Ce sunt membrii Corpului diplomatic si consular

In ceea ce ne priveste, din moment ce sunt inclusi in cadrul personalului ce isi desfasoara activitatea in serviciile diplomatice si consulare, potrivit dispozitiilor imperative art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici[2], acestia se bucura de incadrarea, legala, in categoria functionarilor publici cu statut special. 

Totusi, observatia noastra nu simplifica problema, incat sunt numeroase neconcordante in legislatie care dau nastere la confuzii si interpretari contradictorii, membrii corpului diplomatic si consular fiind tratati atat ca personal contractual cat si ca functionari publici. Astfel se arata ca, in temeiul art. 58 din statutul special, personalul diplomatic si consular raspunde, reparatoriu, fie patrimonial, fie civil - or raspunderea patrimoniala este specifica salariatilor (art. 270 din Codul muncii[3]), pe cand raspunderea civila este specifica functionarilor publici. De asemenea din art. 51 alin. 1 lit. f) din acelasi statut, care reglementeaza incetarea calitatii de membru al Corpului diplomatic si consular, inclusiv prin „desfacerea disciplinara a contractului individual de munca cu Ministerul Afacerilor Externe” si art. 67 care prevede posibilitatea suspendarii unor asemenea contracte, ar reiesi ca diplomatii de profesie sunt salariati. 

Mai redam spre exemplificare art. 3 alin. (1) si (2) din Statutul special, care stipuleaza ca acestei categorii aparte de functionari publici i se aplica legislatia muncii si Statutul, daca nu contravin statutului special, iar pe perioada cat se afla in misiune in strainatate i se aplica si prevederile tratatelor la care Romania este parte, precum si alte reguli care decurg din normele dreptului international, care au prioritate fata de reglementarile interne, in baza art. 20 alin. (2)[4] din Constitutia Romaniei[5]. Din asezarea in textul legii a sintagmelor, ar reiesi ca prima categorie de legi are intaietate, dar daca avem in vedere art. 5 alin. (1) lit. d)  din Legea nr. 188/1999, suntem nevoiti sa nu sprijinim aceasta solutie. 

Pe de alta parte, faptul ca ministrul afacerilor externe (demnitar, nu functionar public), face parte de drept din categoria inaltilor functionari publici (cum sunt secretarii de stat, subsecretarii de stat, secretarul general si secretarul general adjunct) apartinand si Corpului diplomatic si consular al Romaniei, potrivit art. 2 alin. (2) din acelasi Statut special, trebuie inteles in ipoteza aratata in aceste prevederi - de stricta aplicare si reglementare  - adica limitat “pe durata exercitarii functiei”. Deci extrapolarea acestora la alte ipoteze decat cea care i-a determinat reglementarea nu este posibila. 

Mentionam ca Statutul discutat ar fi trebuit sa prevada de 4 ani, expres, calitatea de functionari publici speciali ai membrilor diplomatici si consulari - cu mai multe sau mai putine diferente specifice - daca avem in vedere prevederile imperative, in acest sens, ale art. XV alin. (1)[6] din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.
Fata de observatia exprimata in literatura juridica ca “ceea ce sunt ei in concret, numai legiuitorul poate decide”[7], opinam ca Statutul sugereaza posibilitatea stipularii altor diferente specifice, in sensul includerii in categoria functionarilor publici cu statut special, iar in randul acestora chiar intr-o categorie aparte, din moment ce, potrivit art. 5 alin. (3) din Statut se arata ca “in cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice si consulare, precum si politistilor si altor structuri ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, dispozitiile speciale pot reglementa prevederi de natura celor prevazute la alin. (2)[8], precum si cu privire la cariera”. 
  
NOTE:
[1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 23.06.2003, modificata si completata ulterior prin Legea nr. 181/2004 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 461 din 24.05.2004).
[2] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29.05.2007.
[3] Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior).
[4] Potrivit art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, „daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
[5] Revizuita prin Legea nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29.10.2003.
[6] Art. XV alin. (1) din Legea nr. 161/2003 dispune: „in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, autoritatile si institutiile publice prevazute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, au obligatia de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentului titlu, cu consultarea si avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.”
[7] A. Ticlea, Tratat..., p. 30.
[8] Art. 5 alin. (2) din Statut arata ca prin statutele speciale se pot reglementa: a) drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute de prezenta lege; b) functii publice specifice.