Sa fie criza, dar sa stim si noi!

Autor:
Roxana Lucaci, avocat asociat Societatea de Avocatura Sova & Partners

In contextul crizei financiare, in Romania creditarea se vede impinsa din nou la extrem. Astfel, dupa ce Regulamentul BNR nr. 11/2008 a limitat in mod drastic accesul la credite destinate persoanelor fizice, institutiile financiare, motivate de o nevoie reala de lichiditati sau pur si simplu dispuse sa speculeze efectele create de lipsa lichiditatilor pe pietele internationale, sunt tentate sa ofere o protectie sporita intereselor deponentilor, promitandu-le o crestere a bonificatiilor acordate pentru depozitele in lei sau valuta, in detrimentul persoanelor care urmaresc contractarea de credite, care se pot astepta la o majorare a dobanzilor si comisioanelor existente, precum si la introducerea de noi comisioane.

In aceste conditii, se impune acordarea unei atentii sporite clauzelor inserate in contractele de credit care urmeaza sa fie incheiate, iar in cazul unor astfel de contracte deja incheiate trebuie avute in vedere drepturile pe care legislatia actuala le confera clientilor in calitatea lor de consumatori, informarea completa fiind singura solutie eficienta de combatere a abuzurilor din partea bancilor. De asemenea, nu sunt de neglijat nici riscurile pe care le implica incheierea unui contract de depozit sau de asigurare, in continuare urmand sa fie prezentate unele aspecte legate de acestea.

Atentie la costul total al creditului si la clauze!

In contextul crizei de lichiditati, este de asteptat un trend ascendent al costurilor aferente unui credit, pe care fiecare banca il poate adopta intr-o maniera mai mult sau mai putin transparenta. In aceste conditii, principalul aspect care trebuie avut in vedere de catre cel care urmareste obtinerea unui credit bancar este dobanda anuala efectiva (DAE), care reprezinta costul total al creditului la consumator.

O metoda eficienta de evitare a „costurilor ascunse” - parcurgerea prealabila a clauzelor contractului de credit. Nu in toate cazurile lipsa de informare a clientului poate fi imputata exclusiv bancii. Nu putine sunt cazurile in care consumatorul, dornic sa se vada creditat in cel mai scurt timp posibil, adera fara prea multe intrebari la un contract ale carui clauze nu le citeste in prealabil. In aceste conditii, el nu se va putea prevala ulterior de propria indolenta pentru a acuza existenta unor comisioane sau a altor costuri „ascunse”, care pot chiar depasi valoarea lunara a ratelor de credit, un contract de a-deziune cum este contractul de credit bancar fiind perfect valabil din punct de vedere legal atat timp cat nu contine clauze abuzive.

Pentru evitarea unei astfel de situatii, este indicata solicitarea unei simulari de credit si a unui exemplar al proiectului contractului. Ulterior, se impune parcurgerea atenta in special a clauzelor contractuale referitoare la valoarea dobanzii, a comisioanelor si a celorlalte costuri, valoarea DAE, a dobanzilor penalizatoare, precum si a clauzelor care fac referire la conditiile in care pot fi modificate acestea. De asemenea, nu trebuie neglijate nici clauzele ce stabilesc frecventa si datele platilor pe care consumatorul trebuie sa le efectueze pentru rambursarea creditului, dobanda si alte costuri, avand in vedere ca, in caz de neplata la termen, debitorul va figura ca rau-platnic la Biroul de Credit, ceea ce va ingreuna sau chiar va anula pentru o anumita perioada posibilitatea obtinerii unor credite viitoare.

Nu in ultimul rand, trebuie analizate cu atentie contractele de credit cu dobanda fixa, in vederea identificarii precise a perioadei in care se percepe o astfel de dobanda, precum si cazurile care ar putea justifica o eventuala majorare a dobanzii, acolo unde banca isi rezerva un drept in acest sens. Mai mult, in contractul de credit trebuie sa se regaseasca si modul de calcul al dobanzii dupa expirarea perioadei de creditare cu dobanda fixa, desi unele banci se limiteaza doar la precizarea indicatorilor in functie de care se va calcula dobanda pe viitor, fara a oferi si modalitatea concreta de calcul. In orice caz, variatia ratei dobanzii ar trebui raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati expres in contract, fiind abuziva clauza prin care aceasta variatie ar depinde doar de vointa bancii.

