Sinteza a teoriilor fundamentale referitoare la fundamentele contractului

Prof. univ. dr. Liviu Pop - Facultatea de Drept, Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca
REZUMAT


Decelarea si analiza fundamentelor intelectuale ale teoriei generale a contractului este problema centrala a acestei constructii juridice. In acest sens, in cursul timpului, au fost elaborate mai multe teorii, pe aliniamentele filosofice, politice, economice si juridice a doua importante conceptii: liberalismul si pozitivismul; o varianta importanta a pozitivismului actual este solidarismul.

Liberalismul a dat nastere teoriei autonomiei de vointa, ale carei origini se afla in scoala dreptului natural de sorginte aristotelica. Avand la baza individualismul politico-filosofic si economic, potrivit acestei teorii, fundamentul contractului il constituie vointa individuala a omului, care este libera si autonoma. Asa fiind, contractul si efectele sale au ca singura sursa vointa partilor contractante; contractul si forta sa obligatorie sunt creatia exclusiva a vointei contractantilor; altfel spus, vointa individuala isi trage puterea creatoare de contract si de obligatii contractuale din ea insasi si nu de la lege; in acest sens, s-a afirmat ca vointa individuala este autonoma.

Urmare evolutiilor care au avut loc incepand de la sfarsitul secolului al XIX-lea, realitatile politice, economice si sociale s-au schimbat. Teoria autonomiei de vointa a intrat in contradictie cu aceste realitati; de aceea, a fost pusa in cauza si chiar contestata. Este motivul pentru care s-au facut si se fac incercari de a gasi un alt fundament al contractului. El a fost cautat in spatiul doctrinei pozitivismului juridic. Astfel, au fost propuse: teoria contractului – situatie juridica obiectiva; teoria fundamentarii contractului pe binele comun si pe echitate ori pe principiile de utilitate sociala si justitie comutativa. In aceeasi sfera se inscrie si teoria solidarismului contractual, care fundamenteaza contractul si efectele sale pe legatura de solidaritate dintre partile contractante, care actioneaza impreuna pentru realizarea obiectivului comun alcatuit din suma intereselor lor contractuale. Solidarismul contractual produce importante consecinte asupra contractului, incepand cu faza precontractuala si apoi pe toata durata fiintei sale.

Niciuna dintre aceste teorii nu este unanim acceptata. De aceea, prezentul studiu se incheie cu propunerea de a fi construita o teorie eclectica, in care dintre fundamentele contractului se considera ca nu pot lipsi: vointa partilor contractante, legatura de solidaritate care se naste intre parti datorata interesului contractual pe care il are fiecare parte, dar se afla in sarcina realizarii celeilalte, si dreptul pozitiv, adica normele statale imperative in materie.