Directiva 2002/74/CE de modificarea a Directivei 80/987/CEE - protectia lucratorilor salariati in cazul insolvabilitatii angajatorului

(Text cu relevanta pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si, in special, articolul 137 alineatul (2) al acestuia,

având in vedere propunerea Comisiei [1],

având in vedere avizul Comitetului Economic si Social [2],

dupa consultarea Comitetului Regiunilor,

in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [3],

intrucât:

(1) Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor, adoptata la 9 decembrie 1989, prevede la punctul 7 ca realizarea pietei interne trebuie sa conduca la o imbunatatire a conditiilor de viata si de munca ale lucratorilor din Comunitatea Europeana si ca aceasta imbunatatire trebuie sa implice, unde este necesar, dezvoltarea anumitor aspecte ale reglementarilor privind ocuparea fortei de munca, cum ar fi procedurile de disponibilizare colectiva si cele privind falimentul.

(2) Directiva 80/987/CEE [4] urmareste sa asigure un grad minim de protectie a salariatilor in cazul insolvabilitatii angajatorului. In acest scop, directiva obliga statele membre sa constituie un organism care sa garanteze plata drepturilor salariale neachitate respectivilor salariati.

(3) Evolutia dreptului in materie de insolvabilitate in statele membre, precum si dezvoltarea pietei interne, indica necesitatea adaptarii anumitor dispozitii din directiva mentionata.

(4) Securitatea si transparenta juridica necesita, printre altele, clarificari cu privire la domeniul de aplicare si anumite definitii din Directiva 80/987/CEE. Este necesar in special sa se precizeze, in partea dispozitiva a directivei, posibilele exceptari acordate statelor membre si, prin urmare, sa se elimine anexa la aceasta.

(5) Pentru a se asigura o protectie echitabila a lucratorilor respectivi, definitia starii de insolvabilitate trebuie adaptata noilor tendinte legislative din statele membre si ar trebui sa includa in acest concept si alte proceduri de insolvabilitate, cu exceptia lichidarii. In acest context, pentru a stabili obligatia de plata a institutiei de garantare, statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea de a prevedea ca, in cazurile in care situatia de insolvabilitate duce la mai multe proceduri de insolvabilitate, situatia trebuie sa fie abordata ca si cum ar fi vorba de o singura procedura de insolvabilitate.

(6) Este necesar sa se asigure ca salariatii la care fac referire Directiva 97/81/CE din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe timp partial, incheiat de UCIPE, CEIP si CES [5], Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durata determinata, incheiat de CES, UCIPE si CEIP [6] si Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a masurilor destinate sa promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii la locul de munca in cazul lucratorilor care au un raport de munca pe durata determinata sau un raport de munca temporar [7] nu sunt exclusi din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(7) Pentru a asigura securitatea juridica a salariatilor in caz de insolvabilitate a intreprinderilor care isi desfasoara activitatea in mai multe state membre si pentru a consolida drepturile lucratorilor in sensul jurisprudentei Curtii de Justitie, este necesar sa se introduca dispozitii care sa prevada in mod expres institutia care este responsabila cu plata creantelor in aceste cazuri si care sa stabileasca ca obiectiv al cooperarii intre autoritatile administrative competente ale statelor membre plata in cel mai scurt timp a drepturilor salariale neachitate ale salariatilor. In plus, este necesar sa se asigure o aplicare corecta a dispozitiilor adoptate printr-o colaborare intre autoritatile administrative competente din statele membre.

(8) Statele membre pot stabili limitari in ceea ce priveste responsabilitatea institutiilor de garantare care ar trebui sa fie compatibile cu obiectivul social al directivei si pot lua in considerare diversele niveluri de creante.

(9) Pentru a facilita identificarea procedurilor de insolvabilitate, in special in situatiile transnationale, este necesar sa se prevada ca statele membre sa notifice Comisia si celelalte state membre despre tipurile de proceduri de insolvabilitate care atrag interventia institutiei de garantare.

(10) Directiva 80/987/CEE trebuie modificata in consecinta.

(11) Deoarece obiectivele actiunii preconizate, adica adaptarea anumitor dispozitii din Directiva 80/987/CEE pentru a tine seama de evolutia activitatilor desfasurate de intreprinderile din Comunitate, nu pot fi atinse intr-o masura suficienta de statele membre si pot fi, asadar, realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii enuntat la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii, enuntat la articolul respectiv, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(12) Comisia trebuie sa prezinte Parlamentului European si Consiliului un raport privind transpunerea in practica si aplicarea prezentei directive, in special in ceea ce priveste noile forme de ocupare a fortei de munca care apar in statele membre,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1
Directiva 80/987/CEE se modifica dupa cum urmeaza:
1. titlul se inlocuieste cu urmatorul text: 
"Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la protectia salariatilor in cazul insolvabilitatii angajatorului";

2. sectiunea I se inlocuieste cu urmatorul text: 


"SECTIUNEA I

Domeniul de aplicare si definitii

Articolul 1

(1) Prezenta directiva se aplica creantelor salariatilor care izvorasc din contracte de munca sau raporturi de munca incheiate cu angajatori care sunt in stare de insolvabilitate in sensul articolului 2 alineatul (1).

