Curtea Europeana de Justitie - pronuntare privind drepturile de proprietate intelectuala

Dreptul comunitar nu impune statelor membre obligatia, in vederea asigurarii protectiei efective a dreptului de autor, de a divulga date cu caracter personal in cadrul unei proceduri civile.

Mai multe directive comunitare[1] urmaresc ca statele membre sa asigure, mai ales in cadrul societatii informationale, protectia efectiva a proprietatii intelectuale si, in particular, a dreptului de autor. Cu toate acestea, o astfel de protectie nu poate aduce atingere exigentelor referitoare la protectia datelor cu caracter personal. Pe de alta parte, directivele privind protectia datelor cu caracter personal[2] ofera statelor membre posibilitatea de a prevedea exceptii de la obligatia de a garanta confidentialitatea datelor de transfer. 

Promusicae este o asociatie spaniola fara scop lucrativ care cuprinde producatori si editori de inregistrari muzicale, precum si de inregistrari audiovizuale. Aceasta a sesizat instantele judecatoresti spaniole solicitand obligarea societatii Telefónica sa dezvaluie identitatea si adresa fizica a anumitor persoane carora aceasta din urma le furnizeaza serviciul de acces la internet si cu privire la care cunoaste „adresa IP”, precum si data si ora de conectare. Potrivit Promusicae, aceste persoane utilizeaza programul de schimb de fisiere (cunoscut sub denumirea „peer to peer” sau „P2P”), intitulat „KaZaA”, si permit accesul, in directorul partajat din calculatorul personal (shared folder), la fonograme cu privire la care drepturile patrimoniale de exploatare apartin asociatilor Promusicae. Prin urmare, Promusicae a solicitat comunicarea acestor informatii pentru a putea initia proceduri civile impotriva persoanelor implicate.
 
Telefónica a sustinut ca, in conformitate cu legislatia spaniola[3], comunicarea datelor solicitate de Promusicae nu este autorizata decat in cadrul unei anchete penale sau in vederea protejarii securitatii publice si apararii nationale.
Instanta spaniola solicita Curtii de Justitie a Comunitatii Europene sa se stabileasca daca dreptul comunitar impune statelor membre sa prevada, in vederea asigurarii protectiei efective a dreptului de autor, obligatia de a comunica date cu caracter personal in cadrul unei proceduri civile. 

Curtea subliniaza ca printre exceptiile permise de directivele privind protectia datelor cu caracter personal se afla masurile necesare protectiei drepturilor si libertatilor altora. Intrucat nu precizeaza care sunt drepturile si libertatile carora le este incidenta exceptia, directiva asupra confidentialitatii si comunicatiilor electronice trebuie interpretata in sensul ca exprima vointa legiuitorului comunitar de a nu exclude din domeniul sau de aplicare protectia dreptului de proprietate, si nici a situatiilor in care autorii urmaresc sa obtina aceasta protectie in cadrul unei proceduri civile. Prin urmare, directiva nu exclude posibilitatea, recunoscuta statelor membre, de a prevedea obligatia de a divulga date cu caracter personal in cadrul unei proceduri civile. Totusi, directiva nici nu obliga statele membre sa prevada o astfel de obligatie.
In ceea ce priveste directivele in materia proprietatii intelectuale, Curtea de Justitie constata ca nici acestea nu impun statelor membre sa prevada, in vederea asigurarii protectiei efective a dreptului de autor, obligatia de a comunica date cu caracter personal in cadrul unei proceduri civile. 

Astfel, Curtea subliniaza ca prezenta cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare pune problema concilierii necesare intre exigentele referitoare la protectia diferitelor drepturi fundamentale, anume a dreptului la respectarea vietii private, pe de o parte, si a dreptului la protectia proprietatii si a dreptului la un recurs efectiv, pe de alta parte.
In aceasta privinta, Curtea de Justitie hotaraste ca, la transpunerea directivelor in materia proprietatii intelectuale si a protectiei datelor cu caracter personal, statele membre trebuie sa se intemeieze pe o interpretare a acestor directive care poate asigura un echilibru just intre diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridica comunitara. Pe langa aceasta, la punerea in aplicare a masurilor de transpunere a acestor directive, incumba autoritatilor si instantelor din statele membre nu numai sa interpreteze dreptul lor national intr‑un mod conform directivelor mentionate, ci si sa se asigure ca nu se vor intemeia pe o interpretare a acestora care ar intra in conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar precum principiul proportionalitatii.

NOTE:
[1] Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (directiva privind comertul electronic) (JO L 178, p. 1, Editie speciala, 13/vol. 29, p. 257), Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala (JO L 167, p. 10, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 230) si Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuala (JO L 157, p. 45, Editie speciala, 17/vol. 2, p. 56, si rectificare – JO 2004, L 195, p. 16).
[2] Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date (JO L 281, p. 31, Editie speciala, 13/vol. 17, p. 10) si Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale si protejarea confidentialitatii in sectorul comunicatiilor publice (Directiva asupra confidentialitatii si comunicatiilor electronice) (JO L 201, p. 37, Editie speciala, 13/vol. 36, p. 63).
[3] Legea 34/2002 privind serviciile societatii informationale si comertul electronic  din 11 iulie 2002 (BOE nr. 166 din 12 iulie 2002, p. 25388).