Recurs in interesul legii - incidenta legii de gratiere asupra sanctiunilor aplicate anumitor infractiuni privind regimul vamal, a caror calificare a cunoscut o succesiune in timp

In recursul in interesul legii inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Procurorul General a precizat ca in jurisprudenta actuala s-au conturat doua orientari cu priviree la incidenta legii de gratiere asupra sanctiunilor aplicate faptelor a caror calificare ca infractiuni a cunoscut o succesiune in timp; ipoteza particulara a infractiunilor privind regimul vamal, care sunt prevazute de art. 72 si 73 din Legea nr. 30/1978, si de art. 175-181 din Legea nr. 141/1997.

1. Anumite instante de judecata au aplicat dispozitiile Legii nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, cu privire la pedepse stabilite in conditiile art.13 din Codul penal, pentru savarsirea infractiunii de contrabanda in reglementarea Legii nr.30/1978.
In astfel de cauze, pedepsele stabilite in conditiile art.13 din Codul penal, pentru savarsirea infractiunii de contrabanda in reglementarea Legii nr.30/1978, trebuie constatate gratiate in baza Legii nr.543/2002, prin actul de gratiere, infractiunile prevazute de art.72 si 73 din Legea nr.30/1978, nefiind exceptate expres de la gratiere.
Instantele si-au motivat aceasta decizie prin economia dispozitiilor Legii nr.543/2002, din care rezulta ca legiuitorul a indicat in mod expres infractiunile exceptate de la gratiere, incluzand si infractiuni savarsite in perioade cand legea penala in vigoare reglementa in redactari diferite continutul constitutiv al acestora, ca in cazul furtului calificat.

2. Alte instante de judecata nu au constatat incidenta prevederilor Legii nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni.

In aceasta abordare, instantele au retinut ca gratierea infractiunilor la regimul vamal prevazute in art.175 - 181 din Legea nr.141/1997 sunt o exceptie a Legii nr.543/2002. Dispozitiile actului de gratiere nu sunt aplicabile cu privire la pedepse stabilite in conditiile art.13 din Codul penal, pentru infractiuni de contrabanda prevazute de Legea nr.30/1978, exceptate de la gratiere potrivit Legii nr.137/1997, impunandu-se mentinerea normei penale active.


Opinia procurorului general

Solutia legala este aceea potrivit careia dispozitiile Legii nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni nu sunt aplicabile pedepselor stabilite in conditiile art.13 din Codul penal, pentru savarsirea infractiunii de contrabanda in reglementarea Legii nr.30/1978


Argumentarea opiniei procurorului general
Identificarea solutiei aplicabile problemei deduse discutiei impune urmatoarele precizari prealabile:
Actele de clementa, inclusiv cele de gratiere, se aplica unor infractiuni, respectiv sanctiuni si exclud altele.
Prima categorie (aceea a infractiunilor / sanctiunilor carora le este incident actul de clementa) a fost denumita in doctrina lista pozitiva sau obiectul pozitiv, in vreme ce a doua categorie (aceea a exceptiilor de la beneficiul clementei) reprezinta obiectul negativ.

In identificarea acestora, legea de gratiere opereaza, ca si criterii, printre altele, cu cuantumul sanctiunii, respectiv cu indicarea infractiunii insesi, fie prin mentionarea denumirii acesteia, a textului de lege care o prevede, fie prin indicarea cumulata a celor doua mentiuni. Ultima dintre modalitati este utilizata, in special, pentru exceptiile actului de gratiere – obiectul negativ (de exemplu, art. 5 din Legea nr. 137/1997, art. 4 din Legea nr. 543/2002).

Din punctul de vedere al tehnicii legislative, in elaborarea actului normativ de gratiere, aceste mentiuni (criterii pe baza carora se identifica obiectul pozitiv sau negativ al clementei) nu se pot referi decat la legi in vigoare, la sediul normativ actual al infractiunii gratiabile sau excluse. Aceasta modalitate este justificata pe baza principiului general al activitatii legii penale. Pe de alta parte, intemeindu-se pe reglementarile existente la data elaborarii sale, legea de gratiere exprima cerintele social-politice ale acelui moment

Notiunea de lege penala existenta la momentul elaborarii actului de gratiere trebuie insa avuta in vedere dintr-o dubla perspectiva: pe de o parte, este vorba de sensul propriu al notiunii – act normativ in vigoare si aplicabil unui raport juridic in virtutea principiului activitatii, iar pe de alta parte, sensul exceptional – act normativ care, formal, la momentul aparitiei actului de gratiere, nu mai este in vigoare, dar care ramane aplicabil raportului juridic in virtutea principiului legii penale mai favorabile.
Un exemplu in acest sens il reprezinta art. 5.B din Legea nr. 137/1997 care excepteaza de la gratiere, printre altele, infractiunile prevazute de art. 72 si art. 73 din Legea nr. 30/1978 – Codul vamal al Romaniei, respectiv art. 4 alin. 2 lit. B pct. 3 din Legea nr. 543/2002 care excepteaza de la gratiere infractiunile prevazute de art. 175-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei.

