Raspunderea producatorului pentru produse defectuoase sau periculoase

Necesitatea unei astfel de forme de raspundere se datoreaza pe de o parte noilor realitati economice si tehnice existente a nivel mondial dar si, noii calitati dobandite de Romania in spatiul european, cu consecinta necesitatii eliminarii diferentelor care pot afecta concurenta si circulatia produselor pe piata europeana ori a protectiei sporite a consumatorului. 

Aceasta ultima dimensiune, respectiv cea a protectiei consumatorului, este o atat o cerinta a noii ordini europene de piata, cat si un deziderat la nivelul societatii romanesti, presupunand si educarea si constientizarea destinatarului final al acestor produse in scopul ocrotirii sale, in raporturile cu comerciantii si producatorii.

1. Sediul materiei: 


La nivel comunitar problema raspunderii producatorului pentru produse defectuoase este reglementata prin intermediul Directivei nr.85-3747EEC din 1985 a Parlamentului European¹ , modificata si completata prin Directiva nr.1999/34/CE² , directiva pe care legiuitorul roman a incercat sa o transpuna prin adoptarea O.G.nr.87/2000 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase. Ordonanta mentionata a fost insa departe de a-si atinge scopul astfel ca s-a impus abrogarea ei si reglementarea acestei probleme prin intermediul unui act normativ nou, care a modificat Legea nr.21 din 1992 privind protectia consumatorilor, respectiv Legea nr.240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte³ , republicata⁴ .

2. Natura juridica si fundamentarea raspunderii pentru produse defectuoase 

Desi exista inca discutii si controverse in doctrina cu privire la natura juridica a acestei forme de raspundere considerata fie o raspundere contractuala intemeiata pe neexecutarea corespunzatoare a unei obligatii contractuale, fie o raspundere delictuala in temeiul art.1000 alin.1 din Codul civil, in ceea ce ne priveste impartasim opinia potrivit careia suntem in prezenta unei raspunderi civile delictuale bazata pe riscul de activitate, concept potrivit caruia cel care pune in circulatie un produs introduce in societate o primejdie in plus de pagubire si ii revine obligatia de a repara paguba pricinuita de extinderea propriei activitati prin intrebuintarea produsului respectiv⁵ .

3. Conditiile raspunderii 


Analizarea conditiilor raspunderii presupune insa raspunsul la intrebarea: Cine este chemat sa raspunda in cazul in care un produs existent pe piata este defectuos sau periculos? Va fi responsabil fata de cumparator vanzatorul en-detail, vanzatorul en-gros, importatorul, producatorul? Una dintre persoanele enumerate sau toate impreuna? 

Raspunsul poate fi regasit in cuprinsul art.2 din lege care dispune ca, in sensul legii, prin producator se intelege: 
1. fabricantul produsului finit al unei materii prime sau parti componente ale produsului; 
2. orice persoana care se prezinta ca producator, prin faptul ca isi inscrie pe produs numele sau orice alt semn distinctiv; 
3. orice alta persoana care importa un produs in Romania in vederea vanzarii, inchirierii, cumpararii sau altei forme de instrainare in cadrul activitatii proprii de comercializare in cadrul societatii; 
4. orice alta persoana care importa un produs din Uniunea Europeana in vederea vanzarii, inchirierii, cumpararii sau alte forme de instrainare in cadrul activitatii proprii de comercializare in cadrul activitatii proprii de comercializare; 
5. orice furnizor al produsului respectiv daca producatorul sau importatorul produsului nu poate fi identificat, in cazul celui din urma chiar daca este mentionat numele producatorului. 

Legea consacra asadar o sfera extinsa a persoanelor care sunt chemate sa raspunda in fata cumparatorului iar principiul este acela al rezolvarii prompte a eventualelor deficiente astfel ca de multe ori este sanctionat chiar importatorul desi acesta nu este producator. 

In privinta persoanei fata de care prejudiciul urmeaza sa fie reparat legea dispune ca sunt intreptatiti sa solicite repararea pagubei consumatorii care au suferit prejudicii generate de produsele cu defecte. 

In ceea ce priveste conditiile necesare pentru angajarea acestei forme de raspundere, fiind o forma de raspundere civila trebuie intrunite conditiile generale ale acesteia si anume: existenta unui prejudiciu sau dovada pagubei (potrivit legii)⁶ , dovada existentei unui defect al produsului si existenta unui raport de cauzalitate intre defect si prejudiciul cauzat⁷ . Raspunderea va fi angajata atat pentru prejudiciul actual cat si pentru cel viitor, daca acesta se datoreaza defectului produsului (art.3 din Lege) iar potrivit legii este posibila atat repararea prejudiciilor materiale, cat si a celor morale (art.2 alin.3). 

Este apoi de mentionat dispozitia imperativa cuprinsa in art.10 din Lege care interzice sitipularea unor clauze contractuale de limitare sau de exonerare de raspundere a celui responsabil, sub sanctiunea nulitatii absolute. Ratiunea legiuitorului a fost tot aceea de protectie a intereselor cumparatorului care de multe ori, atunci cand achizitioneaza un produs, se gaseste in fata unui contract de adeziune, vazandu-se nevoit a semna un contract ale carui clauze nu le poate negocia. 

Legea nr.240/2004 republicata, face vorbire si despre acele situatii in care raspunderea producatorului este inlaturata sau altfel spus stabileste o serie de situatii a caror constatare il va exonera pe acesta de rasoundere. Astfel, producatorul va fi exonareat de raspundere daca dovedeste una dintre unratoarele imprejurari: 
1. nu el este cel care a pus produsul in circulatie; 
2. defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus in circulatie sau a aparut ulterior punerii in circulatie a produsului, din cauze neimputabile lui; 
3. produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice alta forma de distributie in scop economic al producatorului si nu a fost fabricat sau distribuit in cadrul activitatii sale profesionale; 
4. defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse prin reglementarile emise de autoritatile competente; 
5. nivelul cunostiintelor stiintifice si tehnice existent la momentul punerii in circulatie a produsului nu i-a permis depistarea defectului in cauza; 
6. defectul se datoreaza nerespectarii de catre consumator a instructiunilor de utilizare furnizate in documentele tehnice care insotesc produsul, demonstrate pe baza expertizei tehnice de specialitate. In cazul in care producatorul a realizat numai unele componente ale produsului el va fi exonerat de raspundere daca dovedeste ca defectul este imputabil proiectarii gresite a ansamblului in care acesta a fost montat sau instructiunilor date de producatorul produsului destinat consumului.

4. Modalitati de reparare a prejudiciului cauzat 


Legea nr.240/2004, republicata, pune la dispozitia consumatorilor care au suferit un prejudiciu, in termenii in care acesta este definit de lege, o actiune pentru repararea pagubelor (art.11 si art.12 din Lege) pentru care prevede cateva conditii speciale. Astfel, dreptul de a solicita despagubiri in temeiul legii mentionate se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani care incepe sa curga de la data la care reclamantul a avut sau ar fi trebuit sa aiba cunostiinta de existenta pagubei, a defectului si a identitatii producatorului dar nu mai tarziu de 10 ani de la data la care producatorul a pus produsul respectiv in circulatie.
Competenta de judecata a acestei actiuni apartine instantei de judecata in a carei raza teritoriala s-a produs paguba, se afla sediul sau, dupa caz, domiciliul paratului. 

In privinta modalitatilor concrete de reparare a prejudiciului, fiind vorba despre o forma de raspundere civila se vor aplica principiile acesteia si anume: principiul repararii integrale a prejudiciului suferit (persoana care a suferit prejudiciul trebuie sa fie repusa intr-o situatie cat mai asemanatoare celei existente inainte de producerea acestuia, motiv pentru care vor trebui reparate atat prejudiciile patrimoniale cat si cele morale, va trebui reparat atat prejudiciul efectiv produs cat si beneficiul nerealizat etc.); principiul repararii in natura a prejudiciului cu posibilitatea repararii prin echivalent in conditiile in care repararea in natura nu mai este posibila⁸ . 

________

NOTE: 
 ¹Publicatã în JOCE nr.L210 din 7 august 1985.
²Publicatã în JOCE nr.L141 din 4 iunie 1999.
³Publicatã iniþial în M.Of. nr.552 din 22 iunie 2004.
⁴Republicatã în M.Of. nr.313 din 22 aprilie 2008.
⁵C. Jugastru, Drept civil. Obligaþiile, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, p.202-203.
⁶Potrivit dispoziþiilor legale menþionate paguba poate consta în: 1. prejudiciul cauzat prin moartea sau vãtãmarea integritãþii corporale sau a sãnãtãþii unei persoane; 2. deteriorarea sau distrugerea oricãrui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiþia ca bunul respectiv sã fie în mod normal destinat folosinþei ori consumului privat ºi sã fi fost folosit de persoana prejudiciatã pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui sã fie mai mare de 200 lei; 3. deteriorarea sau distrugerea oricãrui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiþia ca bunul respectiv sã fie în mod normal destinat folosinþei ori consumului privat ºi sã fi fost folosit de persoana prejudiciatã pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui sã fie mai mare decât echivalentul în lei a 500 euro.
⁷A se vedea pentru detalii privind angajarea rãspunderii pentru produse defectuoase sau periculoase, C. Jugastru, op. cit., p.203-204.
⁸A se vedea pentru amãnunte, C. Stãtescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generalã a obligaþiilor, Editura All, Bucureºti, 1998, p.279.