Observatii privind noile modificari legislative in cazul transferului managerilor publici

Potrivit art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2008  privind statutul functionarului public denumit manager public¹, specificitatea este conferita de rolul, atributiile si responsabilitatile ce le revin ca agenti ai schimbarii in domeniul reformei administratiei publice.

Astfel, in exercitarea functiei publice specifice, managerul public are rolul de a asigura sprijin pentru politicile de reforma ale Guvernului Romaniei in ceea ce priveste proiectarea si implementarea de la nivelurile strategice la cele operationale a procedurilor si activitatilor vizand accelerarea reformei administratiei publice centrale si locale. In indeplinirea rolului, managerii publici au responsabilitati ce privesc coordonarea de programe, proiecte si activitati menite sa dezvolte capacitatea administrativa, sa promoveze descentralizarea competentelor si sa modernizeze administratia publica centrala si locala, cu scopul de a creste calitatea actului administrativ si a serviciilor publice furnizate cetateanului. 

Conform art. 42 alin. (3) din actul normativ mentionat, pe data intrarii in vigoare a acestuia – 30 iunie 2008 – s-a abrogat vechiul statut al managerilor publici aprobat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2004² cu exceptia unor prevederi care se vor abroga treptat. 

Din compararea a ceea ce a fost si a ceea ce ramane in vigoare, reiese ca transferul managerilor publici nu mai are un caracter cu totul special, ci urmeaza regulile comune in materie, din moment ce art. 42 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2008 stipuleaza ca aceasta se completeaza, in mod corespunzator, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici³ . 

Astfel ca si in scopul transferului managerilor publici este acela de a asigura mobilitatea in cadrul corpului functionarilor publici, in conformitate cu art. 87 alin. (1) si (2) din Legea nr. 188/1999. Potrivit alin. (1) al acestui articol, mobilitatea se realizeaza si prin transfer pentru:
a) eficientizarea activitatii autoritatilor si institutiilor publice;
b) interesul public;
c) interesul functionarului public, pentru dezvoltarea carierei in functia publica. 

Ordinea celor trei deziderate semnifica totodata si ponderea importantei acestora in realizarea transferului⁴ .
„Aceasta este una din solutiile care slujeste principiul preemtiunii interesului public, care este unul din principiile de baza care guverneaza dreptul public si administratia publica”⁵. 

In acord cu ideea de mai sus, s-a opinat⁶ ca reglementarea transferului in mod unitar in administratia publica apare, in principal, ca drept si modalitate conferita autoritatilor si institutiilor publice in vederea realizarii sarcinilor pentru care au fost create si in subsidiar, ca drept-garantie al dreptului la cariera al functionarilor publici. 

Daca inainte de aparitia noului Statut al managerilor publici, se arata⁷ ca nu ne gaseam in prezenta unui transfer propriu-zis la cerere, pe functie echivalenta, ci a transferului in interesul serviciului, pentru care puterea de decizie, in sensul alegerii noului loc de munca, era conferita managerului public si nu autoritatii sau institutiei publice, asa cum se intampla in situatia clasica, in prezent, avem de-a face si cu un transfer la cererea managerului public in forma clasica/obisnuita. 

La baza considerentului de mai sus (legat de reglementarile derogatorii, abrogate) se avea in vedere art. 15 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2004 potrivit caruia, managerii publici aveau obligatia sa fi desfasurat activitate in cadrul a cel putin doua autoritati sau institutii publice, ca o conditie necesara pentru a participa la concursul organizat pentru accederea in categoria inaltilor functionari publici. In vederea indeplinirii acestei obligatii, deoarece alin. (2) al aceluiasi articol, stipula ca managerii publici puteau solicita Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, transferul in cadrul altei autoritati sau institutii publice, pe o functie de manager echivalenta, intelegem ca transferul era o conditie si o modalitate de realizare a carierei acestora care nu poate fi refuzata tocmai in considerentul interesului administratiei publice. Aceasta este ratiunea pentru care art. 5 lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2004 stipula ca Agentia avea printre atributiile principale si asigurarea transferul managerilor publici, in colaborare cu autoritatile si institutiile publice. 

Din coroborarea alin. (1) si alin. (2) ale art. 15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2004, se desprindea ideea ca transferul, reglementat in primul caz, era aparent unul la cerere, reprezentand mai degraba un mod de indeplinire a unei obligatie si constituia, in esenta, expresia rolului activ al functionarului public in asigurarea managementului carierei, a carei dezvoltare era absolut dependenta de transfer. Fara indoiala ca aceasta era ordinea importantei in care legiuitorul conferea puterea de decizie in alegerea noii autoritati sau institutii publice daca avem in vedere si ordinea redactarii dispozitiilor celor doua alineate, conform art. 51 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative⁸. 

Iata deci ca noile reglementari tind sa apropie managerii publici de functionarii publici ce beneficiaza de Statutul general (cel aprobat prin Legea nr. 188/1999), in paralel cu mentinerea unor reguli specifice care privesc - potrivit art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul functionarului public denumit manager public - recrutarea, selectia, programele de formare, evaluarea, numirea, salarizarea si promovarea rapida a managerilor publici, dar nu si modificarea raportului de serviciu al acestora prin transfer.
(Pentru detalii referitoare la dreptul comun pentru transferul functionarilor publici, aplicabile in prezent si managerilor publici, a se vedea A Cioriciu, Consideratii privind transferul functionarilor publici, in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 3/2007, p. 62 - 87). 

______________

NOTE: 

¹Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 484 din 30.06.2008.
²Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 590 din 01.07.2004.
³Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29.05.2007
⁴A. Cioriciu, Consideratii privind transferul functionarilor publici, in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 3/2007, p. 67.
⁵V. Vedinas, Drept administrativ, Editia a II-a revazuta si actualizata, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 384.
⁶A se vedea D. Top, Codul de conduita al personalului contractual din autoritatile si institutiile publice – izvor specific de drept intern pentru dreptul muncii, in „Revista romana de dreptul muncii”, nr. 2/2005, p. 87-91; I. Petrea, A. Cioriciu, Transferul si promovarea in administratia publica, in „Tribuna Economica”, nr. 21/2006, p. 31-32.
⁷A se vedea A. Cioriciu, Transferul functionarilor publici care beneficiaza de statute speciale, in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 5/2007, p. 38-40.
⁸Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25.08.2004, modificata si completata ulterior, inclusiv prin Legea nr. 194/2007 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 453 din 04.07.2007).