Se observa ca legile succesive de gratiere au exclus, deopotriva, infractiunile la regimul vamal. Mentionarea insa, in actele de gratiere, a celor doua coduri vamale, nu semnifica schimbarea optiunii legiuitorului cu privire la exceptarea acestor infractiuni de la clementa; dimpotriva, se mentine vointa de a nu gratia sanctiunile aplicate pentru aceste infractiuni, insa identificarea lor nu se putea face decat prin indicarea actului normativ care le cuprinde si este in vigoare, din punct de vedere formal, atunci cand se elaboreaza legea de gratiere. Nu se poate ignora insa faptul ca, la momentul elaborarii si aparitiei Legii nr. 543/2002, formal in vigoare era Legea nr. 141/1997, dar si, exceptional, ca lege penala mai favorabila, Legea nr. 30/1978.

In fond, este vorba de aceleasi infractiuni, fie ca este vorba de art. 72-73 din Legea nr. 30/1978, fie ca sunt avute in vedere dispozitiile art. 175-181 din Legea nr. 141/1997. Aceasta deoarece, desi Legea nr. 30/1978 a fost abrogata prin art. 191 din Legea nr. 141/1997, in realitate, incriminarile „abrogate” au fost preluate de legea abrogatoare. In concret, prin abrogare nu a avut loc o dezincriminare, ci o schimbare a sediului normativ de incriminare.

In acest context, al continuitatii incriminarii faptelor ce aduc atingere sistemului vamal, al continuitatii vointei legiuitorului de a excepta de la gratiere aceste infractiuni (sanctiunile aplicate acestora), aspectul tinand de mentionarea in cele doua legi succesive de gratiere a sediilor normative succesive nu poate conduce la concluzia ca infractiunile vamale incadrate in dispozitiile art. 72 si art. 73 din Legea nr. 30/1978, exceptate de la gratiere expres de Legea nr. 137/1997 ar fi gratiabile conform Legii nr. 543/2002 care, expresis verbis, se refera la noul cod vamal. Acesta nu este decat un aspect formal, explicabil, asa cum s-a aratat anterior, pentru ratiuni de tehnica legislativa.

Invocarea art. 4 alin. 2 lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 care precizeaza exceptarea de la gratiere a furtului calificat, indicand anumite acte normative de modificare pentru a sustine concluzia gratierii sanctiunilor aplicate infractiunilor prevazute de art. 72 si art. 73 din Legea nr. 30/1978 este nejustificata. Astfel, trebuie observat ca Legea nr. 137/1997 a exceptat de la gratiere (art. 5.A) infractiunea de furt calificat. Dupa aparitia si intrarea in vigoare a Legii nr. 137/1997 (25 iulie 1997), infractiunea de furt calificat a suferit o serie de modificari, in sensul incriminarii unor noi modalitati (OUG nr. 207/2000, OUG nr. 10/2001). Ca urmare a acestor incriminari noi (ex novo) au aparut modificari si in structura articolului (noi alineate, litere etc.). Pentru acest motiv, prin Legea nr. 543/2002 care si ea excepteaza furtul calificat, s-a simtit nevoia unor precizari suplimentare, indicandu-se actele de modificare, respectiv noua redactare a articolului 209 din Codul penal, corespunzatoare acestora.

Nu aceasta este situatia infractiunilor vamale; diferentele de incriminare existente intre cele doua coduri vamale (cu exceptia cuantumului sau naturii sanctiunii) nu reprezinta noi incriminari. Ceea ce are aparenta de noutate conform Legii nr. 141/1997 nu reprezinta decat o explicitare, detaliere a vechii incriminari.

In aceste conditii, comparativ cu infractiunea de furt calificat, situatiile nefiind identice, nu pot fi solutionate identic si, prin urmare, invocarea art. 4 alin. 2 lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 nu este utila. In concluzie, sanctiunile aplicate pentru infractiunile prevazute de art. 72 si art. 73 din Legea nr. 30/1978 nu sunt supuse gratierii conform Legii nr. 543/2002.