Avand in vedere ca in temeiul art. 16 alin. (3) din Constitutia Romaniei, functiile (si demnitatile) publice pot fi civile sau militare, inseamna ca militarii � cadre permanente � nu sunt salariati si deci nu intra sub incidenta Codului muncii, decat daca Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare sau Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata - in aceasta ordine - , nu dispune altfel.
In ceea ce ne priveste, ultimul statut reprezinta dreptul comun pentru cadrele militare in acele situatii care nu privesc disciplina si rigorile specifice. Ne sprijinim opinia pe considerentul ca, intrucat legiuitorul utilizeaza in art. 1 al alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, formularea „politistul este functionar public civil, cu statut special, inarmat, ce poarta, de regula, uniforma”, adauga determinantul „civil” cu scopul de a face distinctia intre aceasta categorie profesionala si cea care mai poate fi permanent inarmata - anume cadrele militare. Ocazional, potrivit art. 3 alin. (21) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor, numai pentru exercitarea unei parti din atributiile ce-i revin - paza, escortare si supraveghere a persoanelor private de libertate, precum si in alte situatii temeinic justificate - , functionarul public din sistemul administratiei penitenciare poate folosi tehnica, mijloacele si armamentul din dotare.
De aceea, opinam ca militarii sunt tot functionari publici cu statut special iar faptul ca nu sunt enumerati expres in art. 5 din Statut, ca de altfel si cei din sistemul administratiei penitenciare, se justifica prin lipsa, in totalitate sau in parte, a calitatii de „civili”, caracteristica intalnita in schimb la ceilalti functionari.
Opinia noastra este intarita oarecum si de art. 6 din Legea nr. 80/1990: „in exercitarea atributiilor ce le revin...ofiterii, maistrii militari si subofiterii sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice, bucurandu-se de protectie potrivit legii penale”.
Dat fiind faptul ca militarii sunt o categorie de functionari publici cu statut special ce se disting, fundamental, prin gradul de strictete al disciplinei[1] de functionarii publici civili, supusi fie Statutului, fie statutelor speciale, opinam ca trebuiau sa fie denumiti expres, nu numai in art. 16 alin. (3) din Constitutia Romaniei, ci si in continutul art. 5 alin. (1) din Statut, care, in enumerarea serviciilor publice ce pot beneficia de statute speciale, am putea spune ca ii are in vedere la litera f) din acelasi alineat care se refera generic la „alte structuri ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative”.
In sustinerea aprecierii aducem observatia[2] ca dispozitiile Legii nr. 80/1995 sunt aplicabile tuturor categoriilor de militari – cadre in activitate din Ministerul Apararii Nationale, Ministerului Internelor si Reformei Administrative (deci, iata legatura cu lit. f) a articolului mentionat mai sus), Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
[1] A se vedea, in acest sens A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Editia a IV-a, vol. I, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2005, p. 592.
[2] A se vedea, in acest sens A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 20.
Comentarii articol (1)