Solutionarea actiunilor impotriva inscrierii incidentului bancar la Centrala de Incidente si Plati a BNR

Decizia ICCJ nr. 85/2007 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe ICCJ, cu privire la competenta materiala de solutionare a actiunilor formulate impotriva inscrierii incidentului bancar la Centrala de Incidente si Plati din cadrul Bancii Nationale a Romaniei a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 685 din 7 octombrie 2008.

Prin Decizia nr. 85/2007, ICCJ a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca actiunile in anularea incidentelor de plati inscrise in Fisierul national de incidente de plati sunt de competenta tribunalului, ca prima instanta.


Practica neunitara a instantelor judecatoresti

ICCJ a constat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la competenta materiala de solutionare a actiunilor formulate impotriva inscrierii incidentului bancar la Centrala de Incidente si Plati din cadrul Bancii Nationale a Romaniei.

1. Unele instante au considerat ca, din moment ce dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 83/1994, care a modificat prevederile Legii nr. 58/1934 si ale Legii nr. 59/1934, stabilesc competenta de solutionare a actiunilor privind cecul, cambia si biletul la ordin in favoarea judecatoriei, tot judecatoriei trebuie sa ii revina si competenta de solutionare si actiunile formulate impotriva inscrierii incidentului bancar.

S-a motivat ca aceste instrumente de plata au valoare de titluri executorii, astfel ca tot ceea ce are legatura cu oprirea folosirii lor, inclusiv verificarea respectarii de catre utilizatori a obligatiilor de executare a unor asemenea instrumente, revine judecatoriei, ca instanta de executare.

2. Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca astfel de actiuni au un caracter comercial, neevaluabil in bani, incat competenta de solutionare a lor in prima instanta revine tribunalului in baza art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila.
In motivarea acestui din urma punct de vedere s-a subliniat ca asemenea actiuni sunt distincte, intemeiate pe dispozitiile Regulamentului nr. 1/2001 emis de Banca Nationala a Romaniei, fara sa le fie aplicabile prevederile speciale referitoare la cambie, bilet la ordin sau cec, astfel incat nici competenta de solutionare nu poate fi stabilita in raport cu acele norme.

Prin Decizia nr. 85/2007, ICCJ a confimat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Argumentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie:

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani sunt de competenta tribunalului, in prima instanta.

Pe de alta parte, in conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Incidentelor de Plati, aceasta autoritate este un centru de intermediere care gestioneaza informatia specifica incidentelor de plati, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 2 lit. b) din acelasi regulament, incidentul de plata reprezinta "neindeplinirea intocmai si la timp a obligatiilor participantilor, inaintea sau in timpul procesului de decontare a instrumentului, obligatii rezultate prin efectul legii si/sau al contractului care le reglementeaza, a caror neindeplinire este adusa la cunostinta CIP de catre persoanele declarante, pentru apararea interesului public;".

Este adevarat ca acest act normativ, desi reglementeaza infiintarea si functionarea Centralei Incidentelor de Plati (CIP), nu stabileste competenta de solutionare a actiunilor in legatura cu incidentele de plata.

In lipsa unei atare reglementari, intr-o asemenea situatie, instanta competenta sa solutioneze aceste actiuni nu poate fi decat instanta comerciala de drept comun, respectiv tribunalul, avand in vedere natura juridica a activitatii desfasurate de Centrala Incidentelor de Plati.

Astfel, Centrala Incidentelor de Plati este organizata si functioneaza la nivelul Bancii Nationale a Romaniei, iar operatiunile desfasurate de aceasta sunt de natura bancara.

Or, in acest sens, prin art. 3 pct. 11 din Codul comercial sunt considerate fapte de comert si operatiunile de banca si schimb, fara sa fie definit insa in ce consta operatiunea fundamentala de banca pentru a fi considerata o fapta de comert obiectiva.

Fata de aceasta situatie, caracterizarea ei se poate realiza prin raportare la reglementarea activitatii bancare, denumita si de comert de banca, astfel cum este reglementata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007.

In acest sens, prin art. 285 din ordonanta mentionata se prevede ca "bancile sunt institutii de credit cu vocatie universala, care pot desfasura oricare dintre activitatile prevazute in sectiunea 1.2 a cap. II din titlul I, partea I", iar in conformitate cu art. 18 alin. (1) lit. r) din acelasi act normativ, "institutiile de credit pot desfasura, in limita autorizatiei acordate [...] r) orice alte activitati sau servicii, in masura in care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementeaza respectivele activitati, daca este cazul".

Este semnificativ ca in alin. (3) al aceluiasi articol se precizeaza ca "dispozitiile alin. (1) se interpreteaza si se aplica astfel incat activitatile enumerate la alin. (1) sa acopere orice operatiuni, tranzactii, produse si servicii care se inscriu in sfera acestor activitati sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activitati".

Ca urmare, chiar daca prin Codul comercial nu sunt definite operatiunile de banca si schimb, cat timp aceste operatiuni sunt suficient stabilite si delimitate de alte activitati in cadrul sectiunii 1.2 a cap. II din titlul I partea I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, se impune sa se constate ca actele de gestionare a informatiei specifice incidentelor de plati constituie operatiuni bancare accesorii, efectuate de Banca Nationala a Romaniei prin Centrala Incidentelor de Plati, avand astfel vadita natura comerciala.

De altfel, prin art. 56 din Codul comercial se prevede ca "daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in ce priveste acest act, legii comerciale", asa ca si in situatia cand printre utilizatorii informatiilor gestionate de Centrala Incidentelor de Plati se afla si persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de comerciant este aplicabila tot legea comerciala pentru ca intregul raport juridic are un asemenea caracter.

Asadar, cata vreme pentru una dintre parti, respectiv Banca Nationala a Romaniei, prin Centrala Incidentelor de Plati, actul este comercial, intregul raport juridic ce se refera la actul respectiv trebuie sa fie supus legii comerciale.

Caracterul special al normelor de drept comercial fata de cele ale Codului civil, subliniat prin art. 1 din Codul comercial, determina deci aplicarea reglementarilor din acest cod oricaror acte care privesc raporturi juridice in care una dintre parti are calitatea de comerciant, chiar daca o atare calitate lipseste celorlalte parti, astfel ca litigiile ivite in legatura cu astfel de raporturi revin in competenta de judecata a tribunalului, ca prima instanta de drept comun, in materie comerciala, in conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila.

De aceea, prevederile din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, precum si din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului, prin care se stabileste ca judecatoria este instanta competenta sa solutioneze cererile avand ca obiect investirea cu formula executorie a cambiei, a biletului la ordin, a cecului sau a opozitiei la executarea acestor titluri, nu sunt aplicabile in cazul actiunilor formulate impotriva inscrierii incidentelor de plati, deoarece dispozitiile cu caracter normativ ale celor doua legi, fiind cu caracter special, restrans numai la domeniile pe care le reglementeaza, derogatorii de la normele generale, nu pot fi decat de stricta interpretare si nesusceptibile de a fi luate in considerare prin analogie.

Asa fiind, cum operatiunile efectuate de Banca Nationala a Romaniei prin Centrala Incidentelor de Plati sunt fapte de comert obiective, iar litigiile ce se nasc din aceste raporturi juridice de natura comerciala nepatrimoniale, solutionarea lor nu poate reveni decat tribunalului, ca prima instanta de drept comun in materie comerciala.