Directiva 93/22/CEE privind serviciile de investitii in domeniul valorilor mobiliare

CONSILIUL COMUNITAȚILOR EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, in special articolul 57 alineatul (2),

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

in colaborare cu Parlamentul European [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [3],

intrucat prezenta directiva constituie un instrument esential pentru realizarea pietei interne, decisa de Actul Unic European si programata in "Cartea alba" a Comisiei, atat din punctul de vedere al dreptului de stabilire, cat si din cel al libertatii de a presta servicii, in domeniul intreprinderilor de investitii;

intrucat intreprinderile care asigura servicii de investitii reglementate de prezenta directiva trebuie sa fie autorizate de statele membre de origine in scopul protejarii investitorilor si a stabilitatii sistemului financiar;

intrucat abordarea adoptata consta in a proceda numai la armonizarea esentiala, necesara si suficienta pentru a asigura recunoasterea reciproca a autorizatiei si a sistemelor de control prudential, facand astfel posibila acordarea unei autorizatii unice valabile in intreaga Comunitate, precum si aplicarea principiului supravegherii de catre statul membru de origine; intrucat, in temeiul recunoasterii reciproce, intreprinderile de investitii autorizate in statele membre de origine pot presta oricare sau toate serviciile reglementate de prezenta directiva pentru care au primit o autorizatie valabila la nivelul intregii Comunitati, prin infiintarea de sucursale sau in temeiul liberei circulatii a serviciilor;

intrucat, in temeiul principiului recunoasterii reciproce si al principiului supravegherii de catre statul membru de origine, autoritatile competente din statele membre nu ar trebui sa acorde autorizatia sau ar trebui sa retraga autorizatia in cazul in care factori precum continutul programului de activitati, distributia geografica sau activitatile desfasurate efectiv indica in mod clar faptul ca intreprinderea de investitii a optat pentru sistemul juridic dintr-un stat membru in scopul eludarii unor standarde mai stricte in vigoare intr-un alt stat membru pe teritoriul caruia intentioneaza sa isi desfasoare sau isi desfasoara cea mai mare parte din activitati; intrucat, in sensul prezentei directive, o intreprindere de investitii cu statut de persoana juridica trebuie sa fie autorizata in statul membru pe teritoriul caruia isi are sediul social; intrucat o intreprindere de investitii care nu are statut de persoana juridica trebuie sa fie autorizata in statul membru pe teritoriul caruia isi are sediul central; intrucat, in plus, statele membre trebuie sa impuna obligatia ca sediul central al unei intreprinderi de investitii sa se afle intotdeauna pe teritoriul stat membru de origine si ca intreprinderea de investitii sa opereze efectiv in acel stat;

intrucat este necesar ca, in scopul protejarii investitorilor, sa se garanteze in special supravegherea interna a fiecarei intreprinderi prin intermediul unei conduceri bicefale sau, in cazul in care acest lucru nu este impus de prezenta directiva, prin alte mecanisme care asigura un rezultat echivalent;

intrucat, pentru a garanta egalitatea conditiilor de concurenta, trebuie sa se asigure faptul ca intreprinderile de investitii care nu sunt institutii de credit dispun de aceeasi libertate de a infiinta sucursale si de a presta servicii transfrontalier, in conformitate cu prevederile celei de-a doua Directive (89/646/CEE) a Consiliului din 15 decembrie 1989 de coordonare a actelor cu putere de lege si actelor administrative privind initierea si exercitarea activitatii institutiilor de credit [4];

intrucat o intreprindere de investitii nu ar trebui sa poata invoca prezenta directiva in scopul efectuarii de operatiuni de schimb la vedere sau la termen, altele decat ca servicii corelate cu prestarea de servicii de investitii; intrucat, prin urmare, utilizarea unei sucursale numai pentru astfel de operatiuni de schimb ar reprezenta o utilizare eronata a mecanismului prezentei directive;

intrucat o intreprindere de investitii autorizata in statul sau membru de origine isi poate desfasura activitatile la nivelul intregii Comunitati, prin mijloacele pe care le considera adecvate; intrucat, in acest sens, aceasta poate angaja, in cazul in care considera necesar, agenti proprii care sa primeasca si sa transmita ordine in numele sau si sub responsabilitatea sa completa si neconditionata; intrucat, in aceste circumstante, activitatea acestor agenti trebuie sa fie considerata ca activitate a intreprinderii; intrucat, in plus, prezenta directiva nu impiedica un stat membru de origine sa prevada cerinte speciale privind statutul unor asemenea agenti; intrucat, in eventualitatea in care o intreprindere de investitii desfasoara activitati transfrontaliere, statul membru gazda trebuie sa ii trateze pe acesti agentii ca si cum ar fi intreprinderea in sine; intrucat, in plus, activitatile de colportaj de valori mobiliare transferabile nu intra sub incidenta prezentei directive si reglementarea acestora ar trebui sa faca obiectul unor dispozitii de drept intern;

intrucat "valorile mobiliare transferabile" reprezinta acele categorii de valori mobiliare care sunt de obicei tranzactionate pe piata de capital, precum titluri de stat, actiuni, valori mobiliare negociabile care dau dreptul de a achizitiona actiuni prin subscriere sau schimb, certificate de actiuni, obligatiuni emise in serie, warrant-uri pe indice si valori mobiliare care dau dreptul de a achizitiona astfel de obligatiuni prin subscriere;

intrucat "instrumentele de pe piata monetara" reprezinta acele categorii de instrumente care sunt de obicei tranzactionate pe piata monetara, precum bonuri de tezaur, certificate de depozit si efecte de comert;

intrucat definitia foarte cuprinzatoare a valorilor mobiliare transferabile si instrumentelor pietei monetare incluse in prezenta directiva sunt valabile doar pentru prezenta directiva si, prin urmare, nu afecteaza, sub nici o forma, diversele definitii ale instrumentelor financiare utilizate in legislatia interna in alte scopuri, ca de exemplu fiscale; intrucat, mai mult, definitia valorilor mobiliare transferabile include numai instrumente negociabile; intrucat, prin urmare, aceasta definitie nu include actiunile si alte valori mobiliare asimilate actiunilor emise de organisme precum "Building societies" si "Industrial and Provident societies", care practic nu pot fi transferate decat prin rascumpararea lor de catre organismul emitent;

intrucat "instrument echivalent un contract financiar la termen" reprezinta un contract care face obiectul unei regularizari in numerar calculata in functie de fluctuatiile ratelor dobanzii sau ale cursurilor de schimb, de valoarea oricarui instrument enumerat in sectiunea B din anexa sau de un indice al oricarui astfel de instrument;

intrucat, in sensul prezentei directive, activitatea de primire si de transmitere a ordinelor include si reunirea a doi sau a mai multor investitori, initiind astfel o tranzactie intre investitorii respectivi;

intrucat dispozitiile prezentei directive nu aduc atingere dispozitiilor comunitare sau, in absenta acestora, dispozitiilor de drept intern care reglementeaza ofertele publice privind instrumentele reglementate de prezenta directiva; intrucat acelasi lucru este valabil in cazul comercializarii si al distribuirii acestor instrumente;

intrucat statelor membre le revine intreaga responsabilitate pentru punerea in aplicare a propriilor masuri de politica monetara, fara sa aduca atingere masurilor necesare pentru consolidarea Sistemului Monetar European;

intrucat este necesar sa se excluda intreprinderile de asigurare ale caror activitati fac obiectul unei supravegheri adecvate din partea autoritatilor competente in materie de supraveghere prudentiala, si care sunt coordonate la nivel comunitar, precum si intreprinderile de reasigurare si retrocedare;

intrucat intreprinderile care nu presteaza servicii tertilor, dar a caror activitate consta in prestarea de servicii de investitii numai intreprinderilor-mama, filialelor acestora sau altor filiale ale intreprinderii-mama, nu ar trebui sa faca obiectul prezentei directive; 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
intrucat scopul prezentei directive este acela de a reglementa intreprinderile a caror activitate normala este prestarea catre terti de servicii profesionale de investitii; intrucat nu ar trebui sa faca obiectul prezentei directive persoanele care desfasoara o activitate profesionala diferita (de exemplu, avocati sau un notari) si care furnizeaza servicii de investitii numai incidental, in cursul desfasurarii celeilalte activitati profesionale, cu conditia ca activitatea in cauza sa fie reglementata si ca normele relevante sa nu interzica prestarea incidentala de servicii de investitii; intrucat este, de asemenea, necesar, din acelasi motiv, sa se excluda din domeniul de aplicare a prezentei directive persoanele care furnizeaza servicii de investitii numai producatorilor sau utilizatorilor de bunuri de larg consum, in masura necesara pentru realizarea tranzactiilor cu astfel de bunuri, daca aceste tranzactii reprezinta activitatea lor principala;

intrucat intreprinderile care furnizeaza servicii de investitii constand exclusiv in administrarea sistemelor de participatie la beneficii a angajatilor si care, prin urmare, nu furnizeaza servicii de investitii tertilor, nu ar trebui sa faca obiectul prezentei directive;

intrucat este necesar sa se excluda din domeniul de aplicare a prezentei directive bancile centrale si alte organisme cu functii similare, precum si organismele publice care sunt insarcinate cu sau care intervin in administrarea datoriei publice, concept care include si plasamentul acesteia; intrucat aceasta excludere, in special, nu vizeaza organismele detinute integral sau partial de stat si al caror rol este unul comercial sau este legat de achizitionarea de participatii;

intrucat este necesar sa se excluda din domeniul de aplicare a prezentei directive intreprinderile sau persoanele a caror activitate consta numai in primirea si transmiterea de ordine catre anumiti parteneri contractuali si care nu detin fonduri sau valori mobiliare apartinand clientilor lor; intrucat, prin urmare, acestea nu au beneficiata de dreptul de stabilire si de libertate de a presta servicii in conditiile prevazute in prezenta directiva, intrand sub incidenta, in cazul in care doresc sa opereze intr-un alt stat membru, dispozitiilor relevante adoptate de statul in cauza;

intrucat este necesar sa se excluda din domeniul de aplicare a prezentei directive organismele de plasament colectiv, coordonate sau nu la nivel comunitar, precum si depozitarii sau administratorii acestor organisme, avand in vedere ca acestia fac obiectul unor norme speciale adaptate direct activitatilor lor;

intrucat, in cazul in care asociatiile infiintate de fondurile de pensii dintr-un stat membru pentru a permite gestionarea activelor acestora se rezuma la aceasta administrare si nu furnizeaza servicii de investitii tertilor si in cazul in care fondurile de pensii fac ele insele obiectul unui control din partea autoritatilor insarcinate cu supravegherea intreprinderilor de asigurare, nu pare sa fie necesar ca aceste asociatii sa faca obiectul conditiilor de initiere si exercitare a activitatii impuse de prezenta directiva;

intrucat prezenta directiva nu ar trebui sa se aplice in cazul "agenti di cambio" in sensul definitiei din legislatia italiana, avand in vedere ca acestia apartin unei categorii pentru care autorizatia nu trebuie sa fie reinnoita, activitatile lor se desfasoara exclusiv pe teritoriul national si nu prezinta un risc de denaturare a concurentei;

intrucat drepturile conferite de prezenta directiva intreprinderilor de investitii nu aduc atingere dreptului statelor membre, al bancilor centrale si al altor organisme nationale cu functii similare de a-si alege partenerii contractuali pe baza unor criterii obiective, nediscriminatorii;

intrucat responsabilitatea supravegherii soliditatii financiare a unei intreprinderi de investitii revine autoritatilor competente din statul membru de origine, in temeiul Directivei 93/6/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind raportul de solvabilitate al intreprinderilor de investitii si a institutiilor de credit [5], care coordoneaza normele aplicabile riscului de piata;

intrucat un stat membru de origine poate stabili, in general, norme mai stricte decat cele prevazute in prezenta directiva, in special in ceea ce priveste conditiile de autorizare, cerintele prudentiale si normele privind raportarea si transparenta;

intrucat exercitarea activitatilor care nu fac obiectul prezentei directive este reglementata de prevederile generale din tratat privind dreptul de stabilire si libertatea de a presta servicii;

intrucat, in scopul protejarii investitorilor, ar trebui protejate in special dreptul de proprietate si alte drepturi conexe ale investitorului asupra valorilor mobiliare si drepturile sale asupra fondurilor incredintate unei intreprinderi, prin distinctia de cele ale intreprinderii; intrucat acest principiu nu impiedica, cu toate acestea, ca intreprinderea sa desfasoare activitati in nume propriu, insa in interesul investitorului, in cazul in care acest lucru este impus chiar de natura operatiunii si cu consimtamantul investitorului, de exemplu in cazul imprumutului de titluri;

intrucat procedurile de autorizare a sucursalelor intreprinderilor de investitii autorizate in tari terte continua sa se aplice acestor intreprinderi; intrucat sucursalele in cauza nu beneficiaza de libertatea de a presta servicii in temeiul articolului 59 al doilea paragraf din tratat sau de dreptul de stabilire in statele membre, altele decat cele in care sunt stabilite; intrucat, totusi, cererile de autorizare a unor filiale sau a achizitionarii de participatii de catre organisme reglementate de legislatia unor tari terte fac obiectul unei proceduri destinate sa garanteze ca intreprinderile de investitii din Comunitate beneficiaza, in tarile terte in cauza, de un regim de reciprocitate;

intrucat autorizatiile acordate intreprinderilor de investitii de catre autoritatile nationale competente in temeiul prezentei directive vor fi valabile la nivel comunitar si nu numai national, iar clauzele existente de reciprocitate nu vor mai avea efect de acum inainte; intrucat, prin urmare, este nevoie de o procedura flexibila pentru a face posibila evaluarea reciprocitatii la nivel comunitar; intrucat scopul acestei proceduri nu este acela de a inchide pietele financiare ale Comunitatii, ci, mai degraba, de a ameliora liberalizarea pietelor financiare globale din tarile terte, avand in vedere intentia Comunitatii de a-si pastra pietele financiare deschise pentru restul lumii; intrucat, in acest scop, prezenta directiva prevede proceduri de negociere cu tarile terte si, in ultima instanta, posibilitatea de a adopta masuri implicand suspendarea noilor solicitari de autorizare si restrictionarea noilor autorizatii;
#PAGEBREAK#
intrucat unul dintre obiectivele prezentei directive este acela de a proteja investitorii; intrucat se recomanda, prin urmare, sa se tina seama de diferitele cerinte pentru protejarea diverselor categorii de investitori, precum si diferitele niveluri de expertiza profesionala a acestora;

intrucat statele membre trebuie sa se asigure ca nu exista obstacole care sa impiedice exercitarea, in acelasi mod ca si in statul membru de origine, a activitatilor recunoscute reciproc, atata timp cat nu intra in conflict cu actele cu putere de lege si normele administrative de interes general, in vigoare in statul membru gazda;

intrucat nici un stat membru nu poate limita dreptul investitorilor care rezida, in mod obisnuit, sau sunt stabiliti in statul membru in cauza de a beneficia de orice servicii de investitii furnizate de o intreprindere de investitii care face obiectul prezentei directive, este situata in afara statului membru in cauza si actioneaza in exteriorul statului membru in cauza;

intrucat, in anumite state membre, functiile de compensatie si de regularizare pot fi efectuate de organisme distincte de pietele pe care se efectueaza tranzactiile; intrucat, in consecinta, orice trimitere din prezenta directiva la accesul la pietele reglementate si calitatea de membru al acestor piete ar trebui interpretata ca incluzand accesul la organismele care desfasoara functii de compensatie si regularizare pentru piete reglementate si calitatea de membru al acestor organisme;

intrucat fiecare stat membru trebuie sa se asigure ca, pe teritoriul sau, toate intreprinderile de investitii autorizate in orice stat membru si, de asemenea, toate instrumentele financiare cotate pe pietele reglementate ale statelor membre sunt supuse unui tratament nediscriminatoriu; intrucat, din acest motiv, toate intreprinderile de investitii trebuie sa beneficieze de oportunitati egale de a deveni membre ale pietelor reglementate sau de acces la pietele in cauza; intrucat, indiferent de modul actual de organizare a tranzactiilor in statele membre, este important ca, in conditiile stabilite de prezenta directiva, sa se abroge restrictiile tehnice si juridice de acces la pietele reglementate in cadrul dispozitiilor prezentei directive;

intrucat anumite state membre autorizeaza institutiile de credit sa devina membre ale pietelor lor reglementate numai in mod indirect, prin infiintarea unor filiale specializate; intrucat oportunitatea acordata de prezenta directiva institutiilor de credit de a deveni, in mod direct, membre ale pietelor reglementate, fara obligatia de a infiinta filiale specializate, reprezinta o reforma semnificativa pentru statele membre in cauza, ale carei consecinte ar trebui reevaluate tinand seama de evolutia pietelor financiare; intrucat, avand in vedere acesti factori, raportul pe care Comisia il va prezenta Consiliului asupra acestui subiect pana la 31 decembrie 1998 va trebui sa tina seama de toti factorii necesari Consiliului pentru a putea reevalua consecintele la nivelul statelor membre in cauza, in special riscul generarii unor conflicte de interese si nivelul de protectie a investitorilor;

intrucat este foarte important ca armonizarea sistemelor de compensatie sa se aplice de la aceeasi data ca si prezenta directiva; intrucat, in plus, pana la data punerii in aplicare a unei directive de armonizare a sistemelor de compensatie, statele membre gazda vor putea impune aplicarea propriilor sisteme de compensatie intreprinderilor de investitii, inclusiv institutiilor de credit, autorizate de alte state membre, in cazul in care statele membre de origine nu dispun de sisteme de compensatie sau in care sistemele lor nu ofera niveluri de protectie echivalente;

intrucat structura pietelor reglementate trebuie sa fie reglementata in continuare de legislatia interna, fara a constitui, cu toate acestea, un obstacol in calea liberalizarii accesului la pietele reglementate din statele membre gazda ale intreprinderilor de investitii autorizate sa furnizeze serviciile in cauza in statul lor membru de origine; intrucat, in temeiul acestui principiu, legislatia Republicii Federale Germania si legislatia Țarilor de Jos reglementeaza activitatile de Kursmakler si respectiv de hoekmannen, astfel incat sa se asigure ca acestia nu isi exercita functiile in paralel cu alte functii; intrucat ar trebui sa se observe faptul ca Kursmakler si hoekmannen nu pot presta servicii in alte state membre; intrucat nimeni, indiferent de statul sau membru de origine, nu poate sus tine ca actioneaza in calitate de Kursmakler sau de hoekman, fara a intra sub incidenta normelor de incompatibilitate care reiese din statutul de Kursmakler sau hoekman;

intrucat ar trebui sa se observe ca prezenta directiva nu poate aduce atingere masurilor adoptate in temeiul Directivei 79/279/CEE a Consiliului din 5 martie 1979 de coordonare a conditiilor de admitere a valorilor mobiliare la cota oficiala a unei burse de valori [6];

intrucat stabilitatea si buna functionare a sistemului financiar si protejarea investitorilor presupun ca un stat membru gazda sa aiba dreptul si responsabilitatea atat de a preveni, cat si de a penaliza orice actiune desfasurata, pe teritoriul sau, de catre o intreprindere de investitii care nu respecta normele de conduita si alte acte cu putere de lege si norme administrative de interes general si de a adopta masuri in situatii de urgenta; intrucat, in plus, autoritatile competente din statul membru gazda trebuie sa poata conta, in exercitarea responsabilitatilor lor, pe o stransa cooperare cu autoritatile competente din statul membru de origine, in special in ceea ce priveste activitatea desfasurata in temeiul libertatii de a presta servicii; intrucat autoritatile competente din statul membru de origine sunt indreptatite sa fie informate de catre autoritatile competente din statul membru gazda cu privire la orice masuri de penalizare impuse unei intreprinderi de investitii sau de restrictionare a activitatilor acesteia pe care statul membru gazda le-adopta cu privire la intreprinderile de investitii pe care statul membru de origine le-a autorizat, pentru a-si putea indeplini, in mod eficient, functia de supraveghere prudentiala; intrucat, in acest sens, trebuie sa se asigure cooperarea intre autoritatile competente din statele membre de origine si statele membre gazda;
#PAGEBREAK#
intrucat, atat cu scopul de a proteja investitorii, cat si de a asigura buna functionare a pietelor de valori mobiliare transferabile, este necesar sa se asigure transparenta tranzactiilor, precum si aplicarea normelor prevazute in acest sens in prezenta directiva pentru pietele reglementate, atat in cazul intreprinderilor de investitii, cat si in cazul institutiilor de credit, daca acestea opereaza pe piata;

intrucat examinarea problemelor survenite in domeniile reglementate de directivele Consiliului privind serviciile de investitii si valorile mobiliare, atat in ceea ce priveste aplicarea masurilor existente, cat si in perspectiva unei coordonari mai stranse impune cooperarea dintre autoritatile nationale si Comisie, in cadrul unui comitet; intrucat infiintarea unui astfel de comitet nu exclude alte forme de cooperare intre autoritatile de supraveghere din acest domeniu;

intrucat s-ar putea ca, periodic, sa fie necesare modificari tehnice ale normelor de aplicare prevazute in prezenta directiva, pentru a tine seama de noile evolutii din sectorul serviciilor de investitii; intrucat Comisia va aduce aceste modificari, daca sunt necesare, dupa sesizarea comitetului care urmeaza a fi instituit in domeniul pietelor de valori mobiliare,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

TITLUL I

Definitii si domeniu de aplicare

Articolul 1

In sensul prezentei directive:

1. serviciul de investitii reprezinta oricare dintre serviciile enumerate in sectiunea A din anexa, referitor la oricare dintre instrumentele enumerate in sectiunea B din anexa, care sunt prestate tertilor;

2. intreprinderea de investitii reprezinta orice persoana juridica a carei ocupatie sau activitate normala este prestarea de servicii profesionale de investitii tertilor.

In sensul prezentei directive, statele membre pot include in categoria intreprinderilor de investitii organisme care nu au statut de persoane juridice, in cazul in care:

- statutul lor juridic asigura un nivel de protectie a intereselor tertilor echivalent cu cel asigurat de persoanele juridice si

- acestea fac obiectul unei supravegheri prudentiale adecvate formei lor juridice.

Cu toate acestea, in cazul in care astfel de persoane fizice presteaza servicii care implica detinerea de fonduri sau valori mobiliare transferabile apartinand unor terti, acestea pot fi considerate intreprinderi de investitii in sensul prezentei directive numai in cazul in care, fara a aduce atingere altor cerinte stabilite de prezenta directiva si de Directiva 93/6/CEE, indeplinesc urmatoarele conditii:

- drepturile de proprietate ale tertilor asupra instrumentelor si fondurilor pe care le detin trebuie sa fie protejate, in special in caz de insolvabilitate a unei intreprinderi sau a proprietarilor acesteia, de preluare, de compensare sau orice alte actiuni intreprinse de creditorii intreprinderii sau proprietarii acesteia;

- o intreprindere de investitii trebuie sa intre sub incidenta normelor de monitorizare a solvabilitatii intreprinderii si a proprietarilor acesteia;

- conturile anuale ale unei intreprinderi de investitii trebuie sa fie auditate de una sau mai multe persoane imputernicite, in conformitate cu legislatia interna, sa auditeze conturi;

- in cazul in care o intreprindere are un singur proprietar, acesta trebuie sa asigure protejarea investitorilor in caz de incetare a activitatii intreprinderii ca urmare a decesului sau, a incapacitatii sale sau a oricarui astfel de eveniment.
#PAGEBREAK#
Pana la 31 decembrie 1997 cel tarziu, Comisia prezinta un raport cu privire la aplicarea celui de-al doilea si al treilea paragraf de la acest punct si, daca este cazul, propune modificarea sau eliminarea acestora.

In cazul in care o persoana exercita o activitate mentionata in sectiunea A alineatul 1 litera (a) din anexa si in care activitatea in cauza este desfasurata exclusiv in numele si sub responsabilitatea completa si neconditionata a unei intreprinderi de investitii, activitatea in cauza nu se considera activitatea persoanei care o desfasoara, ci a intreprinderii de investitii in sine;

3. institutia de credit reprezinta o institutie de credit conform definitiei din articolul 1 prima liniuta din Directiva 77/780/CEE [7], cu exceptia institutiilor mentionate la articolul 2 alineatul (2) din directiva in cauza;

4. valorile mobiliare transferabile reprezinta:

- actiuni si alte valori mobiliare asimilate actiunilor;

- obligatiuni si alte forme de titluri de creanta

care sunt negociabile pe piata de capital si

- orice alte valori mobiliare tranzactionate in mod normal si care permit achizitionarea oricaror astfel de valori transferabile prin subscriere sau schimb sau care conduc la o regularizare in numerar,

cu exceptia instrumentelor de plata;

5. instrumentele de pe piata monetara reprezinta acele categorii de instrumente care sunt in mod normal comercializate pe piata monetara;

6. statul membru de origine reprezinta:

(a) in cazul in care intreprinderea de investitii are statut de persoana fizica, statul membru in care se afla sediul central al acesteia;

(b) in cazul in care intreprinderea de investitii are statut de persoana juridica, statul membru in care se afla sediul social al acesteia sau, daca, in conformitate cu legislatia interna, intreprinderea nu are un sediu social, statul in care se afla sediul central;

(c) in cazul unei piete, statul membru in care se afla sediul social al organismului care asigura efectuarea tranzactiilor sau, daca, in conformitate cu legislatia interna, acesta nu are un sediu social, statul membru in care se afla sediul central al organismului in cauza;

7. statul membru gazda reprezinta statul membru in care o intreprindere de investitii are o sucursala sau in care presteaza servicii;

8. sucursala reprezinta un loc de desfasurare a activitatii care face parte dintr-o intreprindere de investitii, care nu are personalitate juridica si care presteaza servicii de investitii pentru care a fost autorizata intreprinderea de investitii; toate locatiile de desfasurare a activitatii infiintate in unul si acelasi stat membru de catre o intreprindere de investitii cu sediul central intr-un alt stat membru se considera ca fiind o singura sucursala;

9. autoritatile competente reprezinta autoritatile desemnate de fiecare stat membru in temeiul articolului 22;

10. participatie calificata reprezinta orice participatie directa sau indirecta la o intreprindere de investitii care reprezinta 10 % sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot sau care permite exercitarea unei influente semnificative asupra administratiei intreprinderii de investitii la care se detine participatia in cauza.

In sensul aplicarii prezentei definitii, in contextul articolelor 4 si 9 si al celorlalte cote de participatie mentionate la articolul 9, sunt luate in considerare drepturile de vot mentionate la articolul 7 din Directiva 88/627/CEE [8];

11. intreprinderea-mama reprezinta o intreprindere-mama in sensul definitiei din articolele 1 si 2 din Directiva 83/349/CEE [9];

12. filiala reprezinta o filiala in sensul definitiei din articolele 1 si 2 din Directiva 83/349/CEE; orice filiala a unei filiale este considerata, de asemenea, o filiala a intreprinderii-mama care controleaza intreprinderile respective;

13. piata reglementata reprezinta o piata pentru instrumentele enumerate in sectiunea B din anexa care:

- apare pe lista prevazuta la articolul 16, intocmita de statul membru care are calitatea de stat membru de origine conform definitiei din articolul 1 alineatul (6) litera (c);

- functioneaza regulat;

- se caracterizeaza prin faptul ca reglementarile emise sau aprobate de autoritatile competente definesc conditiile de functionare a pietei, conditiile privind accesul pe piata si, in cazul in care se aplica Directiva 79/279/CEE, conditiile impuse de directiva in cauza pentru admiterea la cotare si, in cazul in care nu se aplica directiva in cauza, conditiile care trebuie indeplinite de catre aceste instrumente financiare inainte ca acesta sa poata fi tranzactionat efectiv pe piata;

- impune respectarea tuturor dispozitiilor cu privire la raportare si transparenta adoptate in temeiul articolelor 20 si 21;

14. controlul reprezinta controlul conform definitiei din articolul 1 din Directiva 83/349/CEE.

Articolul 2

(1) Prezenta directiva se aplica tuturor intreprinderilor de investitii. Cu toate acestea, in cazul institutiilor de credit autorizate, in conformitate cu Directivele 77/780/CEE si 89/646/CEE, pentru unul sau mai multe dintre serviciile de investitii enumerate in sectiunea A din anexa la prezenta directiva se aplica numai alineatului (4) din prezentul articol si articolului 8 alineatul (2), articolelor 10, 11, articolului 12 primul paragraf, articolului 14 alineatele (3) si (4), articolelor 15, 19 si 20.

(2) Prezenta directiva nu se aplica:

(a) intreprinderilor de asigurare definite la articolul 1 din Directiva 73/239/CEE [10] sau la articolul 1 din Directiva 79/267/CEE [11] sau intreprinderilor care desfasoara activitatile de reasigurare si retrocedare mentionate in Directiva 64/225/CEE [12];

(b) intreprinderilor care presteaza servicii de investitii exclusiv intreprinderilor-mama, filialelor lor sau altor filiale ale intreprinderii-mama;

(c) persoanelor care presteaza un serviciu de investitii, in cazul in care serviciul in cauza este prestat incidental in cursul unei activitati profesionale, iar activitatea respectiva este reglementata prin acte cu putere de lege si norme adminstrative sau printr-un cod deontologic al profesiei care nu exclud prestarea serviciului in cauza;

(d) intreprinderilor care presteaza servicii de investitii constand exclusiv in administrarea programelor de participatie a angajatilor;

(e) intreprinderilor care furnizeaza servicii de investitii constand in prestarea de servicii mentionate la litera (b), precum si de servicii mentionate la litera (d);

(f) bancilor centrale ale statelor membre si altor organisme nationale cu functii similare si altor organisme publice insarcinate cu sau care intervin in administrarea datoriei publice;

(g) intreprinderilor

- care nu pot detine fondurile sau valorile mobiliare ale clientilor si care, din acest motiv, nu pot deveni, in nici un moment, debitori fata de clientii lor si

- care nu pot presta nici un serviciu de investitii cu exceptia primirii si transmiterii de ordine privind valorile mobiliare si unitatile la organismele de plasament colectiv si

- care, in cursul prestarii serviciului in cauza, pot transmite ordine numai

(i) intreprinderilor de investitii autorizate in conformitate cu prezenta directiva;

(ii) institutiilor de credit autorizate in conformitate cu Directivele 77/780/CEE si 89/646/CEE;

(iii) sucursalelor intreprinderilor de investitii sau ale institutiilor de credit care sunt autorizate intr-o tara terta si care sunt supuse si respecta norme prudentiale considerate de catre autoritatile competente cel putin la fel de stricte ca cele prevazute in prezenta directiva, in Directiva 89/646/CEE sau in Directiva 93/6/CEE;

(iv) organismelor de plasament colectiv autorizate, in conformitate cu legislatia unui stat membru, sa comercializeze unitati catre public si catre administratorii acestor organisme;

(v) intreprinderilor de investitii cu capital fix, in conformitate cu definitia din articolul 15 alineatul (4) din Directiva 77/91/CEE [13], ale caror valori mobiliare sunt cotate sau tranzactionate pe o piata reglementata dintr-un stat membru;

- ale caror activitati sunt reglementate la nivel national prin norme sau printr-un cod deontologic;

(h) organismelor de plasament colectiv, fie ca sunt sau nu coordonate la nivel comunitar, si depozitarilor si administratorilor acestor organisme;

(i) persoanelor a caror activitate principala este comercializarea de bunuri de larg consum intre ele sau cu producatori sau utilizatori profesionali ai acestor produse si care presteaza servicii de investitii doar unor astfel de producatori si utilizatori profesionali, in masura necesara pentru activitatea lor principala;

(j) intreprinderilor care furnizeaza servicii de investitii constand in tranzactii efectuate exclusiv in cont propriu pe pietele instrumentelor financiare la termen sau de optiuni sau care negociaza sau stabilesc preturi pentru alti membri ai aceleiasi piete si care sunt acoperite de garantia unor membri compensatori de pe aceeasi piata. Responsabilitatea pentru asigurarea performantei contractelor atribuite de aceste intreprinderi trebuie sa fie asumata de membri compensatori de pe aceleasi piete;

(k) asociatilor infiintate de fondurile daneze de pensii, care au ca scop unic administrarea activelor fondurilor de pensii care sunt membre ale asociatilor in cauza;

(l) "agenti di cambio" ale caror activitati si functii sunt reglementate de Decretul Regal Italian nr. 222 din 7 martie 1925 si modificarile sale ulterioare si care sunt autorizati sa isi desfasoare activitatea in temeiul articolului 19 din Legea Italiana nr. 1 din 2 ianuarie 1991.

(3) Pana la 31 decembrie 1998 cel tarziu si, ulterior, la intervale periodice, Comisia intocmeste un raport cu privire la aplicarea alineatului (2), coroborat cu sectiunea A din anexa si, daca este cazul, propune modificari ale definitiei exceptiilor si a serviciilor reglementate, in lumina functionarii prezentei directive.

(4) Drepturile conferite de prezenta directiva nu se extind prestarii de servicii ca partener contractual al statului, bancii centrale sau al altor organisme nationale din statul membru, cu functii similare in aplicarea politicilor de gestionare a monedei, a ratei de schimb, a datoriei publice si a rezervelor statului membru in cauza.

TITLUL II

Conditii de initiere a activitatii

Articolul 3
(1) Fiecare stat membru conditioneaza initierea activitatii intreprinderilor de investitii de obtinerea unei autorizatii pentru intreprinderile de investitii pentru care este stat membru de origine. Aceasta autorizatie este acordata de autoritatile competente din statul membru de origine desemnate in conformitate cu articolul 22. Autorizatia precizeaza serviciile de investitii mentionate in sectiunea A din anexa pe care intreprinderea este autorizata sa le presteze. Autorizatia poate, de asemenea, sa includa unul sau mai multe dintre serviciile auxiliare mentionate in sectiunea C din anexa. Autorizatia in sensul prezentei directive nu poate fi acordata, in nici un caz, pentru serviciile care fac numai obiectul sectiunii C din anexa.
#PAGEBREAK#
(2) Fiecare stat membru impune ca:

- orice intreprindere de investitii care are personalitate juridica si care, in temeiul legislatiei interne, detine un sediu social sa aiba sediul central in acelasi stat membru in care se afla sediul social;

- orice alta intreprindere de investitii sa aiba sediul central in statul membru care a eliberat autorizatia si in care isi desfasoara efectiv activitatea.

(3) Fara a aduce atingere altor conditii cu aplicabilitate generala, prevazute de legislatia interna, autoritatile competente nu acorda autorizatii decat daca:

- intreprinderea de investitii are capital initial suficient, in conformitate cu normele stabilite in Directiva 93/6/CEE avand in vedere natura serviciului de investitii in cauza;

- persoanele ce conduc efectiv activitatea unei intreprinderi de investitii se bucura de o reputatie suficient de buna si dispun de o experienta suficienta.

Conducerea activitatii unei intreprinderi trebuie sa fie asigurata de cel putin doua persoane care indeplinesc conditiile mentionate anterior. Cu toate acestea, in cazul in care, printr-un regim adecvat, se asigura obtinerea aceluiasi rezultat, in special in cazurile prevazute la articolul 1 alineatul (2) al treilea paragraf ultima liniuta, autoritatile competente pot acorda autorizatia intreprinderilor de investitii care au statut de persoana fizica sau, tinand seama de natura si volumul activitatilor lor, intreprinderilor de investitii cu statut de persoana juridica, in cazul in care aceste intreprinderi sunt administrate de o singura persoana fizica, in conformitate cu statutul intreprinderii si cu legislatia interna.

(4) Statele membre impun, de asemenea, ca fiecare cerere de autorizare sa fie insotita de un program de activitate precizand, inter alia, tipurile de activitati avute in vedere si organigrama intreprinderii de investitii in cauza.

(5) Solicitantul este informat in termen de sase luni de la depunerea unui dosar complet de solicitare daca i se acorda sau nu autorizatia. Orice decizie de a nu emite o autorizatie este motivata.

(6) O intreprindere de investitii poate initia activitatea imediat dupa eliberarea autorizatiei.

(7) Autoritatile competente pot retrage autorizatia acordata unei intreprinderi de investitii care intra sub incidenta prezentei directive numai in cazul in care intreprinderea de investitii in cauza:

(a) nu utilizeaza autorizatia in termen de 12 luni, renunta in mod expres la autorizatie sau a incetat sa mai presteze servicii de investitii cu peste sase luni in urma, daca statul membru in cauza nu prevede expirarea autorizatiei in astfel de cazuri;

(b) a obtinut autorizatia prin declaratii false sau prin orice alte mijloace ilegale;

(c) nu mai indeplineste conditiile in temeiul carora s-a acordat autorizatia;

(d) nu mai respecta dispozitiile Directivei 93/6/CEE;

(e) a incalcat in mod grav si sistematic dispozitiile adoptate in temeiul articolului 10 ori 11 sau

(f) se incadreaza intr-una dintre situatiile in care legislatia interna prevede retragerea autorizatiei.

Articolul 4

Autoritatile competente nu acorda autorizatia de a initia activitatea unei intreprinderi de investitii inainte de a fi fost informate cu privire la identitatea actionarilor si a asociatilor, directi sau indirecti, persoane fizice sau juridice, care detin participatii calificate, precum si cu privire la procentele participatiilor respective.

Autoritatile competente refuza eliberarea autorizatiei in cazul in care, avand in vedere nevoia de a asigura administrarea sigura si prudenta a intreprinderii de investitii, nu sunt convinse de calitatile actionarilor sau asociatilor mentionati anterior.

Articolul 5

In cazul sucursalelor unor intreprinderi de investitii care au sedii sociale in afara Comunitatii si care initiaza sau exercita deja activitati, statele membre nu aplica dispozitii care conduc la un tratament mai favorabil decat cel acordat sucursalelor intreprinderilor de investitii care au sedii sociale in statele membre.

Articolul 6

Autoritatile competente din celalalt stat membru implicat sunt consultate in prealabil cu privire la autorizarea oricarei intreprinderi de investitii care este:

- o filiala a unei intreprinderi de investitii sau a unei institutii de credit autorizate intr-un alt stat membru;

- o filiala a unei intreprinderi-mama a unei intreprinderi de investitii sau a unei institutii de credit autorizate intr-un alt stat membru

sau

- controlata de aceleasi persoane fizice sau juridice care controleaza o intreprindere de investitii sau o institutie de credit autorizata intr-un alt stat membru.

TITLUL III

Relatii cu tari terte

Articolul 7

(1) Autoritatile competente din statele membre informeaza Comisia:

(a) cu privire la autorizarea oricarei intreprinderi care este filiala directa sau indirecta a unei intreprinderi-mama reglementate de legislatia unei tari terte;

(b) ori de cate ori o astfel de intreprindere-mama achizitioneaza o participatie la intreprindere comunitara de investitii, astfel incat aceasta din urma devine filiala sa.

In ambele cazuri, Comisia informeaza Consiliul pana in momentul in care acesta, la propunerea Comisiei, infiinteaza un comitet privind valorile mobiliare transferabile.

In cazul in care se acorda o autorizatie unei intreprinderi care este filiala directa sau indirecta a unei intreprinderi-mama reglementate de legislatia unei tari terte, in notificarea adresata Comisiei, autoritatile competente precizeaza structura grupului.

(2) Statele membre informeaza Comisia cu privire la orice dificultati de ordin general cu care se confrunta intreprinderile de investitii la constituire sau in cursul prestarii de servicii de investitii in orice tara terta.

(3) Initial cu cel mult sase luni inainte de intrarea in vigoare a prezentei directive, iar apoi periodic, Comisia intocmeste un raport examinand tratamentul acordat intreprinderilor de investitii din Comunitate in tarile terte, in conditiile mentionate la alineatele (4) si (5), cu privire la constituirea, exercitarea de activitati de servicii de investitii si achizitionarea de participatii la intreprinderi de investitii din tari terte. Comisia prezinta rapoartele in cauza Consiliului, impreuna cu eventuale propuneri adecvate.

(4) In cazul in care Comisia constata pe baza rapoartelor prevazute la alineatul (3) sau pe baza altor informatii, ca o tara terta nu permite intreprinderilor de investitii din Comunitate accesul efectiv pe piata comparabil cu cel acordat de Comunitate intreprinderilor de investitii din tara terta in cauza, Comisia poate prezenta Consiliului propuneri pentru obtinerea unui mandat de negociere in vederea obtinerii unor oportunitati competitive comparabile pentru intreprinderile de investitii din Comunitate. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.

(5) In cazul in care Comisia constata, pe baza rapoartelor mentionate la alineatul (3) sau pe baza altor informatii, ca, intr-o tara terta, intreprinderile de investitii din Comunitate nu beneficiaza de tratamentul national care sa le ofere aceleasi oportunitati competitive ca cele acordate intreprinderilor interne de investitii si ca nu sunt indeplinite conditiile de acces efectiv pe piata, Comisia poate initia negocieri pentru remedierea situatiei.

In cazurile descrise in primul paragraf, se poate decide, de asemenea, in orice moment si in paralel cu initierea negocierilor, in conformitate cu procedura care urmeaza a fi prevazuta in directiva prin care Consiliul infiinteaza comitetul mentionat la alineatul (1), ca autoritatile competente din statele membre trebuie sa isi limiteze sau suspende deciziile cu privire la cererile de autorizare in curs de solutionare sau la cererile ulterioare de autorizare si cu privire la achizitionarea de participatii prin intermediul unor intreprinderi-mama directe sau indirecte reglementate de legislatia tarii terte in cauza. Durata acestor masuri nu poate depasi trei luni.

Inainte de expirarea acestei perioade de trei luni si tinand seama de rezultatele negocierilor, Consiliul poate hotari cu majoritate calificata, la propunerea Comisiei, daca masurile se aplica in continuare sau nu.

Aceste limitari sau suspendari nu se pot aplica constituirii de filiale de catre intreprinderile de investitii autorizate in Comunitate sau de catre filiale ale acestora sau achizitionarii de participatii la intreprinderi de investitii din Comunitate de catre astfel de intreprinderi de investitii sau filiale.

(6) In cazul in care Comisia constata existenta uneia dintre situatiile descrise la alineatele (4) si (5), statele membre informeaza Comisia, la cererea acesteia:

(a) cu privire la orice solicitare de autorizare a unei firme care este filiala directa sau indirecta a unei intreprinderi-mama reglementate de legislatia tarii terte in cauza;

(b) ori de cate ori sunt informate, in conformitate cu articolul 9, ca o astfel de intreprindere-mama isi propune sa achizitioneze o participatie la o intreprindere de investitii din Comunitate, astfel incat aceasta din urma ar deveni filiala sa.

Aceasta obligatie de a furniza informatii nu mai este valabila in momentul in care se ajunge la un acord cu tara terta mentionata la alineatele (4) sau (5) sau cand inceteaza sa se aplice masurile mentionate la alineatul (5) al doilea si al treilea paragraf.

(7) Masurile adoptate in temeiul prezentului articol sunt conforme cu obligatiile Comunitatii prevazute in acorduri internationale, bilaterale sau multilaterale, care reglementeaza initierea sau exercitarea activitatii intreprinderilor de investitii.
#PAGEBREAK#
TITLUL IV

Conditii de exercitare

Articolul 8

(1) Autoritatile competente din statul membru de origine impun ca o intreprindere de investitii pe care au autorizat-o sa respecte constant conditiile impuse la articolul 3 alineatul (3).

(2) Autoritatile competente din statul membru de origine impun ca o intreprindere de investitii pe care au autorizat-o sa respecte normele prevazute in Directiva 93/6/CEE.

(3) Autoritatile competente din statul membru de origine sunt responsabile pentru supravegherea prudentiala a unei intreprinderi de investitii, indiferent daca intreprinderea de investitii infiinteaza o sucursala sau presteaza servicii intr-un alt stat membru sau nu, fara a aduce atingere dispozitiilor din prezenta directiva care acorda responsabilitate autoritatilor din statul membru gazda.

Articolul 9

(1) Statele membre impun oricarei persoane care isi propune sa achizitioneze, direct sau indirect, o participatie calificata intr-o intreprindere de investitii sa informeze, in prealabil, autoritatile competente, precizand dimensiunea participatiei avute in vedere. De asemenea, persoana in cauza informeaza autoritatile competente in cazul in care propune sa isi majoreze participatia calificata astfel incat proportia drepturilor de vot sau a capitalului detinut ar atinge sau ar depasi 20, 33 sau 50 % sau astfel incat intreprinderea de investitii ar deveni filiala a acestei persoane.

Fara a aduce atingere alineatului (2), autoritatile competente dispun de un termen de maximum trei luni de la data notificarii prevazute in primul paragraf pentru a se opune unui astfel de plan in cazul in care, avand in vedere nevoia de a asigura administrarea sigura si prudenta a intreprinderii de investitii, nu sunt convinse de caracterul adecvat al persoanei mentionate in primul paragraf. In cazul in care nu se opun planului, autoritatile competente pot stabili un termen maxim pentru punerea sa in aplicare.

(2) In cazul in care achizitorul participatiei mentionate la alineatul (1) este o intreprindere de investitii autorizata intr-un alt stat membru sau intreprinderea-mama a unei intreprinderi de investitii autorizate intr-un alt stat membru sau o persoana care controleaza o intreprindere de investitii autorizata intr-un alt stat membru si in cazul in care, in urma achizitiei, intreprinderea la care achizitorul isi propune sa achizitioneze o participatie ar deveni filiala achizitorului sau ar intra sub controlul acestuia, evaluarea achizitiei trebuie sa faca obiectul consultarii prealabile prevazute la articolul 6.

(3) Statele membre impun oricarei persoane care isi propune sa cesioneze, direct sau indirect, o participatie calificata intr-o intreprindere de investitii sa informeze, in prealabil, autoritatile competente, precizand dimensiunea participatiei sale. De asemenea, persoana in cauza informeaza autoritatile competente in cazul in care propune sa isi reduca participatia calificata, astfel incat proportia drepturilor de vot sau a capitalului detinut ar scadea sub 20, 33 sau 50 % sau astfel incat intreprinderea de investitii ar inceta sa mai fie filiala a acestei persoane.

(4) In momentul in care li se aduce la cunostinta, intreprinderile de investitii informeaza autoritatile competente cu privire la orice achizitie sau cesionare de participatiei in capitalul lor care ar avea ca rezultat depasirea sau scaderea sub oricare dintre pragurile mentionate la alineatele (1) si (3).

Cel putin o data pe an, acestea informeaza, de asemenea, autoritatile competente cu privire la identitatea actionarilor si a asociatilor care detin participatii calificate si cu privire la valoarea participatiilor respective, de exemplu, in conformitate cu informatiile primite in cadrul adunarilor generale anuale ale actionarilor si ale asociatilor sau in urma respectarii dispozitiilor aplicabile intreprinderilor cotate la bursele de valori.

(5) Statele membre impun ca, in cazul in care este probabil ca influenta exercitata de persoanele mentionate la alineatul (1) sa prejudicieze administrarea sigura si prudenta a unei intreprinderi de investitii, autoritatile competente sa adopta masurile adecvate pentru a pune capat situatiei respective. Aceste masuri pot consta, de exemplu, in somatii, sanctiuni aplicate directorilor si persoanelor responsabile de administrarea intreprinderii sau suspendarea exercitarii drepturilor de vot conexe actiunilor detinute de catre actionarii sau asociatii in cauza.

Masuri similare se aplica in cazul persoanelor care nu isi indeplinesc obligatia de informare prealabila mentionata la alineatul (1). In cazul in care se achizitioneaza o participatie in ciuda opozitiei autoritatilor competente, statele membre prevad, indiferent de alte sanctiuni adoptate, suspendarea exercitarii drepturilor de vot corespondente, nulitatea voturilor exercitate sau posibilitatea de anulare a acestora.

Articolul 10

(1) Fiecare stat membru de origine stabileste norme prudentiale pe care intreprinderile de investitii le respecta in orice moment. Aceste norme impun in special ca fiecare intreprindere de investitii:

- sa dispuna de o buna organizare administrativa si contabila, mecanisme de control si protectie a procesarii electronice a datelor si proceduri adecvate de control intern, in special norme privind tranzactiile personale efectuate de angajati;

- sa adopte masuri adecvate cu privire la instrumentele care apartin investitorilor in vederea protejarii drepturilor de proprietate ale acestora, in special in caz de insolvabilitate a intreprinderii, sa impiedice intreprinderea de investitii sa utilizeze instrumentele investitorilor in interes propriu, fara acordul expres al acestora din urma;

- sa adopte masuri adecvate cu privire la fondurile care apartin investitorilor in vederea protejarii drepturilor acestora din urma si, cu exceptia institutiilor de credit, sa impiedice utilizarea in scop propriu de catre intreprinderea de investitii, a fondurilor investitorilor;

- sa se asigura ca inregistrarea tranzactiilor efectuate este cel putin suficienta pentru a permite autoritatilor statului membru de origine sa controleze respectarea normelor prudentiale pentru a caror aplicare sunt responsabile; aceste inregistrari se pastreaza pentru o perioada care urmeaza a fi stabilita de autoritatile competente;

- sa fie structurata si organizata astfel incat sa minimizeze riscul de a prejudicia interesele clientilor prin conflicte de interese intre intreprindere si clientii acesteia sau intre clientii acesteia. Cu toate acestea, in cazul in care se infiinteaza o sucursala, modalitatile de organizare nu pot intra in conflict cu normele de conduita prevazute de statul membru gazda in materie de conflicte de interese.
#PAGEBREAK#
Articolul 11
(1) Statele membre stabilesc norme de conduita pe care intreprinderile de investitii le respecta in orice moment. Aceste norme trebuie sa aplice cel putin principiile stabilite la liniutele urmatoare si trebuie sa se aplice astfel incat sa tina seama de natura profesionala a persoanei pentru care este prestat serviciul. De asemenea, statele membre aplica aceste norme, daca este cazul, serviciilor auxiliare enumerate in sectiunea C din anexa. Prin aceste principii, se asigura ca intreprinderea de investitii:

- actioneaza in mod onest si echitabil in desfasurarea activitatilor sale, in interesul clientilor sai si al integritatii pietei;

- actioneaza cu competenta, grija si constiinciozitatea necesare, in interesul clientilor sai si al integritatii pietei;

- are si utilizeaza in mod eficient resursele si procedurile necesare desfasurarii adecvate a activitatilor sale;

- solicita de la clientii sai informatii privind situatia lor financiara, experienta lor in domeniul investitiilor si obiectivele cu privire la serviciile solicitate;

- furnizeaza in mod adecvat informatii utile in cadrul negocierilor cu clientii;

- incearca sa evite conflictele de interese si, atunci cand acestea nu pot fi evitate, asigura un tratament echitabil clientilor sai si

- indeplineste toate cerintele de reglementare aplicabile desfasurarii activitatii sale, astfel incat sa promoveze interesul clientilor sai si integritatea pietei.

(2) Fara a aduce atingere vreunei decizii care urmeaza a fi adoptata in contextul armonizarii normelor de conduita, statul membru in care este prestat serviciul este responsabil pentru punerea in aplicare si supravegherea respectarii acestor norme.

(3) In cazul in care o intreprindere de investitii executa un ordin, in scopul aplicarii normelor mentionate la alineatul (1), natura profesionala a investitorului se evalueaza prin raportare la investitorul care a dat initial ordinul, indiferent daca acest ordin a fost plasat direct de investitor sau indirect, prin intermediul unei intreprinderi de investitii care furnizeaza serviciul mentionat in sectiunea A alineaul 1 litera (a) din anexa.

Articolul 12

Inainte de intra intr-o relatie de afaceri cu investitorii, intreprinderea ii informeaza cu privire la fondul de compensatie sau protectia echivalenta care se aplica in cazul tranzactiilor avute in vedere, acoperirea oferita prin sistemul aplicabil sau cu privire la absenta unui fond sau a unei compensatii.

Consiliul ia nota de declaratia Comisiei conform careia va prezenta propuneri privind armonizarea sistemelor de compensare care acopera tranzactiile efectuate de intreprinderile de investitii, pana la 31 iulie 1993 cel tarziu. Consiliul se pronunta cu privire la propunerile respective in cel mai scurt timp cu putinta, in scopul punerii in aplicare a propunerilor la aceeasi data ca si prezenta directiva.

Articolul 13
Prezenta directiva nu impiedica intreprinderile de investitii autorizate in alte state membre sa isi promoveze serviciile, prin toate mijloacele de comunicare disponibile in statele membre gazda, sub rezerva oricaror norme care reglementeaza forma si continutul acestor reclame, adoptate in interes general.

TITLUL V

Dreptul de stabilire si libertatea de a presta servicii

Articolul 14

(1) Statele membre se asigura ca serviciile de investitii si celelalte servicii enumerate in sectiunea C din anexa pot fi prestate pe teritoriul lor, in conformitate cu articolele 17, 18 si 19, fie prin infiintarea unei sucursale, fie in temeiul libertatii de a presta servicii de catre orice intreprindere de investitii autorizata si supravegheata de autoritatile competente dintr-un alt stat membru in conformitate cu prezenta directiva, cu conditia ca aceste servicii sa fie acoperite de autorizatie.

Prezenta directiva nu aduce atingere competentelor statelor membre gazda cu privire la unitatile organismelor de plasament colectiv care nu intra sub incidenta Directivei 85/611/CEE [14].

(2) Statele membre nu pot supune infiintarea unei sucursale sau prestarea de servicii mentionate la alineatul (1) obligatiei de a obtine o autorizatie, de a furniza un capital de dotare sau unei alte masuri cu efect echivalent.

(3) Un stat membru poate impune obligatia ca tranzactiile legate de serviciile mentionate la alineatul (1) sa fie efectuate pe o piata reglementata, in cazul in care intrunesc toate criteriile urmatoare:

- investitorul trebuie aiba resedinta obisnuita sau sa fie stabilit in statul membru in cauza;

- intreprinderea de investitii trebuie sa efectueze tranzactiile in cauza prin intermediul unui birou principal, al unei sucursale situate in statul membru in cauza sau in temeiul libertatii de a presta servicii in statul membru in cauza;

- tranzactia trebuie sa implice un instrument tranzactionat pe o piata reglementata din statul membru in cauza.

(4) In cazul in care un stat membru aplica alineatului (3), acesta acorda investitorilor rezidenti in mod normal sau stabiliti in statul membru in cauza dreptul de a nu respecta obligatia impusa la alineatul (3) si de a efectua tranzactiile mentionate la alineatul (3) in afara pietei reglementate. Statele membre pot supune exercitarea acestui drept unei autorizari exprese, tinand seama de nevoile diferite de protectie ale investitorilor si, in special, de posibilitatea investitorilor profesionali si institutionali de a actiona in interes propriu. In orice caz, trebuie sa fie posibila acordarea unei astfel de autorizatii in conditii care nu pun in pericol executarea prompta a ordinelor investitorilor.

(5) Comisia intocmeste un raport privind aplicarea alineatelor (3) si (4) pana la 31 decembrie 1998 cel tarziu si, daca este cazul, propune modificari.
#PAGEBREAK#
Articolul 15

(1) Fara a aduce atingere exercitarii dreptului de stabilire sau a libertatii de a presta serviciile mentionate la articolul 14, statele membre gazda se asigura ca intreprinderile de investitii care sunt autorizate de autoritatile competente din statele lor membre de origine sa furnizeze serviciile mentionate in sectiunea A alineatul 1 litera (b) si alineatul 2 din anexa pot, in mod direct sau indirect, sa devina membre ale pietelor reglementate din statele membre gazda pe care se presteaza servicii similare sau sa aiba acces la aceste piete, si, de asemenea, sa devina membre ale sistemelor de compensatie si de regularizare care sunt asigurate pentru membrii pietelor reglementate din statul membru gazda sau sa aiba acces la aceste sisteme.

Statele membre abroga normele sau dispozitiile legale interne privind pietele reglementate care limiteaza numarul persoanelor cu drept de acces la pietele respective. In cazul in care, prin natura structurii sale juridice sau a capacitatii sale tehnice, accesul pe piata reglementata este limitat, statele membre in cauza se asigura ca structura si capacitatea acesteia sunt adaptate periodic.

(2) Calitatea de membru al pietei reglementate sau accesul pe aceasta piata sunt conditionate de respectarea, de catre intreprinderile de investitii, a normelor privind raportul de solvabilitate si de supravegherea, de catre statele membre de origine, a acestei respectari, in conformitate cu Directiva 93/6/CEE.

Statele membre gazda au dreptul sa impuna cerinte suplimentare privind capitalul numai cu privire la aspecte nereglementate de directiva in cauza.

Accesul pe o piata reglementata, admiterea ca membru al acestei piete si calitatea de membru sau accesul continuu sunt conditionate de respectarea normelor pietei reglementate privind constituirea si administrarea pietei reglementate, a normelor privind tranzactiile de pe piata, a standardelor profesionale impuse personalului care opereaza pe piata sau in legatura cu piata, precum si a normelor si procedurilor de compensatie si regularizare. Normele de aplicare a acestor reglementari si proceduri pot fi adaptate dupa caz, inter alia, in special pentru a asigura indeplinirea obligatiilor rezultate, cu conditia sa se respecte, cu toate acestea, articolul 28.

(3) Pentru a indeplini obligatia prevazuta la alineatul (1), statele membre gazda ofera intreprinderilor de investitii mentionate in alineatul in cauza posibilitatea de a deveni membre sau de a avea acces pe pietele reglementate fie:

- in mod direct, prin infiintarea unei sucursale in statele membre gazda, fie

- in mod indirect, prin infiintarea unei filiale in statele membre gazda sau prin achizitionarea de intreprinderi din statul membru gazda care sunt deja membre ale pietelor reglementate sau care au deja acces la pietele din statele membre gazda in cauza.

Cu toate acestea, statele membre care, in momentul adoptarii prezentei directive, aplica dispozitii legale care nu permit institutiilor de credit sa devina membre ale pietelor reglementate sau sa aiba acces la pietele in cauza decat daca detin filiale specializate, pot continua, pana la 31 decembrie 1996, sa aplice aceleasi obligatii, in mod nediscriminatoriu, institutiilor de credit din alte state membre in scopul accesului la pietele reglementate in cauza.

Spania, Republica Elena si Republica Portugheza pot extinde perioada in cauza pana la 31 decembrie 1999. Cu un an inainte de aceasta data, Comisia intocmeste un raport, tinand seama de experienta acumulata prin aplicarea prezentului articol si, daca este cazul, prezinta o propunere. Consiliul, hotarand cu majoritate calificata pe baza propunerii respective, poate decide revizuirea acestor dispozitii.

(4) Sub rezerva alineatelor (1), (2) si (3), in cazul in care piata reglementata a statului membru gazda functioneaza fara sa impuna conditii cu privire la prezenta fizica, intreprinderile de investitii mentionate la alineatul (1) pot deveni membre ale pietei sau pot avea acces pe piata in aceleasi conditii, fara a trebui sa dispuna de o unitate in statul membru gazda. Pentru a permite intreprinderilor lor de investitii sa devina membre ale pietelor reglementate din state membre gazda sau sa aiba acces la pietele in cauza in conformitate cu prezentul alineat, statele membre de origine permit pietelor reglementate din statele membre gazda in cauza sa furnizeze mijlocele adecvate pe teritoriul statelor membre de origine.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a autoriza sau de a interzice crearea unor piete noi pe teritoriul lor.

(6) Prezentul articol nu se aplica:

- in Republica Federala Germania, in cazul reglementarii activitatilor de Kursmakler sau

- in Țarile de Jos, in cazul reglementarii activitatii de hoekmannen.

