Managementul resurselor umane versus gestionarea resurselor umane. De ce sunt diferite cele doua activitati?

Ambele activitati sunt preponderent juridice si specializate.

Ele sunt diferit organizate, prin lege¹, in esenta, astfel:

• managementul resurselor umane se asigura de Agentia Nationala a Functionarilor Publici si autoritatile sau institutiile publice prin functionarii publici de conducere;
• gestionarea resurselor umane se asigura de functionarii publici de executie din cadrul compartimentelor de resurse umane.

In cadrul primului concept general al managementului resurselor umane, mai distingem intre:

• "managementul operativ de zi cu zi” ce intra in competenta functionarilor publici de conducere din cadrul autoritatilor si institutiilor publice;
• “managementul carierei” in care sunt implicate: Agentia Nationala a Functionarilor Publici, functionarii publici de conducere din cadrul autoritatilor si institutiilor publice si fiecare functionar public.

Atributiile managementul resurselor umane difera si trebuie sa difere de atributiile gestiunii resurselor umane, intrucat competente profesionale relevate de diplomele de studii sau certificatele de competente profesionale, pe baza carora se realizeaza recrutarea si promovarea personalului sunt distincte.

De exemplu, intocmirea fiselor de post este o atributie care priveste organizarea muncii (de catre angajator); ea este specifica managementului, deci tine de competenta functionarilor publici de conducere ² si nu a celor de executie din compartimentele de resurse umane care desfasoara activitate de simpla gestiune.

De asemenea, evaluarea performantelor profesionale individuale, fiind o atributie care priveste functia de control-evaluare, se realizeaza de catre cei care ocupa functii publice de conducere, respectiv inalte functii publice ori chiar de demnitate publica³.

Functiei de organizare, specifice managementului, ii corespunde, firesc, si stabilirea obiectivelor individuale de performanta. Tocmai de aceea, legea stabileste sarcina⁴ in competenta acelorasi functionari. Observam si din aceste exemple, concordanta managementului (general) al resurselor umane cu managementul resurselor umane in functia publica. La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste reglementarea cerintelor⁵ de formulare a respectivelor obiective (trebuie sa fie specifice, cuantificabile, realiste, flexibil, sa fie prevazute cu termene de realizare).

Sintetizand ilustrativ dispozitiilor legale, Manualul de resurse umane⁶ elaborat de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, delimiteaza si atributiile specifice gestionarii resurselor umane, ca de pilda:

• sprijinirea organizarii proceselor de selectie, promovare si formare;
• participarea in procesele de management al resurselor umane (elaborarea planului de ocupare, recrutare si selectie, managementul carierei, planificarea si implementarea actiunilor de formare, etc.);
• sprijin si consultanta de specialitate oferite functionarilor publici de conducere in aplicarea legislatiei referitoare la managementul resurselor umane, folosind procedurile si instrumentele oferite de Agentia Nationala a Functionarilor Publici etc.

Credem ca „se remarca, dintre toate, deosebit de realist si important, sarcina compartimentului de resurse umane de a oferi sprijin si consultanta de specialitate in aplicarea legislatiei referitoare la managementul resurselor umane. Aceasta se materializeaza in intocmirea tuturor actelor si documentelor juridice legate de functiile si cariera functionarilor publici, care se supun spre avizare compartimentului juridic si spre aprobare conducatorului autoritatii sau institutiei publice.”⁷

In acelasi sens este insasi definitia „managementul resurselor umane”, potrivit Manualului mentionat (pagina 6): „Managementul resurselor umane, ca parte a sistemului managementului public, reprezinta componenta functionala si operationala a aplicarii legislatiei din domeniul administratiei publice”.

Suntem de acord cu aceasta definitie avizata⁸ intrucat legislatia specifica realizeaza propria configurare a conceptelor, notiunilor si procedurilor in domeniu, diferentiindu-le sau apropiindu-le, dupa caz, de cele consacrate de stiinta managementului (general) al resurselor umane.


^________
1A se vedea, pe larg, Ana Stefanescu, Consideratii privind gestionarea si managementul resurselor umane in functia publica, in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 5/2012, p. 18-19
2 A se vedea Nota 9 la Anexa 1 – Fisa postului - din Hotararea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici.
3 Art. 107 din Hotararea Guvernului nr. 611/2008.
4 Art. 110 alin 1 din Hotararea Guvernului nr. 611/2008.
5 A se vedea art. 111 alin. 1 din Hotararea Guvernului nr. 611/2008.
6 A se vedea culegerea de bune practici „Manual resurse umane” elaborata de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pe site-ul acesteia (http://www.anfp.gov.ro:81/docs/manual_management_rersurse_umane.pdf).
7 A se vedea Ana Stefanescu, op. cit., p. 23.
8 Potrivit art. 2 alin. 2 lit. a si b din Hotararea Guvernului nr. 1000/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Functionarilor, printre domeniile in care Agentia indeplineste atributii se numara “reglementarea functiei publice” si “managementul functiei publice si al functionarilor publici”.
A se vedea si art. 22 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata.