Cat de discriminatorie este indemnizatia pentru cresterea copilului?

Dincolo de exaltarile provocate de constarea judiciara a discriminarii si de licarul de speranta dat de posibilitatea consacrarii legislative a acestui fapt, trebuie totusi sa analizam situatia si consecintele ei din punctul de vedere al legii in vigoare, ceea ce s-ar putea sa conduca la rezultate surprinzatoare.

Ce s-a intamplat de fapt?

Doamna D. a nascut tripleti acum cateva luni si a solicitat concediul pentru ingrijirea lor. In consecinta i-a fost acordata indemnizatia prevazuta de OUG 148/2005, in valoare de 600 de lei. Doamna D. a considerat ca trebuie sa primeasca aceasta indemnizatie pentru fiecare copil, nu o data pentru toti, asa incat a dat in judecata Directia Muncii si Protectiei Sociale (DMPS) Alba. Nu se precizeaza daca doamna D a solictat si alocatie de stat pentru copii sau daca acest fapt a fost luat in considerare de catre instanta. Prima instanta (Curtea de Apel Alba) i-a dat dreptate pe fond iar Inalta Curte a gasit ca recursul e nefondat, dar recursul conteaza mai putin pentru ca nu constituie o analiza a fondului problemei. Solutiile nu sunt publice, asa incat nu pot decat sa presupun ca instanta de fond a considerat ca indemnizatia trebuie acordata pentru fiecare copil, motiv pentru care a si decis ca doamnei D i se cuvine o indemnizatie de 2400 (800x3) lei pe luna. In plus, ICCJ nu a gasit vreun motiv de nelegalitate a primei hotarari.

Unde e problema?

Teoretic, nicaieri. Cuantumul indemnizatiei este ridicol de mic si pare logic ca familia sa fie sustinuta pentru fiecare copil nascut. Cu toate astea, se pare ca instantele au scapat din vedere un amanunt, iar adevarul sta de multe ori in detalii.

Concediul si indemnizatia de crestere a copilului, reglementate de OUG 148/2005 in forma in vigoare la acest moment, sunt drepturi ale parintelui care isi intrerupe activitatea profesionala pentru a sta cu copilul/copiii. Prin urmare, indemnizatia este acordata parintelui, ca masura de asistenta sociala pentru a substitui faptul ca parintele nu realizeaza venituri in aceasta perioada.

Pe de alta parte, parintele mai primeste in numele copiilor si alocatia de stat pentru copii, reglementata de legea 61/1993, in prezent de 200 de lei/copil (potrivit art. 4 lit a) din OUG 148/2005), care este un drept al copilului, asa cum precizeaza foarte clar legea nr. 61/1993 in art. 3 al. 2.

Aici trebuie de fapt facuta distinctia: alocatia de stat este destinata acoperirii nevoilor copilului, acesta fiind motivul pentru care ea se acorda pentru fiecare copil separat, deci nediscriminatoriu. Parintele primeste indemnizatia pentru cresterea copilului care este, sa spunem simplu, un substitut al venitului pe care putea realiza daca nu statea acasa. Daca e sa urmam logica normelor in vigoare (n.b. nu spun ca e buna sau rea, ci doar ca este), nu exista motiv pentru care parintele sa primeasca in nume propriu mai multi bani de la stat, tot asa cum daca ar lucra ar primi acelasi salariu. Motivul e simplu: indemnizatia de crestere a copilului nu are legatura decat indirect cu copilul, ea se adreseaza parintelui ca sa il stimuleze sa stea acasa in primele luni de viata ale copilului. Or parintele are aceleasi nevoi proprii indiferent ca sunt unul, doi sau mai multi copii, iar daca si indemnizatia si alocatia ar fi fost destinate copilului, atunci nu ar mai avea reglementari separate. Mai mult, ideea de nevoi ale parintelui, nu ale copilului, avute in vedere la acordarea indemnizatiei reglementate de OUG 148/2005 a fost avuta in vedere de o alta instanta romana, Judecatoria sectorului 5, cand a acordat reclamantei despagubiri morale pentru cuantumul prea mic al indemnizatiei.

Pe de alta parte, multi parinti aflati in aceasta situatie a nasterilor multiple sunt nemultumiti pentru ca nevoile copiilor cresc proportional nu numarul lor, ceea ce e foarte adevarat. Insa in acest scop exista alocatia de stat pentru copii, care se acorda pentru fiecare copil nascut, chiar daca este infima.

Cum ramane cu discriminarea?

Lasand deoparte faptul ca indemnizatia pentru cresterea copilului si alocatia de stat pentru copii sunt foarte mici si prost gandite, nu este discriminatoriu ca parintele sa primeasca aceeasi indemnizatie indiferent cati copii au fost nascuti o data, deoarece indemnizatia respectiva nu este acordata in considerarea copiilor, ci in considerarea nevoilor parintelui. Copiii beneficiaza de alocatie, care se acorda pentru fiecare in parte, asa incat nu exista discriminare in aceasta privinta.

Dar cu proiectul adoptat de Senat?

Avand in vedere cele expuse mai sus, proiectul de lege pentru modificarea art 6 al OUG 148/2005 complica lucrurile in mod inutil. Desi conceptia (buna, daca ignoram cifrele) care sta la baza OUG nr. 148/2005 nu e schimbata, ceea ce inseamna ca in continuare indemnizatia este un substitut al venitului obtinut de parinte si in continuare se cumuleaza cu alocatia de stat pentru copii care ramane diferentiata dupa cum am aratat mai sus, prin intermediul acestei propuneri legislative se creeaza o discriminare intre parinti. Indiferent cati copii naste o femeie o data, nevoile parintelui (si nu ale copiilor) sunt aceleasi, motiv pentru care nu exista absolut niciun temei pentru diferentierea sustinuta prin proiectul mentionat.