Articolul 16
In scopul recunoasterii reciproce si al aplicarii prezentei directive, fiecarui stat membru ii revine sarcina de a intocmi o lista a pietelor reglementate pentru care este stat membru de origine si care respecta dispozitiile sale de drept intern, si de a transmite lista in cauza, impreuna cu regulamentele interne si de functionare relevante pentru pietele reglementate in cauza, spre informare, celorlalte state membre si Comisiei. Orice modificare a listei sau a regulamentelor mentionate anterior este comunicata in mod similar. Comisia publica listele pietelor reglementate si actualizarile acestora in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene cel putin o data pe an.

Comisia intocmeste un raport, pana la 31 decembrie 1996 cel tarziu, cu privire la informatiile primite astfel si, daca este cazul, propune modificari ale definitiei pietei reglementate in sensul prezentei directive.
#PAGEBREAK#
Articolul 17

(1) In plus fata de respectarea conditiilor impuse la articolul 3, orice intreprindere de investitii care doreste sa infiinteze o sucursala pe teritoriul unui alt stat membru notifica acest lucru autoritatilor competente din statul membru de origine.

(2) Statele membre impun fiecarei intreprinderi de investitii care doreste sa infiinteze o sucursala pe teritoriul unui alt stat membru obligatia de a furniza urmatoarele informatii in notificarea prevazuta la alineatul (1):

(a) statul membru pe teritoriul caruia intentioneaza sa infiinteze o sucursala;

(b) un program de activitate precizand, inter alia, tipurile de activitati avute in vedere si structura organizationala a sucursalei;

(c) adresa din statul membru gazda de unde se pot obtine documente;

(d) numele persoanelor responsabile cu conducerea sucursalei.

(3) In cazul in care autoritatile competente din statul membru de origine nu au nici un motiv sa se indoiasca de caracterul adecvat al structurii administrative sau al situatiei financiare a intreprinderii de investitii, tinand seama de activitatile avute in vedere, in termen de trei luni de la primirea tuturor informatiilor mentionate la alineatul (2), acestea comunica informatiile in cauza autoritatilor competente din statul membru gazda si informeaza in consecinta intreprinderea de investitii in cauza.

De asemenea, acestea comunica detaliile cu privire la orice program de compensare destinat protejarii investitorilor sucursalei.

In cazul in care refuza sa comunice informatiile mentionate la alineatul (2) autoritatilor competente din statul membru gazda, autoritatile competente din statul membru de origine comunica motivele refuzului lor intreprinderii de investitii in cauza, in termen de trei luni de la primirea tuturor informatiilor. Refuzul in cauza sau absenta raspunsului pot face obiectul unei cai de atac in instanta in statul membru de origine.

(4) Inaintea inceperii activitatii de catre sucursala unei intreprinderi de investitii, autoritatile competente din statul membru gazda se pregatesc, in termen de doua luni de la primirea informatiilor mentionate la alineatul (3), pentru organizarea supravegherii intreprinderii de investitii in conformitate cu articolul 19 si, daca este cazul, indica conditiile, inclusiv normele de conduita, in care, in interes general, trebuie sa se desfasoare activitatea respectiva in statul membru gazda.

(5) La primirea comunicarii din partea autoritatilor competente din statul membru gazda sau la expirarea perioadei prevazute la alineatul (4), daca nu s-a primit vreo comunicare din partea autoritatilor in cauza, sucursala poate fi infiintata si isi poate incepe activitatea.

(6) In cazul unei modificari a informatiilor comunicate in conformitate cu alineatul (2) literele (b), (c) sau (d), intreprinderea de investitii notifica in scris modificarea respectiva autoritatilor competente din statul membru de origine si din statul membru gazda, cu cel putin o luna inainte de aplicarea modificarii, astfel incat autoritatile competente din statul membru de origine sa poata adopta o decizie cu privire la modificarea in cauza in conformitate cu alineatul (3), iar autoritatile competente din statul membru gazda sa poata adopta o decizie in conformitate cu alineatul (4).

(7) In cazul unei modificari a informatiilor comunicate in conformitate cu alineatul (3) paragraful al doilea, autoritatile competente din statul membru de origine informeaza in consecinta autoritatile din statul membru gazda.

Articolul 18
(1) Orice intreprindere de investitii care doreste sa desfasoare activitati pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima data, in temeiul libertatii de a presta servicii, comunica autoritatilor competente din statul membru de origine urmatoarele informatii:

- statul membru in care intentioneaza sa opereze;

- un program de activitate, precizand, in special, serviciul sau serviciile de investitii pe care intentioneaza sa le presteze.

(2) In termen de o luna de la primirea notificarii prevazute la alineatul (1), autoritatile competente din statul membru de origine transmit aceasta notificare autoritatilor competente din statul membru gazda. Intreprinderea de investitii poate incepe sa presteze apoi serviciul sau serviciile de investitii in cauza in statul membru gazda.

Daca este cazul, la primirea notificarii prevazute la alineatul (1), autoritatile competente din statul membru gazda indica intreprinderii de investitii conditiile, inclusiv normele de conduita, pe care trebuie sa le respecte in statul membru gazda, in interes general, furnizorii serviciilor de investitii in cauza.

(3) In cazul in care se modifica continutul informatiilor comunicate in conformitate cu alineatul (1) a doua liniuta, intreprinderea de investitii notifica in scris modificarea autoritatilor competente din statul membru de origine si din statul membru gazda, inainte de aplicarea modificarii, astfel incat autoritatile competente din statul membru gazda sa poata informa intreprinderea, daca este cazul, cu privire la orice modificare sau adaugire care urmeaza sa fie facuta cu privire la informatiile comunicate in temeiul alineatului (2).

Articolul 19
(1) Statele membre pot impune, in scop statistic, tuturor intreprinderilor de investitii care au sucursale pe teritoriile lor, sa prezinte rapoarte periodice cu privire la activitatea lor din statele membre gazda in cauza, autoritatilor competente din acele state membre gazda.

Pentru exercitarea responsabilitatilor ce le revin in temeiul politicii monetare, fara a aduce atingere masurilor necesare pentru consolidarea Sistemului Monetar European, statele membre gazda pot impune, pe teritoriile lor, tuturor sucursalelor intreprinderilor de investitii originare din alte state membre sa furnizeze aceleasi informatii ca si cele furnizate de intreprinderile nationale de investitii in acest scop.

(2) Pentru exercitarea responsabilitatilor ce le revin in conformitate cu prezenta directiva, statele membre gazda pot impune sucursalelor intreprinderilor de investitii sa furnizeze aceleasi informatii ca si cele furnizate de intreprinderile nationale de investitii in acest scop.

Statele membre gazda pot solicita intreprinderilor de investitii care desfasoara activitati pe teritoriile lor in temeiul libertatii de a presta servicii sa furnizeze informatiile necesare pentru controlul respectarii standardelor stabilite de statul membru gazda care le sunt aplicabile, aceste cerinte neputand fi, cu toate acestea, mai stricte decat cele impuse de statul membru in cauza intreprinderilor stabilite pentru controlul respectarii acelorasi standarde.

(3) In cazul in care autoritatile competente dintr-un stat membru gazda constata ca o intreprindere de investitii care detine o sucursala sau care presteaza servicii pe teritoriul sau incalca actele cu putere de lege sau normele administrative adoptate in statul membru in cauza, in temeiul dispozitiilor din prezenta directiva care confera competente autoritatilor competente din statul membru gazda, autoritatile respective solicita intreprinderii de investitii in cauza sa puna capat neregularitatilor.

(4) In cazul in care intreprinderea de investitii in cauza nu adopta masurile necesare, autoritatile competente din statul membru gazda informeaza in consecinta autoritatile competente din statul membru de origine. Acesta din urma adopta, in cel mai scurt timp, toate masurile adecvate pentru a se asigura ca intreprinderea de investitii in cauza pune capat neregulilor. Natura acestor masuri se comunica autoritatilor competente din statul membru gazda.

(5) In cazul in care, in ciuda masurilor adoptate de statul membru de origine sau pentru ca aceste masuri se dovedesc inadecvate sau nu sunt disponibile in statul membru in cauza, intreprinderea de investitii continua sa incalce actele cu putere de lege si normele administrative mentionate la alineatul (2), in vigoare in statul membru gazda, acesta din urma poate adopta, dupa informarea autoritatilor competente din statul membru de origine, masurile adecvate pentru prevenirea sau sanctionarea de noi nereguli si, daca este necesar, pentru a impiedica intreprinderea de investitii sa initieze alte tranzactii pe teritoriul sau. Statele membre se asigura ca, pe teritoriile lor, documentele legale necesare pentru masurile respective pot fi transmise intreprinderilor de investitii.

(6) Dispozitiile prevazute anterior nu aduc atingere competentelor statelor membre gazda de a adopta masurile adecvate pentru a preveni sau sanctiona neregulile comise pe teritoriile lor care contravin normelor de conduita adoptate in temeiul articolului 11, precum si altor acte cu putere de lege si norme administrative adoptate in interes general. Acest lucru include posibilitatea de a impiedica intreprinderile de investitii in situatie de contraventie sa initieze noi tranzactii pe teritoriile lor.

(7) Toate masurile adoptate in temeiul alineatelor (4), (5) sau (6) implicand sanctiuni sau restrictii ale activitatii unei intreprinderi de investitii trebuie sa fie justificate adecvat si comunicate intreprinderii de investitii in cauza. Orice astfel de masura poate face obiectul unei cai de atac in instanta in statul membru care o adopta.

(8) Inainte de a urma procedura stabilita la alineatele (3), (4) sau (5), autoritatile competente din statul membru gazda poate adopta, in situatii de urgenta, masurile de precautie necesare pentru protejarea intereselor investitorilor si a altor persoane carora li se furnizeaza servicii. Comisia si autoritatile competente din celelalte state membre interesate trebuie sa fie informate, in cel mai scurt timp, cu privire la astfel de masuri.

Dupa consultarea autoritatilor competente din statele membre interesate, Comisia poate hotari ca statul membru in cauza trebuie sa modifice sau sa abroge masurile respective.

(9) In cazul retragerii autorizatiei, autoritatile competente din statul membru gazda sunt informate si adopta masurile adecvate pentru a impiedica intreprinderea de investitii in cauza sa efectueze noi tranzactii pe teritoriul sau si pentru a salvgarda interesele investitorilor. La fiecare doi ani, Comisia prezinta un raport cu privire la astfel de cazuri comitetului infiintat ulterior in domeniul valorilor mobiliare.

(10) Statele membre informeaza Comisia cu privire la numarul si tipul cazurilor in care s-au inregistrat refuzuri in temeiul articolului 17 sau au fost adoptate masuri in conformitate cu alineatul (5). O data la doi ani, Comisia prezinta un raport cu privire la astfel de cazuri comitetului infiintat ulterior in domeniul valorilor mobiliare.
#PAGEBREAK#
Articolul 20

(1) Pentru a se asigura ca autoritatile responsabile pentru piete si pentru supraveghere au acces la informatiile necesare pentru exercitarea sarcinilor lor, statele membre dispun cel putin ca:

(a) fara a aduce atingere masurilor adoptate pentru aplicarea articolului 10, intreprinderile de investitii sa puna la dispozitia autoritatilor, pentru cel putin cinci ani, informatiile relevante privind tranzactiile referitoare la serviciile mentionate la articolul 14 alineatul (1) pe care le-au efectuat cu instrumente tranzactionate pe o piata reglementata, indiferent daca tranzactiile in cauza au fost sau nu efectuate pe o piata reglementata;

(b) intreprinderile de investitii sa prezinte autoritatilor competente din statele membre de origine rapoarte cu privire la toate tranzactiile mentionate la litera (a), in cazul in care tranzactiile in cauza se refera la:

- actiuni sau alte instrumente care dau acces la capital;

- obligatiuni sau alte forme de titluri de creanta;

- contracte standardizate la termen pe actiuni sau

- optiuni standardizate pe actiuni.

