Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au amanat pentru a treia oara pronuntarea unei decizii privind admisibilitatea actiunilor intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pe ordinea de zi a sedintei de ieri a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) a fost inscris Dosarul nr. 60/2007 privind Recursul in interesul legii referitor la admisibilitatea actiunii intemeiata pe dispozitiile dreptului comun (n.r. Codul Civil - art. 480 si art. 481) ce au ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, actiuni formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Sectiile Unite ale ICCJ au amanat pentru a treia oara pronuntarea unei decizii asupra recursului in interesul legii, dupa ce, si sedintele din 10 decembrie 2007 si din 7 aprilie 2008 au avut aceeasi finalitate.
Recursul in interesul legii inaintat, pe 4 octombrie 2007, de catre Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a evidentiat practica neunitara de aplicare a legii de catre instantele de judecata. Astfel, unele instante au
admis actiunile in revendicare intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
In schimb, alte instante au considerat ca, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor preluate in proprietatea statului in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevazute de art.2 alin.1 din acest act normativ se realizeaza numai prin procedura speciala, stabilita de aceasta lege si, in consecinta, actiunea in revendicare de drept comun este
inadmisibila. Procurorul general a considerat ca aceste instante
au aplicat corect legea.
Codul civil vs. Legea nr. 10/2001 privind privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Asa cum rezulta din Recursul in interesul legii, in practica instantelor de judecata s-au inregistrat doua orientari:
1. Unele instante de judecata au considerat ca, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv de la data de 14.02.2001, restituirea imobilelor preluate in proprietatea statului in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevazute de art.2 alin.1 din acest act normativ se realizeaza numai prin procedura speciala, stabilita de aceasta lege si, in consecinta, actiunea in revendicare de drept comun este inadmisibila.
In acest sens, s-a retinut ca Legea nr.10/2001 are aplicare imediata, fiind o lege speciala si derogatorie de la dreptul comun.
Totodata, s-a apreciat ca, intrucat dispozitiile art. 6 alin.2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, arata ca „bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie”, rezulta ca actiunea in revendicare directa este inadmisibila.
S-a considerat ca actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun nu poate fi admisa nici atunci cand persoanele indreptatite au urmat procedura administrativa obligatorie, prevazuta de dispozitiile Legii nr.10/2001, atat in situatiile in care aceasta procedura a fost finalizata, prin emiterea deciziei sau dispozitiei motivata, cat si in situatia in care aceasta procedura nu a fost incheiata.
2. Alte instante, dimpotriva, au opinat ca actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, formulata dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 este admisibila.
S-a apreciat ca, desi potrivit art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului stabilit pentru depunerea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii sau prin echivalent, aceasta nu poate avea alta semnificatie, decat aceea a pierderii beneficiului Legii nr.10/2001 de catre persoana indreptatita, iar acest efect nu poate fi extins asupra altor actiuni pe care aceasta le-ar putea promova in justitie, cum este si actiunea in revendicare.
Faptul ca potentialul beneficiar al Legii nr. 10/2001, prin nerespectarea exigentelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocatia de a se bucura de masurile reparatorii speciale reglementate in cuprinsul acesteia, nu impiedica posibilitatea intentarii unei actiuni in revendicare de drept comun.
S-a mai sustinut ca Legea nr.10/2001, ca lege speciala in materia restituirilor, nu interzice sa se faca uz de mijloacele dreptului comun dar, cu observarea exacta a granitelor dintre norma generala si norma speciala, precum si eventuala lor interferenta.
De asemenea, s-a apreciat ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun este admisibila si atunci cand vizeaza imobile instrainate prin acte de dispozitie fostilor chiriasi, de catre unitatea detinatoare, caz in care trebuie sa se procedeze la compararea titlurilor de proprietate detinute de parti.
Instantele care au procedat in aceasta modalitate, au considerat ca efectele deposedarii unui proprietar de bunul ce constituie obiectul dreptului sau de proprietate, constau in pierderea doar a unuia dintre atributele acestui drept, cu consecinta pastrarii calitatii de proprietar, avuta la data preluarii, efect consacrat expres si prin dispozitiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Acest text care reproduce, in cuprinsul legii speciale, dispozitiile din dreptul comun, continute de art.480 din Codul civil, da vocatia titularului dreptului de proprietate, de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare, pentru a obtine recunoasterea acestui drept intr-o maniera pe care o considera adecvata finalitatii urmarite.
De altfel, Legea nr.10/2001, ca lege speciala, nu interzice a se face uz de mijloacele dreptului comun, iar actiunea in revendicare formulata potrivit dispozitiilor art.480 Cod civil este mijlocul procedural cel mai eficient.
Faptul ca potentialul beneficiar al Legii nr.10/2001, prin nerespectarea exigentelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocatia de a beneficia de masurile reparatorii reglementate in cuprinsul sau, nu poate constitui un fine de neprimire al actiunii in revendicare, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun.
______________
Nota AvocatNet:
- Recursul in interesul legii poate fi vizualizat integral aici.
AvocatNet a mai publicat, pe aceeasi tema:
- Tot ce nu stiati despre restituirea proprietatilor in Romania
Comentarii articol (4)