Expunerea de motive a proiectului pleaca de la o premisa cu totul falsa, anume ca „OUG 148/2005 prevede acordarea de drepturi (indemnizatie si concediu) familiei pentru cresterea si ingrijirea copilului de unde rezulta faptul ca izvorul legal al drepturilor respective este copilul, NU NASTEREA.” Aceasta fraza contine doua erori: prima, mai putin grava, este faptul ca indemnizatia si concediul de ingrijire a copilului nu se acorda familiei, ci unui singur parinte, in timp ce „familia” inseamna ambii parintii plus copiii, ceea ce releva gresita conceptie a promotorilor acestei popuneri. Daca si-ar fi dat seama ca ratiunea legii este tocmai ocrotirea parintelui care renunta la serviciu, si deci are nevoie de intretinere, cred ca ar fi ajuns la cu totul alta concluzie si in niciun caz nu ar fi sustinut aberatia din finalul paragrafului, scrisa pompos cu litere mari si subliniata. Intretinerea este o circumstanta reglementata de lege (codul familiei), instituindu-se o ordine a persoanelor care datoreaza intretinere.

Primul care este obligat sa il intretina este sotul, daca solicitantul concediului este casatorit, sau parintii, daca solicitantul nu este casatorit, obligatie care se aplica cu prisosinta si in cazul concediului de ingrijire a copilului. Diferenta consta in faptul ca aici statul s-a gandit ca celalalt sot / parintii solicitantului nu pot suplini intru totul lipsa unui venit in casa, mai ales avand in vedere ca in ipoteza intretinerii prestate de sot, acesta din urma datoreaza intretinere si copilului. Prin urmare statul intervine si il sprijina chiar el pe parintele care renunta la activitate pentru a sta cu copilul. Cu alte cuvinte, izvorul juridic al drepturilor reglementate de OUG 148/2005 este nevoia parintelui care le solicita, nicidecum numarul copiilor sau faptul nasterii. Afirmatia citata oricum e absurda prin prisma faptului ca nasterea nu are cum sa fie izvorul drepturilor unui barbat, in vreme ce tatal poate beneficia de concediul si indemnizatia de crestere a copilului! Initiatorii proiectului de lege incearca sa ne convinga ca au redescoperit America daca ne uitam la scrisul ingrosat si semnele de exclamare cu care ne arata, in sustinerea ideii ca indemnizatia de crestere a copilului este acordata in cosiderarea copilului, ca „daca nou nascutul nu e viabil, moare la nastere sau dupa, drepturile nu se acorda sau inceteaza a se acorda !!”. Sigur ca da, iar motivul e lesne de gasit daca avem in vedere sursa reala a reglementarii cuprinse in OUG 148/2005: daca nu exista copil/copii de ingrijit, automat parintele nu are de ce sa intrerupa activitatea, ceea ce inseamna ca nu se poate afla in mod justificat în nevoia de întretinere avuta in vedere de OUG 148/2005„!!” Pe langa asta mai exista niste referiri absurde cum ca diferentierea cuantumului indemnizatiei ar ajuta la stoparea declinului demografic din Romania si ca „efortul financiar la care ar fi supus bugetul de stat este minim fata de responsabilitatea la care suntem supusi”, dar nu observa nimeni (proiectul a fost votat cu unanimitate) ca, daca am merge pe ideea ca indemnizatia se acorda in temeiul nasterii fiecarui copil, atunci indemnizatia acordata pentru x copii ar trebui sa fie egala cu de x ori indemnizatia prevazuta pentru un copil, asa cum a stabilit si instanta in cazul doamnei D, iar nu 1,3, cum prevede proiectul.

Ba mai mult, proiectul respectiv diferentiaza cuantumul indemnizatiei numai pana la un moment, deci partial, asa incat daca ar fi sa mergem pe logica adoptata de Curtea de Apel Alba, in continuare ar exista discriminare intre partintii care ingrijesc 3 copii nascuti o data si cei care au mai multi (cel putin 4 chiar se poate).

Ridicol, nu? Toata discutia a plecat de la discriminarea copiilor si se doreste rezolvata prin discriminarea parintilor, si nu o data ci sub doua aspecte: cuantumul indemnizatiei pentru mai mult de un copil nu este calculat in mod just, iar cei care au „nenorocul” sa nasca mai mult de 3 copii trebuie sa se multumeasca cu mai putin!...

Desigur ca in loc sa ridice la grad inalt lupta lor impotriva discriminarii parintilor fara sa vada cat de gresit o fac, cei mai de seama reprezentanti ai tarii ar putea sa se preocupe de alt proiect de modificare a OUG 148/2005, anume cel care prevede ca indemnizatia e 85% din venitul realizat anterior, dar nu mai putin de 600 de lei, ceea ce ar fi si corect fata de parinti si o masura de protectie fata de cei cu venituri mici. Tot asa cum instantele ar putea sa judece dupa lege, nu dupa emotii. De ce nu se intampla asa? Ei bine, cred ca asta e singura intrebare pertinenta din tevatura expusa mai sus, restul e doar praf in ochi.

¹ICCJ: Indemnizatia pentru cresterea copilului este discriminatorie

² Proiectul de Lege pentru modificarea OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului - adoptat de Senat si trimis la Camera deputatilor, pentru dezbatere.