Stagiile de pregatire practica a functionarilor publici - intre mobilitate si formare profesionala

1.Mobilitatea organizata a fortei de munca

„Mobilitatea fortei de munca constituie, in sinteza, forma de adaptare a fortei de munca existente - privita sub aspectul cantitativ-numeric si calitativ-structural - la particularitatile si dinamica nevoilor sociale, respectiv la particularitatile sistemului productiv din economia nationala, la volumul, structura si repartizarea acestor nevoi sociale”².

In limitele mobilitatii factorului uman se incadreaza si fluctuatia fortei de munca.

„Mobilitatea factorului uman constituie genul proxim al fenomenului social, in timp ce mobilitatea organizata a fortei de munca si fluctuatia personalului sunt diferente specifice ale acestui gen proxim”³.

Delimitarea intre aceste doua parti componente este in general de ordin motivational. Deosebirea face ca mobilitatea organizata a fortei de munca sa fie privita ca determinata de imperative ale economiei nationale, in timp ce fluctuatia fortei de munca are la baza o motivatie individuala⁴.

Stabilitatea si mobilitatea fortei de munca par la prima vedere fenomene contradictorii dar de fapt sunt doua momente necesare ale unuia si aceluiasi proces.

Aceasta este impusa de ratiuni majore care, privesc:
a) sporirea productivitatii muncii, prin cresterea stereotipului dinamic in procesul muncii;
b) posibilitatea introducerii in etape a unor programe de perfectionare a pregatirii profesionale si policalificare, in raport cu perspectiva de dezvoltare a angajatorilor;
c) evitarea consecintelor fenomenului somajului.

De aceea, fluctuatia trebuie redusa numai la nivelul care avantajeaza angajatorii si sa se circumscrie mobilitatii organizate a fortei de munca pe fondul stabilitatii, printr-un management strategic⁵.

2.Mobilitatea organizata a functionarilor publici

Relevante pentru acest management strategic sunt prevederile specifice sistemului functiei publice.

Desi este privita ca o garantie pentru exercitarea dreptului la cariera, stabilitatea se prezinta, din perspectiva puterilor publice, mai mult decat un drept subiectiv, fiind reglementata, in principal, pentru eficienta si independenta acestora. De aceea, trebuie retinut faptul ca acest principiu care sta la baza exercitarii functiei publice, conform art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici⁶ guverneaza mobilitatea organizata a fortei de munca.

Potrivit art. 87 din Statut, mobilitatea in cadrul corpului functionarilor publici se realizeaza prin delegare, detasare, transfer, mutare in cadrul altui compartiment sau alta structura fara personalitate juridica a autoritatii sau institutiei publice, precum si prin exercitare cu caracter temporar a unei functii publice de conducere, pentru eficientizarea activitatii autoritatilor si institutiilor publice:
• in interes public;
• in interesul functionarului public, pentru dezvoltarea carierei in functia publica.

Daca pana la intrarea in vigoare a Hotararii Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici⁷- 28 august 2008 – puteam spune ca mobilitatea pentru dezvoltarea carierei in functia publica priveste doar transferul la cerere si exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere, din acea data, prin art. 150 – 152 din hotararea mentionata, au fost introduse si alte modalitati:
• exercitarea periodica a unor atributii diferite ori utilizarea mutarii temporare in cadrul unui alt compartiment al autoritatii sau institutiei publice - in vederea asigurarii protectiei functionarilor publici din sectoarele vulnerabile la coruptie;
• realizarea unor stagii practice in cadrul altor autoritati sau institutii publice, relevante din punctul de vedere al specificului activitatii sau mutarea temporara in cadrul unui alt compartiment al autoritatii sau institutiei publice -in vederea dezvoltarii cunostintelor, abilitatilor si competentelor functionarilor publici.

Conform art. 152 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 611/2008, aceste modalitatii reprezinta instrumente asigurate de catre autoritatile si institutiile publice pentru dezvoltarea carierei functionarilor publici prin mobilitate.

3.Realizarea stagiilor practice de catre functionarii publici

Dintre instrumentele asigurate de catre autoritatile si institutiile publice pentru dezvoltarea carierei functionarilor publici, prin mobilitate, remarcam ca fiind deosebita ultima modalitate.

Potrivit art. 150 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 611/2008, functionarii publici de executie pot desfasura stagii de pregatire practica in alte autoritati si institutii publice relevante din punctul de vedere al specificului activitatii, in vederea dobandirii de noi cunostinte si abilitati in specialitatea in care isi desfasoara activitatea.

Deci suntem in prezenta unei forme de specializare/perfectionare profesionala a functionarilor publici care nu poate depasi 15 zile lucratoare anual, asa cum se stipuleaza in alin. (2) al articolului mentionat mai sus.

Observam ca numai functionarii publici de executie beneficiaza de aceste forme de specializare/perfectionare profesionala, nu si functionarii publici de conducere.

Cum art. 150 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 611/2008 prevede ca perioadele de stagiu pot fi organizate prin acorduri institutionale intre autoritatile si institutiile publice si se desfasoara cu acordul functionarului public, fara a se face distinctie intre nivelul ierarhic al acestora, reiese ca desfasurarea acestora poate avea loc la oricare dintre nivelele existente in cadrul sistemului administrativ.

In acest sens, precizam ca, potrivit noii clasificari prevazuta in art. 8 din Statut:
• „functiile publice de stat sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul autoritatilor administrative autonome” (alin. 1);
• „functiile publice teritoriale sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul institutiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale”(alin. 2);
• „functiile publice locale sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora” (alin. 3).

Mentionam ca art. 151 din Hotararea Guvernului nr. 611/2008 stipuleaza ca pe perioada de desfasurare a stagiului de pregatire functionarul public beneficiaza de drepturile oferite prin lege in situatia delegarii, cu exceptia indemnizatiei de delegare.


_______
¹A se vedea Gh. Brehoi, Modificarea contractului de munca prin transfer, Editura Politica, Bucuresti, 1983, p. 24 - 25.
²A se vedea: Gh. Raboaca, S. Pert, Mobilitatea fortei de munca, Editura Academiei R.S. Romania, Bucuresti 1977, p. 17; Gh. Brehoi, op. cit. p. 25, nota 36.
³Gh. Brehoi, op. cit. p. 26, nota 37.
⁴A se vedea: S. Matei, Fluctuatia fortei de munca si dinamica productivitatii muncii, in „Revista economica”, nr. 23/1979; H. Cazacu, Fluctuatia fortei de munca, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1979, p. 106 -124 si 160 - 179; Gh. Brehoi, op. cit., p. 26, nota 38; P. Burloiu, Managementul resurselor umane, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 628.
⁵A se vedea pe larg P. Burloiu, op. cit., p. 627 – 631.
⁶Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29.05.2007.
⁷Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 530 din 14.07.2008, cu modificari ulterioare. La data intrarii in vigoare s-a abrogat Hotararea Guvernului nr. 1209/2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 29.10.2003, care a avut ulterior modificari si completari).