Hotararea CEDO in cauza Belasin impotriva Romaniei

In fapt, reclamantii s-au plans de incalcarea dreptului lor la un proces echitabil si a dreptului lor de proprietate, prin admiterea recursului in anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie si casarea hotararii judecatoresti prin care li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui imobil, preluat in mod abuziv de catre statul roman si s-a constatat nulitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat cu terti cumparatori.

In ceea ce priveste incalcarea articolului 6 din Conventie, Curtea Europeana a considerat ca situatia de fapt din aceasta cauza este similara celei din cauza SC Masinexportimport Industrial Group SA impotriva Romaniei.
 
In consecinta, Curtea a considerat ca interventia unei autoritati care nu a fost parte in procedura, in speta a procurorului general, in litigiul civil, precum si casarea hotararii definitive si irevocabile, prin admiterea recursului in anulare, sunt de natura a aduce atingere principiului securitatii raporturilor juridice si constituie o incalcare a dreptului reclamantilor la un proces echitabil.

In ceea ce priveste incalcarea articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie, Curtea Europeana a considerat ca situatia de fapt din aceasta cauza este similara celei din cauzele Strain si altii impotriva Romaniei si Paduraru impotriva Romaniei, cauze in care Curtea a apreciat ca vanzarea de catre stat a bunurilor reclamantilor catre terti, vanzare anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al reclamantilor, reprezinta o incalcare a dreptului prevazut de articolul 1 din Primul Protocol Aditional. Curtea a retinut ca vanzarea bunurilor reclamantilor i-a impiedicat sa-si exercite dreptul de proprietate si ca nicio despagubire nu le-a fost acordata pentru aceasta privare de proprietate.

De asemenea, Curtea a retinut faptul ca, O.U.G. nr. 81/2007, recent adoptata, include masuri de accelerare a procesului de acordare de despagubiri pentru bunurile nationalizate in mod abuziv de catre stat; totusi, a constatat faptul ca fondul „Proprietatea” nu functioneaza, in prezent, de o maniera susceptibila sa conduca la acordarea efectiva a unei despagubiri. 

In concluzie, Curtea a considerat ca privarea reclamantilor de bunurile lor, combinata cu absenta totala a unei despagubiri, a reprezentat o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor, drept garantat de articolul 1 al Primului Protocol Aditional la Conventie.