(2) In mod exceptional, statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive creantele anumitor categorii de salariati, in temeiul existentei altor forme de garantare, daca se stabileste ca acestea ofera persoanelor respective o protectie echivalenta celei oferite de prezenta directiva.

(3) Daca o astfel de dispozitie este deja in vigoare in legislatia lor interna, statele membre pot exclude in continuare din domeniul de aplicare al prezentei directive:

(a) personalul de serviciu casnic incadrat de o persoana fizica;

(b) pescarii remunerati in cota-parte.

Articolul 2

(1) In sensul prezentei directive, un angajator este considerat a fi in stare de insolvabilitate in cazul in care a fost formulata o cerere privind deschiderea unei proceduri colective intemeiate pe insolvabilitatea angajatorului, prevazuta de actele cu putere de lege si de actele administrative ale unui stat membru, implicând lipsirea, in tot sau in parte, a angajatorului de activele sale si numirea unui judecator sindic sau a unei persoane care exercita o functie similara, iar autoritatea care este competenta in temeiul dispozitiilor mentionate:

(a) a hotarât instituirea procedurii sau

(b) a constatat ca intreprinderea sau unitatea angajatorului a fost definitiv inchisa si ca activele disponibile sunt insuficiente pentru a justifica instituirea procedurii.

(2) Prezenta directiva nu aduce atingere dreptului intern cu privire la definirea termenilor "lucrator salariat", "angajator", "remuneratie", "drept dobândit", "drept in curs de a fi dobândit".

Cu toate acestea, statele membre nu pot exclude din domeniul de aplicare a prezentei directive:

(a) lucratorii salariati cu fractiune de norma in sensul Directivei 97/81/CE;

(b) lucratorii cu contract pe durata determinata in sensul Directivei 1999/70/CE;

(c) lucratorii având un raport de munca temporar in sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 91/383/CEE.

(3) Statele membre nu pot stabili o durata minima pentru contractul de munca sau raportul de munca ca o conditie pentru ca lucratorii sa aiba dreptul de a invoca prezenta directiva.

(4) Prezenta directiva nu impiedica statele membre sa extinda protectia lucratorilor si la alte situatii de insolvabilitate, de exemplu incetarea permanenta de facto a platilor, stabilita prin proceduri diferite de cele mentionate la primul paragraf, dupa cum se prevede in dreptul national.

Cu toate acestea, aceste proceduri nu creeaza o obligatie de garantare din partea institutiilor celorlalte state membre in cazurile prevazute la sectiunea IIIa."; 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
3. articolele 3 si 4 se inlocuiesc cu urmatorul text: 

"Articolul 3

Statele membre iau masurile necesare pentru a asigura ca institutiile de garantare asigura, sub rezerva articolului 4, plata drepturilor neachitate ale salariatilor care rezulta din contracte de munca sau raporturi de munca, inclusiv, in cazurile prevazute de dreptul intern, compensatia pentru incetarea raporturilor de munca.

Creantele preluate de institutia de garantare sunt drepturile salariale neplatite referitoare la o perioada care precede si/sau, dupa cum este cazul, succede o data stabilita de statele membre.

Articolul 4

(1) Statele membre au posibilitatea de a limita obligatia de plata prevazuta la articolul 3 pentru institutiile de garantare.

(2) In cazul in care statele membre isi exercita dreptul prevazut la alineatul (1), acestea specifica durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmeaza sa fie platite de catre institutia de garantare. Aceasta insa nu poate fi mai scurta decât perioada care acopera remuneratia pentru ultimele trei luni ale raportului de munca care precede sau succede data mentionata la articolul 3. Statele membre pot include aceasta perioada minima de trei luni intr-o perioada de referinta a carei durata nu poate fi mai mica de sase luni.

Statele membre care prevad o perioada de referinta de cel putin 18 luni pot limita durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmeaza sa fie platite de catre institutia de garantare la opt saptamâni. In acest caz, pentru calculul perioadei minime se folosesc perioadele care sunt cele mai favorabile salariatului.