Aceste rapoarte trebuie sa fie puse la dispozitia autoritatilor relevante cat mai devreme posibil. Autoritatea in cauza stabileste termenul. Acest termen poate fi prelungit pana la sfarsitul urmatoarei zile lucratoare, din motive operationale sau practice, insa, in nici un caz, nu poate depasi aceasta limita.

Aceste rapoarte trebuie sa includa, in special, detalii cu privire la denumirea si numarul de instrumente cumparate sau vandute, data si ora tranzactiilor, pretul tranzactiilor si mijloacele de identificare a intreprinderilor de investitii in cauza.

Statele membre de origine pot prevedea ca obligatia impusa la litera (b) sa se aplice, in cazul obligatiunilor si al altor forme de titluri de creanta, numai ansamblului tranzactiilor cu acelasi instrument.

(2) In cazul in care o intreprindere de investitii efectueaza o tranzactie pe o piata reglementata din statul sau membru gazda, statul membru de origine poate renunta la propriile exigente privind raportarea, daca intreprinderea de investitii este supusa unor exigente echivalente de a raporta tranzactia in cauza autoritatilor responsabile pentru piata respectiva.

(3) Statele membre prevad ca raportul mentionat la alineatul (1) litera (b) sa fie intocmit fie chiar de intreprinderea de investitii sau printr-un sistem de confruntare a ordinelor, fie prin intermediul autoritatilor bursei de valori sau al autoritatilor unei alte piete reglementate.

(4) Statele membre se asigura ca informatiile disponibile in conformitate cu prezentul articol sunt, de asemenea, disponibile pentru aplicarea adecvata a articolului 23.

(5) Fiecare stat membru poate adopta sau mentine in vigoare, in mod nediscriminatoriu, dispozitii mai stricte in domeniul reglementat de prezentul articol, in ceea ce priveste continutul si forma de pastrare si de raportare a informatiilor privind tranzactiile:

- efectuate pe o piata reglementata pentru care este statul membru de origine sau

- efectuate de intreprinderi de investitii pentru care este statul membru de origine.
#PAGEBREAK#
Articolul 21

(1) Pentru a permite investitorilor sa evalueze, in orice moment, conditiile unei tranzactii avute in vedere si sa verifice ulterior conditiile in care a fost efectuata tranzactia, fiecare autoritate competenta adopta, pentru fiecare dintre pietele reglementate pe care le-a inclus pe lista prevazuta la articolul 16, masuri pentru punerea la dispozitia investitorilor a informatiilor mentionate la alineatul (2). In conformitate cu obligatiile enuntate la alineatul (2), autoritatile competente determina forma si termenul exact in care trebuie sa fie furnizate informatiile, precum si mijloacele prin care trebuie furnizate, in functie de natura, dimensiunea si nevoile pietei in cauza si ale investitorilor care opereaza pe piata respectiva.

(2) Autoritatile competente cer, pentru fiecare instrument, cel putin:

(a) publicarea, la inceputul fiecarei zile de tranzactionare pe piata, a pretului mediu ponderat, a pretului celui mai ridicat si a celui mai scazut si a volumului tranzactionat pe piata reglementata in cauza pentru totalitatea tranzactiilor din ziua anterioara;

(b) in plus, pentru pietele continue bazate pe confruntarea ordinelor si pentru pietele cu cotatii afisate, publicarea:

- la sfarsitul fiecarei ore de tranzactionare pe piata, a pretului mediu ponderat si a volumului tranzactionat pe piata reglementata in cauza pentru un interval de tranzactionare de sase ore care se incheie astfel incat sa existe, inainte de publicare, un interval de tranzactionare pe piata de doua ore si

- la fiecare 20 de minute, a pretului mediu ponderat si a pretului celui mai ridicat si a celui mai scazut de pe piata reglementata in cauza, pentru un interval de tranzactionare de doua ore care se incheie astfel incat sa existe, inainte de publicare, un interval de tranzactionare pe piata de o ora.

In cazul in care investitorii au acces prealabil la informatii privind preturile si cantitatile pentru care se pot efectua tranzactii:

(i) aceste informatii sunt disponibile in orice moment pe parcursul programului de tranzactionare pe piata;

(ii) conditiile anuntate pentru un pret si o cantitate date sunt conditiile in care un investitor are posibilitatea de a efectua o astfel de tranzactie.

Autoritatile competente pot amana sau suspenda publicarea in cazul in care acest lucru este justificat de conditii exceptionale pe piata sau, in cazul pietelor mici, pot pastra anonimatul intreprinderilor si al investitorilor. Autoritatile competente pot aplica dispozitii speciale in cazul unor tranzactii exceptionale de dimensiuni foarte mari comparativ cu tranzactiile de dimensiuni medii cu valoarea mobiliara respectiva efectuate pe piata in cauza si in cazul valorilor mobiliare puternic nelichide definite prin criterii obiective si facute publice. De asemenea, autoritatile competente pot aplica dispozitii mai flexibile, in special in ceea ce priveste termenele de publicare, pentru tranzactiile cu obligatiuni si alte forme de titluri de creanta.

(3) In domeniul reglementat de prezentul articol, fiecare stat membru poate adopta sau mentine in vigoare dispozitii mai stricte sau dispozitii suplimentare cu privire la continutul si forma in care trebuie sa fie puse la dispozitia investitorilor informatiile privind tranzactiile efectuate pe pietele reglementate pentru care este statul membru de origine, cu conditia ca dispozitiile in cauza sa se aplice indiferent de statul membru in care se afla emitentul instrumentului financiar si indiferent de statul membru pe a carui piata reglementata instrumentul a fost cotat pentru prima data.

(4) Comisia prezinta un raport privind aplicarea prezentului articol pana la 31 decembrie 1997 cel tarziu; la propunerea Comisiei, Consiliul poate hotari cu majoritate calificata modificarea prezentului articol.

TITLUL VI

Autoritatile responsabile pentru autorizare si supraveghere

Articolul 22
(1) Statele membre desemneaza autoritatile competente care trebuie sa indeplineasca functii prevazute in prezenta directiva. Statele membre informeaza Comisia cu privire la aceasta, precizand orice repartizare a functiilor in cauza.

(2) Autoritatile mentionate la alineatul (1) trebuie sa fie autoritati publice, organisme recunoscute de legislatia interna sau organisme recunoscute de autoritatile publice imputernicite in mod expres in acest sens de legislatia interna.

(3) Autoritatile in cauza trebuie sa dispuna de toate competentele necesare pentru indeplinirea functiilor lor.

Articolul 23

(1) In cazul in care exista doua sau mai multe autoritati competente in acelasi stat membru, acestea colaboreaza indeaproape la supravegherea activitatilor intreprinderilor de investitii care opereaza in statul membru respectiv.

(2) Statele membre se asigura ca autoritatile competente coopereaza de asemenea cu autoritatile publice responsabile pentru supravegherea pietelor financiare, a institutiilor de credit si a altor institutii financiare si intreprinderi de asigurare, cu privire la organismele supravegheate de diferite autoritati in cauza.

(3) In cazul in care, prin prestarea de servicii sau prin infiintarea de sucursale, o intreprindere de investitii opereaza intr-unul sau mai multe state membre, altele decat statul membru de origine, autoritatile competente din toate statele membre implicate colaboreaza indeaproape pentru a-si exercita mai eficient responsabilitatile care le revin in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Autoritatile competente isi pun unele altora la dispozitie, la cerere, toate informatiile cu privire la administrarea si structura de proprietate a intreprinderilor de investitii care pot facilita supravegherea acestora din urma si toate informatiile care pot facilita monitorizarea acestor intreprinderi. Autoritatile din statul membru de origine coopereaza in special pentru a se asigura ca autoritatile din statul membru gazda colecteaza informatiile mentionate la articolul 19 alineatul (2).

In masura in care se dovedeste necesar pentru exercitarea competentelor lor de control, autoritatile competente din statul membru de origine sunt informate de catre autoritatile competente din statul membru gazda asupra oricaror masuri adoptate de statul membru gazda in temeiul articolului 19 alineatul (6) care implica sanctiuni aplicate unei intreprinderi de investitii sau restrictii ale activitatilor unei intreprinderi de investitii.

Articolul 24
(1) Fiecare stat membru gazda se asigura ca, in cazul in care o intreprindere de investitii autorizata intr-un alt stat membru isi exercita activitatile in statul membru gazda pe teritoriul sau prin intermediul unei sucursale, autoritatile competente din statul membru de origine pot efectua, ele insele sau prin intermediul unor persoane pe care le imputernicesc in acest sens, dupa informarea autoritatilor competente din statul membru gazda, verificari la fata locului ale informatiilor mentionate la articolul 23 alineatul (3).

(2) Autoritatile competente din statul membru de origine pot, de asemenea, sa solicite autoritatilor competente din statul membru gazda efectuarea acestei verificari. Autoritatile care primesc solicitari in acest sens trebuie sa le dea curs, in cadrul competentelor care le sunt conferite efectuand ele insele verificarile sau permitand efectuarea acestora de catre autoritatile care le-au solicitat sau de catre auditori sau experti.

(3) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului autoritatilor competente din statul membru gazda, in exercitarea responsabilitatilor care le revin in temeiul prezentei directive, de a efectua verificari la fata locului ale sucursalelor stabilite pe teritoriul lor.

Articolul 25

(1) Statele membre prevad ca toate persoanele care lucreaza sau au lucrat pentru autoritatile competente, precum si auditorii si expertii imputerniciti de autoritatile competente, sa aiba obligatia pastrarii secretului profesional. In consecinta, aceste persoane nu pot divulga, nici unei persoane sau autoritati, nici o informatie confidentiala profesionala pe care o primesc, decat intr-o forma rezumativa sau prescurtata, astfel incat intreprinderile de investitii individuale sa nu poata fi identificate, fara a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal.

Cu toate acestea, in cazul in care o intreprindere de investitii a fost declarata falimentara sau este in lichidare judiciara, informatiile confidentiale care nu privesc tertii implicati in incercarea de salvare a intreprinderii de investitii in cauza pot fi divulgate in cadrul procedurilor civile sau comerciale.

(2) Alineatul (1) nu impiedica autoritatile competente din state membre diferite sa schimbe informatii in conformitate cu prezenta directiva sau cu alte directive aplicabile intreprinderilor de investitii. Informatiile in cauza fac obiectul secretului profesional prevazut la alineatul (1).

(3) Statele membre pot incheia acorduri de cooperare care sa prevada schimburi de informatii cu autoritatile competente din tari terte numai daca informatiile divulgate sunt acoperite de garantii privind secretul profesional cel putin echivalente cu cele prevazute in prezentul articol.

(4) Autoritatile competente care primesc informatii confidentiale in temeiul alineatelor (1) si (2) le pot utiliza numai pentru exercitarea sarcinilor lor:

- pentru a verifica respectarea conditiilor care reglementeaza initierea activitatii de catre intreprinderile de investitii si pentru a facilita controlul, in mod neconsolidat sau consolidat, a exercitarii activitatii respective, in special in ceea ce priveste cerintele privind raportul de solvabilitate impuse de Directiva 93/6/CEE, procedurile administrative si contabile si mecanismele de control intern;

- pentru a aplica sanctiuni;

- in cadrul unor apeluri administrative impotriva deciziilor adoptate de autoritatile competente sau

- in cadrul actiunilor in justitie initiate in temeiul articolului 26.

(5) Alineatele (1) si (4) nu impiedica schimbul de informatii:

(a) in cadrul unui stat membru, in cazul in care exista doua sau mai multe autoritati competente sau

(b) in cadrul unui stat membru sau intre statele membre, intre autoritatile competente si

- autoritatile responsabile pentru supravegherea institutiilor de credit, a altor organizatii financiare si a intreprinderilor de asigurare si autoritatile responsabile pentru supravegherea pietelor financiare;

- organismele responsabile pentru lichidarea si falimentul intreprinderilor de investitii si alte proceduri similare si

- persoanele responsabile pentru efectuarea auditarilor legale ale conturilor intreprinderilor de investitii si ale altor institutii financiare,

pentru indeplinirea functiilor lor de supraveghere sau divulgarea, catre organisme care administreaza programe de compensare, a informatiilor necesare pentru indeplinirea functiilor acestora. Aceste informatii sunt supuse secretului profesional prevazut la alineatul (1).

