Conditia interventiei organului superior pentru transfer in cazul detasarii functionarului public

Desigur, ca ne putem gandi si la situaþia in care unitatea la care funcþionarul public a fost detasat are aceeasi atitudine negativa, intrucat nu s-a implinit termenul convenit, desi celelalte parþi implicate sunt de acord, ori cand manifestarea voinþei intervine doar intre funcþionarul public si terþa unitate. 

Se stie ca pentru validitatea transferului in situaþiile de mai sus, acordul tuturor celor implicaþi trebuie sa fie liber exprimat si neviciat. Insa, atragem atenþia ca aceasta regula poate avea o excepþie, in temeiul art. 87 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici[1], care indica ca scopul teleologic al transferului este dictat, cu prioritate, de interesul public.
In acest sens, pornim de la observaþia ca art. 51 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative[2], care stipuleaza ca succesiunea si gruparea dispoziþiilor de fond cuprinse in actul normativ se fac in ordinea logica, observam ca aceasta indica si prevalenþa primelor ca forþa juridica. Desigur ca soluþia nu este valabila in cazul reglementarilor exprese sau aflate sub clara incidenþa a altora, identice ca natura, ori cu valoare de principiu, chiar daca succed. 

Tocmai de aceea, desi reglementarea instituþiei modificarii o precede pe cea a suspendarii raportului de serviciu, iar detasarea are, in subsidiar fizionomia juridica a suspendarii, caracteristica detasarii de masura unilaterala, impune interdicþia incetarii ei in lipsa voinþei celui care a dispus-o. 

Iata deci ca suntem in prezenþa contestarii posibilitaþii incetarii detasarii acceptata si ca suspendare, prevazuta de art. 96 alin. (3) din Statut. Altfel spus, prevederile menþionate nu se pot extrapola si detasarii funcþionarului public. Raþionamentul este intarit de principiul subordonarii ierarhice reglementat la art. 3 lit. g) din Statut, care se regaseste si in dreptul comun, permiþand o soluþie similara.
Dar excepþia in masura sa salveze situaþia este cea relevata de art. 4 lit. i)[3] din H.G. nr. 1000/2006 privind organizarea si funcþionarea Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici[4]. Astfel, Agenþia ne apare ca organ superior al tuturor subiectelor implicate, deci are puterea de a solicita perfectarea transferului, daca apreciaza intemeiat interesul public, asa cum, pentru identitate de raþiuni, poate susþine oricare din refuzul parþilor implicate.
Sprijinul poate fi cerut Agenþiei de catre oricare dintre parþile interesate si transferul se poate perfecta sub rezerva exprimarii acordului de catre funcþionarul public.
In aceasta situaþie, opinam ca art. 96 alin. (3) din Statut este in spiritul art. 90 alin. (3)[5] din acelasi act normativ, indicandu-ne si o procedura simpla - consimþamantul funcþionarului duce la posibilitatea emiterii dispoziþiei de incetare a detasarii si de reluare a activitaþii cu unitatea de la care a fost detasat, servind totodata si la emiterea dispoziþiei privind modificarea raportului de transfer, la perfectarea convenþiei de transfer, precum si la emiterea dispoziþiei de incadrare prin transfer la noua unitate. Desigur, aceste acte se vor comunica Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii, conform art. 26 alin. (3) respectiv art. 96 alin. (2) din Statut.
Daca Agenþia nu intervine favorabil, va trebui ca funcþionarul public sa astepte pana la implinirea perioadei de detasare ori sa-si dea demisia faþa de unitatea de la care a fost detasat, pentru a ocupa funcþia vizata prin concurs, daca aceasta modalitate este posibila dupa epuizarea obligatorie a celorlalte, prioritar stabilite prin lege: promovare, redistribuire si transfer.
Subliniem ca daca toþi participanþii consimt la realizarea transferului la cerere, Agenþia nu se poate opune, deoarece prerogativa de a refuza acordarea avizului nu este reglementata decat pentru transferul in interesul serviciului. Doar in ultimul caz lipsa avizului duce la nulitate - pe fondul incalcarii acestei cerinþe.
Pentru elucidarea problemei, in situaþia funcþiei publice si a raportului de serviciu, aflate la graniþa dintre dreptul muncii si dreptului public, credem ca ar fi necesara intervenþia expresa a legii.
 
NOTE:
[1] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29.05.2007.
[2] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25.08.2004, modificata si completata ulterior.
[3] Potrivit acestor dispoziþii, in domeniul managementului funcþiei publice si al funcþionarilor publici, Agenþia indeplineste printre atribuþiile principale si pe aceea de a aviza sau solicita modificarea raporturilor de serviciu, daca mobilitatea funcþionarilor publici se dispune in interes public, in condiþiile legii.
[4] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 698 din 15.08.2006
[5] Art. 90 alin. (3)  din acelasi Statut dispune ca „transferul in interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcþionarului public transferat”.