(3) De asemenea, statele membre pot stabili plafoane ale platilor efectuate de institutiile de garantare. Aceste plafoane nu se pot situa mai jos de un nivel compatibil din punct de vedere social cu obiectivul social al prezentei directive.

In cazul in care statele membre recurg la aceasta posibilitate, acestea informeaza Comisia asupra metodelor folosite pentru stabilirea plafonului.";

4. se introduce urmatoarea sectiune: 
"SECTIUNEA IIIa

Dispozitii privind situatiile transnationale

Articolul 8a

(1) In cazul in care o intreprindere care desfasoara activitati pe teritoriile a cel putin doua state membre se afla intr-o situatie de insolvabilitate in sensul articolului 2 alineatul (1), institutia competenta pentru plata drepturilor salariale neachitate ale salariatilor este institutia din statul membru pe al carui teritoriu acestia lucreaza sau isi exercita de obicei activitatea.

(2) Extinderea drepturilor salariatilor este stabilita de dreptul care reglementeaza institutia de garantare competenta.

(3) Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura in cazurile prevazute la alineatul (1) ca la stabilirea starii de insolvabilitate a angajatorului in sensul prezentei directive sunt luate in considerare hotarârile pronuntate in contextul procedurilor de insolvabilitate mentionate la articolul 2 alineatul (1), care au fost solicitate in alt stat membru.

Articolul 8b

(1) In scopul aducerii la indeplinire a articolului 8a, statele membre prevad efectuarea de schimburi de informatii relevante intre administratiile publice competente si institutiile de garantare mentionate la articolul 3, care sa faca posibila in special informarea institutiei de garantare responsabile cu plata drepturilor salariale neachitate ale salariatilor.

(2) Statele membre comunica Comisiei si celorlalte state membre informatiile necesare pentru contactarea administratiilor lor publice competente si a institutiilor de garantare. Comisia ia masuri ca aceste comunicari sa fie accesibile publicului.";

5. la articolul 9 se adauga urmatorul paragraf: 


"Punerea in aplicare a prezentei directive nu poate justifica un regres in raport cu situatia existenta in fiecare stat membru si in raport cu nivelul general de protectie a lucratorilor in domeniul reglementat de aceasta.";

6. la articolul 10 se adauga urmatoarea litera: 


"(c) a refuza sau a reduce obligatia la care se face referire la articolul 3 sau obligatia de garantare mentionata la articolul 7 in cazurile in care salariatul, singur sau impreuna cu rude apropiate, a detinut in proprietate o parte esentiala din intreprinderea sau firma angajatorului si a exercitat o influenta considerabila asupra activitatilor acesteia.";

7. se introduce urmatorul articol: 


"Articolul 10a

Comisiei si celorlalte state membre le sunt notificate, de catre fiecare stat membru, tipurile de proceduri nationale de insolvabilitate care intra in domeniul de aplicare al prezentei directive si toate modificarile aduse acestora. Comisia publica aceste notificari in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.";

8. anexa se elimina. 


Articolul 2
(1) Statele membre adopta si pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive inainte de 8 octombrie 2005. Statele membre informeaza imediat Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplica dispozitiile mentionate in primul paragraf tuturor cazurilor de insolvabilitate ale unui angajator care se produc dupa intrarea in vigoare a acestor dispozitii.

Când statele membre adopta aceste dispozitii, acestea cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere in momentul publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunica Comisiei textul dispozitiilor de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 3 

Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii sale in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

Articolul 4 

#PAGEBREAK#
Pâna la data de 8 octombrie 2010, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport privind transpunerea in practica si aplicarea prezentei directive in statele membre.

Articolul 5 


Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.


Adoptata la Bruxelles, 23 septembrie 2002.

Pentru Parlamentul European

Presedintele

P. Cox

Pentru Consiliu

Presedintele

M. Fischer Boel

[1] JO C 154 E, 29.5.2001, p. 109.

[2] JO C 221, 7.8.2001, p. 110.

[3] Avizul Parlamentului European din 29 noiembrie 2001 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial), pozitia comuna a Consiliului din 18 februarie 2002 (JO C 119 E, 22.5.2002, p. 1) (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si decizia Parlamentului European din 14 mai 2002 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 27 iunie 2002.

[4] JO L 283, 28.10.1980, p. 23, directiva modificata ultima data de Actul de aderare din 1994.

[5] JO L 14, 20.1.1998, p. 9. Directiva modificata ultima data de Directiva 98/23/CE (JO L 131, 5.5.1998, p. 10).

[6] JO L 175, 10.7.1999, p. 43.

[7] JO L 206, 29.7.1991, p. 19.

--------------------------------------------------