(6) Dispozitiile prezentului articol nu impiedica o autoritate competenta sa divulge bancilor centrale care nu supravegheaza, in mod individual, institutii de credit sau intreprinderi de investitii, informatii de care acestea ar putea avea nevoie in calitate de autoritati monetare. Informatiile primite in acest context sunt supuse secretului profesional in conformitate cu alineatul (1).

(7) Dispozitiile prezentului articol nu impiedica autoritatile competente sa comunice informatiile mentionate la alineatele (1) - (4) unei case de compensatie sau unui alt organism similar recunoscut in temeiul legislatiei interne pentru a furniza servicii de compensatie si regularizare pentru una dintre pietele din statul lor membru, in cazul in care considera necesara comunicarea informatiilor pentru a asigura functionarea corecta a organismelor respective cu privire la nereguli sau eventuale nereguli ale participantilor de pe piata. Informatiile primite in acest cadru sunt supuse secretului profesional in conformitate cu alineatul (1). Statele membre se asigura, totusi, ca informatiile primite in temeiul alineatului (2) nu pot fi divulgate in situatiile mentionate in prezentul alineat fara consimtamantul expres al autoritatilor competente care le-au furnizat.

(8) In plus, fara a aduce atingere dispozitiilor mentionate la alineatele (1) - (4), statele membre pot autoriza, in temeiul dispozitiilor legale, comunicarea anumitor informatii catre alte departamente din administratiile centrale de stat responsabile pentru adoptarea dispozitiilor legale privind supravegherea institutiilor de credit, a institutiilor financiare, a intreprinderilor de investitii si a intreprinderilor de asigurare si catre inspectorii imputerniciti de departamentele in cauza.
#PAGEBREAK#
Divulgarea acestor informatii se poate face, cu toate acestea, numai in cazul in care acest lucru este necesar din motive de control prudential.

Statele membre prevad, totusi, ca informatiile primite in temeiul alineatelor (2) si (5) si cele obtinute prin verificarile la fata locului mentionate la articolul 24 sa nu poata fi divulgate niciodata in situatiile mentionate in prezentul alineat, decat cu consimtamantul expres al autoritatilor competente care le-au furnizat sau al autoritatilor competente din statul membru in care s-a desfasurat verificarea la fata locului.

(9) In cazul in care, in momentul adoptarii prezentei directive, un stat membru prevede schimburi de informatii intre autoritati pentru a se verifica respectarea dispozitiilor legale privind controlul prudential, privind organizarea, functionarea si conduita societatilor comerciale si de reglementare a pietelor financiare, statul membru in cauza poate sa autorizeze in continuare transmiterea acestor informatii, pana la coordonarea tuturor dispozitiilor care reglementeaza schimbul de informatii intre autoritati la nivelul intregului sector financiar, insa in orice caz, pana la 1 iulie 1996 cel tarziu.

Cu toate acestea, statele membre se asigura ca, in cazul in care informatiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate in situatiile mentionate in primul paragraf fara consimtamantul expres al autoritatilor competente care le-au furnizat si ca acestea pot fi utilizate numai in scopul pentru care autoritatile in cauza si-au dat acordul.

Consiliul procedeaza la coordonarea mentionata la primul paragraf, la propunerea Comisiei. Consiliul ia nota de declaratia Comisiei conform careia aceasta va prezenta propuneri in acest sens pana la 31 iulie 1993 cel tarziu. Consiliul hotaraste cu privire la propunerile in cauza in cel mai scurt timp posibil, in scopul punerii in aplicare a normelor propuse la aceeasi data ca si prezenta directiva.

Articolul 26

Statele membre se asigura ca deciziile adoptate cu privire la o intreprindere de investitii, in temeiul actelor cu putere de lege si actelor administrative adoptate in conformitate cu prezenta directiva, pot face obiectul unei cai de atac in instanta; acelasi lucru este valabil si in cazul in care nu se adopta nici o decizie in termen de sase luni de la prezentarea unei cereri de autorizare care furnizeaza toate informatiile necesare in conformitate cu dispozitiile in vigoare.

Articolul 27

Fara a aduce atingere procedurilor de retragere a unei autorizatii sau dispozitiilor de drept penal, statele membre prevad ca autoritatile lor competente pot sa adopte sau sa impuna masuri sau sanctiuni unor intreprinderi de investitii sau persoanelor care controleaza efectiv activitatea unor astfel de intreprinderi care incalca actele cu putere de lege sau actele administrative privind supravegherea sau exercitarea activitatii lor, in scopul incheierii situatiilor de incalcare observate sau al eliminarii cauzelor acestor incalcari.

Articolul 28

Statele membre se asigura ca dispozitiile prezentei directive se aplica fara discriminare.

TITLUL VII

Dispozitii finale

Articolul 29

Pana la adoptarea unei noi directive de stabilire a dispozitiilor de adaptare a prezentei directive la progresul tehnic in domeniile precizate mai jos, Consiliul adopta, in conformitate cu Decizia 87/373/CEE [15], hotarand cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, toate adaptarile care pot fi necesare, dupa cum urmeaza:

- extinderea listei din sectiunea C din anexa;

- adaptarea terminologiei din listele din anexa pentru a tine seama de evolutia pietelor financiare;

- domeniile in care autoritatile competente trebuie sa schimbe informatii, in conformitate cu articolul 23;

- clarificarea definitiilor pentru a se asigura aplicarea uniforma a prezentei directive in Comunitate;

- clarificarea definitiilor pentru a se tine seama, la aplicarea prezentei directive, de evolutia pietelor financiare;

- alinierea terminologiei si formularea definitiilor in conformitate cu masurile ulterioare adoptate cu privire la intreprinderile de investitii si la domenii conexe;

- celelalte sarcini prevazute la articolul 7 alineatul (5).

Articolul 30
(1) Intreprinderile de investitii deja autorizate in statele membre de origine sa furnizeze servicii de investitii inainte de 31 decembrie 1995 sunt considerate ca fiind astfel autorizate in sensul prezentei directive, in cazul in care dispozitiile legale din statele membre in cauza prevad ca, pentru initierea acestui tip de activitati, trebuie indeplinite conditii echivalente cu cele impuse la articolul 3 alineatul (3) si articolul 4.

(2) Intreprinderile de investitii care, la 31 decembrie 1995, isi desfasoara deja activitatea si care nu sunt incluse printre cele mentionate la alineatul (1), isi pot continua activitatea cu conditia ca, pana la 31 decembrie 1996 si in conformitate cu dispozitiile statelor membre de origine, sa obtina autorizatia de continuare a activitatii in conformitate cu dispozitiile adoptate pentru punerea in aplicare a prezentei directive.

Numai acordarea unei astfel de autorizatii permite intreprinderilor in cauza sa beneficieze de dispozitiile prezentei directive cu privire la dreptul de stabilire si la libertatea de a presta servicii.

(3) In cazul in care, inainte de data adoptarii prezentei directive, intreprinderile de investitii au initiat activitati in alte state membre, fie prin intermediul unor sucursale, fie in temeiul libertatii de a presta servicii, autoritatile din fiecare stat membru de origine comunica autoritatilor fiecaruia dintre celelalte state membre implicate, intre 1 iulie si 31 decembrie 1995, in sensul articolului 17 alineatele (1) si (2) si articolului 18, lista intreprinderilor care respecta prezenta directiva si care opereaza in statele in cauza, precizand activitatea pe care o desfasoara.

(4) Persoanele fizice autorizate intr-un stat membru, la data adoptarii prezentei directive, sa presteze servicii de investitii sunt considerate ca fiind autorizate in temeiul prezentei directive, cu conditia sa indeplineasca cerintele impuse la articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf a doua liniuta si al treilea paragraf, toate cele patru liniute.

Articolul 31
Statele membre adopta actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 1 iulie 1995.

Aceste acte intra in vigoare la 31 decembrie 1995. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

Atunci cand statele membre adopta aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 32
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.


Adoptata la Bruxelles, 10 mai 1993.

Pentru Consiliu

Presedintele

N. Helveg Petersen

[1] JO C 43, 22.2.1989, p. 7 si JO C 42, 22.2.1990, p. 7.

[2] JO C 304, 4.12.1989, p. 39 si JO C 115, 26.4.1993.

[3] JO C 298, 27.11.1989, p. 6.

[4] JO L 386, 30.12.1989, p. 1. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 92/30/CEE (JO L 110, 28.4.1992, p. 52).

[5] JO L 141, 11.6.1993, p.1.

[6] JO L 66, 16.3.1979, p. 21. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Actul de aderare a Spaniei si Portugaliei.

[7] JO L 322, 17.12.1977, p. 30. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 89/646/CEE (JO L 386, 30.12.1989, p. 1).

[8] JO L 348, 17.12.1988, p. 62.

[9] JO L 193, 18.7.1983, p. 1. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 90/605/CEE (JO L 317, 16.11.1990, p. 60).

[10] JO L 228, 16.8.1973, p. 3. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 90/619/CEE (JO L 330, 29.11.1990, p. 50).

[11] JO L 63, 13.3.1979, p. 1. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 90/618/CEE (JO L 330, 29.11.1990, p. 44).

[12] JO 56, 4.4.1964, p. 878/64.

[13] JO L 26, 30.1.1977, p. 1. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Actul de aderare a Spaniei si Portugaliei.

[14] JO L 375, 31.12.1985, p. 3. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 88/220/CEE (JO L 100, 19.4.1988, p. 31).

[15] JO L 197, 18.7.1987, p. 33.

--------------------------------------------------
#PAGEBREAK#
ANEXA

SECTIUNEA A

Servicii

1. (a) Primirea si transmiterea, in numele investitorilor, a ordinelor privind unul sau mai multe dintre instrumentele enumerate in sectiunea B.

(b) Executarea unor astfel de ordine in contul tertilor.

2. Tranzactionarea oricaruia dintre instrumentele enumerate in sectiunea B in cont propriu.

3. Administrarea portofoliilor de investitii in conformitate cu mandatele atribuite de investitori, in mod discretionar, in functie de client, daca aceste portofolii includ unul sau mai multe dintre instrumentele prevazute in sectiunea B.

4. Subscrierea de emisiuni de oricare dintre instrumentele enumerate in sectiunea B si/sau plasamentul acestor emisiuni.

SECTIUNEA B

Instrumente

1. (a) Valori mobiliare transferabile.

(b) Unitati la organisme de plasament colectiv.

2. Instrumente de pe piata monetara.

3. Contracte financiare la termen (futures), inclusiv instrumente echivalente regularizate in numerar.

4. Contracte la termen pe rata dobanzii (FRA).

5. Contracte swap pe rata dobanzii, swap pe devize si swap pe actiuni sau pe indici ai actiunilor (equity swaps).

6. Optiuni de a achizitiona sau de a vinde orice instrument care se incadreaza in prezenta sectiune din anexa, inclusiv instrumente echivalente regularizate in numerar. In aceasta categorie se incadreaza in special optiunile pe devize si pe ratele dobanzii.

SECTIUNEA C

Servicii auxiliare

1. Pastrarea in siguranta si administrarea unuia sau a mai multora dintre instrumentele enumerate in sectiunea B.

2. Servicii de pastrare in depozit.

3. Acordarea de credite sau imprumuturi unui investitor pentru a-i permite efectuarea unei tranzactii cu unul sau mai multe dintre instrumentele enumerate in sectiunea B, in cazul in care intreprinderea care acorda creditul sau imprumutul este implicata in tranzactie.

4. Consiliere pentru intreprinderi cu privire la structura capitalului, la strategia industriala si la probleme conexe si consiliere si servicii legate de fuziuni si achizitionarea de intreprinderi.

5. Servicii legate de subscriere.

6. Consiliere de investitii referitoare la unul sau mai multe dintre instrumentele enumerate in sectiunea B.

7. Servicii de schimb valutar, cand acestea sunt corelate cu furnizarea de servicii de investitii.

--------------------------------------------------