Creditele la domiciliu - finantare rapida, cu dobanda de pana la 100%

Inasprirea conditiilor de creditare cumulata cu cresterea excesiva a costurilor creditelor bancare ar putea tenta persoanele aflate in nevoie urgenta de finantare sau care nu sunt considerate eligibile de catre institutiile financiare de a apela la o metoda mult mai facila de creditare, promovata in ultimul timp si pe piata financiara din Romania, si anume creditele la domiciliu. Acordarea unor astfel de credite este permisa doar institutiilor financiare nebancare (IFN-uri), a caror activitate este reglementata de dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 28/2006, in masura in care acestea indeplinesc conditiile generale legale si sunt inscrise in Registrul general tinut de BNR, care poate fi consultat inclusiv pe site-ul acestei institutii.

Valoarea unui credit la domiciliu este relativ redusa, iar perioada de creditare este de maximum un an. Rambursarea se face, de regula, in rate saptamanale egale, in cuantumul acestora fiind cuprinse toate costurile aferente imprumutului. In cazul neachitarii la scadenta, debitorilor li se ofera posibilitatea reesalonarii fara alte costuri. Totusi, trebuie subliniat faptul ca dobanzile aferente creditului la domiciliu depasesc cu zeci de procente media dobanzilor practicate pe piata bancara, care se incadreaza in jurul valorii de 15%, ridicandu-se chiar si la valori 100% pe o perioada de un an.

Prin urmare, daca in cazul persoanelor care nu prea pot spera la obtinerea unor credite bancare alternativa creditelor la domiciliu apare ca o solutie preferabila in comparatie cu alte variante, cum ar fi imprumuturile de la diversi camatari sau case de amanet, cei care au totusi posibilitatea de a apela la serviciile de creditare prestate de institutiile financiare ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte sa solicite acordarea unui astfel de credit, daca motivul determinant a constat doar in evitarea formalitatilor bancare.

Modificari discretionare ale ratei dobanzii

Una dintre cele mai controversate probleme intalnite in practica in legatura cu derularea contractelor de credit bancar o constituie modificarea unilaterala de catre banca a costurilor creditului, care ajunge la cunostinta clientului, de cele mai multe ori, fie prin publicarea pe site-ul bancii sau la sediul sucursalelor, acesta avand optiunea de a fi de acord cu noile modificari sau de a rezilia contractul, caz in care se vede obligat sa restituie bancii toate sumele datorate in temeiul contractului, respectiv capitalul, dobanzile si comisioanele neincasate de banca.

In lipsa unei reglementari speciale privind protectia consumatorilor - clienti ai institutiilor financiare, astfel de clauze ar putea fi sanctionate doar in temeiul dispozitiilor generale privind clauzele abuzive in relatiile dintre comercianti si consumatori. Astfel, conform Legii nr. 193/2000, clauza in temeiul careia un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, este valabila numai daca exista o motivatie intemeiata, consumatorul fiind informat ulterior despre aceasta, cu posibilitatea rezilierii contractului. Din acest punct de vedere, bancile sunt destul de precaute si insereaza in contracte tot felul de motive „intemeiate”, cum sunt, de exemplu, costurile resurselor de finantare proprii, care sa le confere dreptul modificarii unilaterale a dobanzii.

In acest context, sunt bine-venite modificarile propuse printr-un proiect legislativ elaborat recent de ANPC si care ar urma sa se aplice din ianuarie 2009, care stabilesc ca orice modificare a conditiilor contractuale va presupune notificarea clientului cu cel putin 30 de zile inainte de intrarea lor in vigoare, acesta avand posibilitatea rezilierii contractului, inclusiv prin refinantarea creditului, in cazul in care nu este de acord cu modificarile propuse de banca, fara plata comisionului de rambursare anticipata.

