Sindicalistii si politicienii, ambele categorii cu interese mai degraba populiste decat de a apara interesele celor aproape patru milioane de viitori beneficiari ai pensiilor private, spun ca este necesara impunerea unui randament minim al pensiilor private obligatorii.
Autor Vasile COMAN
Mai exact, nivelul acestuia trebuie sa acopere cel putin inflatia, estimata de autoritati a se ridica la peste 5% anul viitor, cu peste un punct peste tinta Bancii Nationale a Romaniei si cu aproximativ doua puncte peste inflatia medie europeana la care trebuie sa convergem in urmatorii sapte-opt ani.
Din punctul nostru de vedere, cel al beneficiarilor viitoarelor pensii private, randamentele pe care fondurile de pensii ar trebui sa le obtina ar trebuie sa fie cat mai mari, dar in acelasi timp sa fie sigure. Pentru ca, atunci cand vorbim de o pensie, siguranta si stabilitatea sunt pe primul loc. Insa la cel folos o pensie sigura daca e foarte mica, in conditiile in care contributia din salariu este destul de redusa, de abia 2% anul viitor, urmand insa a creste in urmatorii ani. Asadar, in cazul pensiilor private obligatorii, precum si a asigurarilor de viata sau a altor planuri de economisire combinate cu investitii destinate pensionarii, trebuie sa existe o combinatie optima intre castiguri si siguranta.
Sa incepem cu siguranta, daca tot e pe primul loc. Conform actualei legislatii, ne sunt garantate de catre stat contributiile integrale la fondurile de pensii, dar din care se scad comisioanele percepute pentru administrarea pensiei. Comisioane care reduc cu cel putin doua-trei procente pe an randamentul obtinut din investirea banilor destinati pensiei. Dar care ar putea fi, de fapt, randamentul ce l-ar putea obtine fondurile de pensii in urmatorii ani? Daca ne uitam la castigurile obtinute de fondurile de pensii din tarile vecine, atunci ne-am putea astepta la randamente ce pot ajunge chiar si la 10% pe an. Daca nu uitam insa in propria ograda, adica a firmelor de asigurari romanesti care vor administra peste 90% din volumul pensiilor private, viitorul nu este destul de roz.
Cu toate ca nu putem face o evaluare a randamentelor viitoare in functie de performantele anterioare ale unui fond de pensii sau program de investitii, este totusi relevanta o comparatie. Astfel, intr-o jumatate de an, mai precis din iunie 2007, cand s-au lansat primele fonduri de pensii facultative, cele mai importante fonduri au obtinut randamente de 3%, in cazul Allianz si maxim 6% in cazul ING. Daca ne uitam la randamentele din ultimul an obtinute de cele doua companii in cadrul programelor de investitii pentru asigurarile de viata, cu risc mediu si scazut, asemanatoare cu cele ale pensiilor private, lucrurile sunt si mai triste: castiguri de numai 4-5 procente pe an, care nu ar fi acoperit inflatia de anul trecut, de peste sase procente. Randamente mai mici chiar decat un depozit bancar.
Daca mai scadem si cele doua-trei procente aferente comisioanelor de administrare percepute de fonduri, ajungem la randamente de numai unul sau doua procente pe an. Iar in acest exemplu, am luat fondurile cele mai performante de pe piata, pentru ca exista fonduri care au inregistrat castiguri minime de unu sau doua procente, sau chiar negative, iar daca se scad si comisioanele atunci rezultatul este o pierdere de cateva procente. Mai exact, vom avea mai putini bani decat am contribuit. Nu trebuie sa uitam insa ca pensiile private sunt investitii pe termen lung, iar aceste tipuri de investitii aduc, de regula, un randament pozitiv. Problema care ramane este: vor putea acoperi inflatia?
Comentarii articol (1)