ICCJ: Aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor in cazul condamnarii inculpatilor minori

Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a decis ca pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) si b) si art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabila si inculpatilor minori, pedeapsa a carei executare va incepe la implinirea varstei de 18 ani, atunci cand minorul urmeaza sa devina major in cursul procesului penal sau in timpul executarii pedepsei.

ICCJ a constat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea pedepsei accesorii in cazul inculpatilor minori condamnati la pedeapsa inchisorii.

Astfel, unele instante, stabilind pedepse cu inchisoarea inculpatilor minori, au considerat ca nu li s-ar putea aplica si pedepse accesorii, in temeiul art. 71 cu referire la art. 64 din Codul penal, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 109 alin. 4 din acelasi cod, "condamnarile pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi".

Au fost si instante care au apreciat ca pedepsele accesorii sunt aplicabile si inculpatilor minori, insa numai dupa implinirea varstei de 18 ani.

In fine, alte instante s-au pronuntat in sensul ca pedeapsa accesorie este aplicabila si inculpatilor minori, iar executarea acesteia incepe la implinirea varstei de 18 ani, cand minorul devine major. In decizia nr. 51/2007, ICCJ confirma faptul ca aceste instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Art. 71 din Codul penal, in continutul ce i s-a dat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, prevede mai intai, la alineatul 1, ca "pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64", iar in continuare, in cadrul alineatului 2, aduce precizarea potrivit careia "condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. a)-c) din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei".

In cuprinsul alineatului 3 din acelasi articol s-a reglementat ca "interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. d) si e) se aplica tinandu-se seama de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de imprejurarile cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela".

Pe de alta parte, art. 109 din Codul penal, prin care sunt reglementate pedepsele pentru minori, prevede, la alineatul 3, ca "pedepsele complementare nu se aplica minorului", fara sa contina nicio dispozitie referitoare la pedepsele accesorii pentru aceasta categorie de infractori.

ICCJ mentioneaza ca dispozitia din alineatul 4 al art. 109, potrivit careia condamnarile pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi, „nu poate avea semnificatia ce i se atribuie de unele instante, in sensul ca ar excepta pe minori si de la aplicarea pedepsei accesorii la care se refera art. 71 din Codul penal, cata vreme este evident ca dispozitia respectiva nu reglementeaza o astfel de exceptie, iar natura juridica a pedepsei accesorii este diferita de aceea a incapacitatilor sau decaderilor, care privesc situatia condamnatului dupa executarea pedepsei.”

„Or, din moment ce pedeapsa accesorie care urmeaza soarta pedepsei principale, decurgand din aceasta, are efecte limitate, numai pe perioada cat condamnatul executa pedeapsa privativa de libertate, este evident ca nicio ratiune nu impune exonerarea minorului de la rigorile unei asemenea pedepse pe timpul cat se afla in detentie ca efect al condamnarii sale”, concluzioneaza ICCJ. 

Drepturile cuprinse in articolul 64 din Codul penal, care pot fi interzise sunt: 
"a) dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii;
d) drepturile parintesti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator."

Decizia ICCJ nr. 51/2007 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 din 13.11.2007.