de realizare a unui cartel.