Depozitele bancare, o noua alternativa de investitii?

Avand in vedere ca pietele financiare internationale se confrunta cu o criza acuta de lichiditati, iar evolutia investitiilor devine din ce in ce mai incerta, eforturile institutiilor de credit sunt orientate spre convingerea clientilor ca o modalitate de castig cu randamente ridicate si riscuri scazute o constituie depozitul bancar. Astfel, pe piata bancara romaneasca apar oferte din ce in ce mai atragatoare, prin promovarea unor dobanzi cat mai ridicate, atat la depozitele in lei, cat si la cele in natura.

In aceste conditii, un potential deponent ar trebui sa fie precaut si sa analizeze performantele efective ale bancii, pentru a stabili daca acestea sunt suficient de solide pentru a-i permite sa-si onoreze angajamentele pe care este dispusa sa si le asume fata de clienti. De asemenea, se recomanda o informare cat mai detaliata cu privire la institutiile financiare ce promit beneficii plasate cu mult peste oferta medie a pietei, promotiile agresive de acest gen fiind susceptibile fie sa atraga o deteriorare rapida a situatiilor financiare ale respectivei banci, fie sa constituie o incercare disperata de redresare a unor situatii financiare deja precare.

Totusi, odata cu majorarea plafonului garantat pe deponent persoana fizica la echivalentul in lei al sumei de 50.000 euro, prin adoptarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 129/2008, riscurile de pierdere a fondurilor constituite in depozite bancare in caz de faliment al institutiei de credit au scazut considerabil. In cazul in care se doreste plasarea in depozite bancare a unor venituri de peste 50.000 euro, solutia cea mai sigura consta in constituirea mai multor depozite, la banci diferite, fiecare in limita plafonului amintit.

O alta intrebare cu care se confrunta probabil in aceasta perioada cea mai mare parte a populatiei neincrezatoare in plasarea economiilor in investitii se refera la moneda in care ar trebui facut un depozit bancar. In prezent, rata medie a dobanzii aplicabile depozitelor in lei atinge in jur de 12%, iar cea aferenta depozitelor in euro se incadreaza in jurul valorii de 5%, situandu-se astfel peste dobanda de referinta de 3,75% a Bancii Centrale Europene. Totusi, desi rata dobanzii la depozitele in lei este mai ridicata, trebuie facuta distinctia intre dobanda nominala si cea reala, castigul efectiv al deponentului putand fi apreciat in mod corect doar dupa luarea in considerare a ratei inflatiei, precum si a riscului de depreciere a monedei nationale. In aceste conditii, este greu de apreciat care dintre cele doua alternative este mai avantajoasa, o modalitate prin care deponentii ar putea evita fluctuatiile imprevizibile de curs fiind plasarea economiilor atat in depozite in lei, cat si in euro.

Contractele de asigurare, mai putin afectate de criza

Desi exista o serie de speculatii ca fluctuatiile la nivel mondial ameninta si piata asigurarilor, societatile de asigurari din Romania dau certitudini ca nu sunt afectate de criza financiara. Cu toate acestea, aparitia unor riscuri nu este total exclusa in cazul asigurarilor cu componenta investitionala, care ofera protectie asiguratului nu doar prin asigurare, ci si prin posibilitatea investirii sumelor platite cu titlu de prima de asigurare, investitii din care acesta va primi ulterior o cota-parte. In astfel de situatii, incertitudinea care planeaza asupra investitiilor ii va tenta pe multi asigurati sa-si rascumpere politele inainte de maturitate, cu pierderea unei parti din suma asigurata si cu plata unui comision de rascumparare anticipata.

In aceste conditii, alternative de asigurari mai putin riscante le constituie politele de asigurare simpla de viata sau cele mixte, in cadrul carora riscul investitional ramane in sarcina asiguratorului, care garanteaza realizarea unei acumulari minime de capital.